CtEDO 03.05.2016 Auto

CONVERTITO v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
03.05.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CONVERTITO v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 3 mai 2016 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 30547/14 Armando CONVERTITO împotriva României și a altor 4 cereri (a se vedea tabelul anexat) DECLARAREA FACTELOR [A1] Reclamanții sunt resortisanți italieni. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna A. Mascia, un avocat care practică în Verona. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Premierea licențelor de burlac La 17 octombrie 2003 și, respectiv, la 7 octombrie 2004, reclamanții au fost înscriși ca studenți la Facultatea de Medicina și Farmacia Universității din Oradea, specializată în odontologie. Potrivit reclamanților, în septembrie 2003 și, respectiv, în 2004, au trecut un test de competență limbă organizat de Universitatea din Oradea. Ei spun că, după acest test, nici un certificat sau orice altă dovadă a fost eliberat de Universitatea din Oradea. După o cerere de la Universitatea din Oradea, la 11 noiembrie 2008 și, respectiv, la 21 ianuarie 2009, reclamanții au fost supuși unei alte evaluări de competență lingvistică cu Facultatea de Lettere a Universității din Oradea, care a emis certificate lingvistice. Astfel cum se reflectă în exemplarele certificatelor, comanda lor românească corespunde la nivelul B2 („utilizator independent”) al Cadru european comun de referință pentru limbi (Consiliu al Europei). În septembrie 2005 și, respectiv, noiembrie 2009, Ministerul Educației a emis scrisori de acceptare care atestă că diplomele obținute de solicitanți în Italia erau echivalente cu certificatele de învățământ secundar acordate în România și le-a dat acces la învățământul superior român. Scrisorile emise în septembrie 2005 au specificat, de asemenea, că reclamanții ar putea să se înscrie la Universitatea din Oradea în domeniul medicinei începând cu anul academic 2005/2006. După cum se arată în documentele prezentate (copiele de diplome și anexele lor), reclamanții au fost înscriși într-un program de dentiste cu timp integral și au trecut, în timpul șase anilor de studiu (2003-2009 și, respectiv, 2004-2010) toate examinările incluse în programul Facultății de Medicina și Farmacie, au plătit toate taxele de școală pentru studiile lor, și au obținut toate creditele care le permit să fie eliberate cu licențe de burlac în „Denzistre”. În perioada martie-noiembrie 2010 au fost acordate licențe de burlac. Anularea gradului de burlac al reclamanților În 2009 a fost efectuat un schimb de corespondență între Universitatea din Oradea și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (denumit în continuare „Ministrul”). Schimbarea a făcut obiectul neregulilor în dosarele administrative ale mai multor studenți străini, inclusiv al reclamanților. Potrivit Universitatei din Oradea, în cazul primului reclamant, Ministerul nu a furnizat scrisoarea de acceptare care a atestă că diploma obținută în Italia i-a dat acces la învățământul superior român. În ceea ce privește ceilalți patru solicitanți, Ministerul a permis înregistrarea lor începând cu anul academic 2005/2006, în timp ce au fost înscriși de fapt la Universitatea din Oradea începând cu anul academic 2003/2004. În plus, la 16 Februarie 2009 Departamentul juridic al Ministerului a informat Universitatea din Oradea despre obligația de a elibera licențe de burlac pentru studenții străini care au trecut examenul lor de absolvire. La 14 și 23 septembrie 2011, Cancelarul ( „Rector rector”) „) din Universitatea din Oradea a decis anularea licențelor de burlac obținute de solicitanți. Deciziile de anulare au fost bazate pe art. 146 din Legea nr. 1/2011 privind educația națională, pe deciziile Senatului Universității din Oradea și pe inspecțiile efectuate de organismul de control (“corpul de control” „) a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Organul de Control a concluzionat că au existat încălcări ale dispozițiilor legale care reglementează înscrierea studenților străini. 10. Reclamanții au contestat anularea licențelor lor de burlac. Ei au solicitat anularea deciziilor Senatului și ale Cancelarului, plata de 5.000 EUR pe lună pentru incapacitatea de a practica profesiile lor, precum și a prejudiciilor materiale și morale. Înainte de Curtea de județ Bihor, au susținut că au furnizat toate documentele solicitate de administrația Universității din Oradea la momentul înregistrării lor, că scrisoarea de acceptare emise de Minister a fost solicitată de la ei de către Universitatea din Oradea la doi ani de la înregistrarea lor și că au furnizat și documentul respectiv. De asemenea, au susținut că au respectat toate standardele academice care îi aduc la licențe, au plătit toate taxele lor de școlarizare și au trecut examenul lor de absolvire. De asemenea, au declarat că legalitatea tuturor documentelor pe baza cărora au fost acordate diplomele de burlac a fost verificate și atestate de un certificat al Universității din Oradea. Reclamanții au concluzionat că nu există circumstanțe care indică faptul că gradele lor au fost obținute prin fraudă și că anularea a fost nejustificată. 11. La 25 aprilie 2013, Tribunalul județului Bihor a permis parțial acțiunea reclamanților și a ordonat anularea deciziilor adoptate la 14 și 23 septembrie 2011 de către Universitatea din Oradea. Curtea a respins cererea de compensare a reclamanților. Curtea a constatat că reclamanții au respectat toate cerințele administrative ale Universității din Oradea la momentul înscrierii lor și că nici în momentul în care au fost acordate diplomele nu ar putea fi reținute împotriva acestora nici în momentul înscrierii, nici în momentul acordării diplomelor. În plus, în conformitate cu instanța de judecată, responsabilitatea de a verifica conformitatea înregistrărilor de înregistrare și exactitatea informațiilor conținute în aceasta are ca obiect Universitatea. Curtea a susținut în cele din urmă că nu există coerență în decizia adoptată de Universitatea din Oradea și că alte incoerențe identificate în dosarele reclamanților în timpul procedurii judiciare nu au fost bazate pe deciziile de anulare. Universitatea din Oradea, Ministerul, A.C., Președintele Senatului Universității din Oradea, S.C., Secretarul Senatului Universității din Oradea, și reclamanții au depus apeluri. 12. Prin decizia finală din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile reclamanților și a permis apelurile depuse de Universitatea din Oradea, Ministerul, A.C. și S.C. Curtea a susținut că reclamanții au folosit mijloace frauduloase pentru obținerea licențelor de burlac, deoarece la momentul înregistrării lor nu au obținut scrisorile de acceptare și certificatele limbii. Curtea a remarcat că reclamanții nu au dreptul de a se înscrie din 2003 și, respectiv, din 2004, și că decizia de înscriere a fost semnată numai de Decanul Facultății de Medicină și Farmacie și nu de Cancelarul Universității din Oradea. Legea internă relevantă Dispoziția relevantă a Legii nr. 1/2011 privind educația națională se înțelege după cum urmează: art. 146 „Cancelerul Universitarului (“rectorul”) poate anula, după obținerea aprobării Senatului Universitar („senatul universitar”), un certificat sau un diploma dacă se dovedește că documentul în cauză a fost obținut fraudulent sau în încălcarea Codului academic de etică și de conduită profesională.” COMPLAINTS Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție că anularea licențelor lor de burlac constituie o interferență nejustificată cu dreptul lor la viață privată, susținând că Universitatea din Oradea și-a anulat diplomele din cauza erorilor administrative care nu fac parte din responsabilitatea reclamanților. În plus, se spune că anularea a avut loc într-o manieră neprevăzută după ce au dedicat șase ani din viața lor să studieze și să absolva, afectand astfel viața profesională. [A2] Având în vedere anularea licențelor de burlac ale reclamanților în stomatologie, a existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența în conformitate cu legea și este necesară în ceea ce privește art. 8 § 2? Apendice nr. Cerere Lodged on Solicitant name Data nașterii Locul de reședință 30547/14 16/04/2014 Armando CONVERTITO 14/07/1975 San Marco Evanghelista 30549/14 16/04/2014 Giovanni MUSCIA 14/01/1983 Caltagirone 30558/14 16/04/2014 Franco MANFREDI 14/08/1974 San Cono 30570/14 16/04/2014 Pasquale DE STASIO 15/10/1973 Napoli 30578/14 16/04/2014 Luigi Felice Franceso DI MARIANO 20/11/1961 Aci Bonaccorsi [A1] IMMARKFactsCom plementesStart PLEASE nu REMOVE [A2] IMMARKFactsComplaintsEnd PLEASE nu remova

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

4 cauze
Sursă