BĂDIȚĂ v. ROMANIA
BĂDIȚĂ v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 4 martie 2014 THIRD SECȚIUNE Cerere nr. 35558/06 Ion Sebastian BĂDIȚĂ împotriva României depusă la 22 august 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ion Sebastian Bădița, este un național român, care s-a născut în 1977 și trăiește în Râmnicum Vâlcea. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Scrisorile reclamantului în legătură cu selecția C.O.A. pentru o bursă în străinătate La 29 septembrie 2004, reclamantul a trimis o poștă electronică Facultății de Matematică și Informatică (FMI) - Universitatea „Babes Bolyai” (“UBB”) din Cluj Napoca care solicită informații despre modul în care facultatea a selectat studenții să fie trimiși în străinătate cu o bursă Erasmus. El a subliniat, de asemenea, că el a auzit că C.O.A., una dintre cunoștințele sale, a fost selectată. El și-a exprimat în continuare îndoielile că îndeplinește criteriile de eligibilitate, deoarece în conformitate cu informațiile sale, ea a obținut note slabe în timpul patru anilor de studiu la universitate. Scrisorile reclamantului referitor la numirea C.O.A. într-un post de predare la universitate În decembrie 2004, reclamantul a aflat că C.O.A ocupa o poziție de predare vacantă la FMI, unde a predat subiectul „Arhitectura computerelor”. La 8 decembrie 2005, el a trimis o scrisoare FMI dezvăluind că, în conformitate cu cunoștințele sale, C.O.A. a fost numit în această poziție de predare, fără respectarea cerințelor minime prevăzute de dispozițiile juridice aplicabile. În acest sens, el a subliniat că: i) poziția de predare vacantă nu a fost anunțată public; ii) nu a fost organizată concurență pentru selecția personalului și iii) C.O.A. nu a fost printre cei mai buni studenți absolviți, ci, din contră, ea a avut note slabe și, în plus, a fost selectată pentru a învăța ea doar obține o marcă de 6 (dintre 10). La 13 ianuarie 2005, reclamantul a trimis o scrisoare către Inspectoritatea Cluj a muncii („CLI”) informand-le despre încălcarea de către FMI a dispozițiilor legale ale Codului Muncii, angajand studentul C.O.A. să preda la universitate. În răspunsul său din 31 martie 2005 CLI a confirmat că C.O.A. ocupa o poziție vacantă temporară pe baza deciziei rectorului universității. Într-o scrisoare ulterioară trimisă reclamantului la 4 martie 2005, CLI a declarat că a examinat cu atenție dispozițiile juridice privind selecția personalului la nivel universitar și a confirmat în principiu concluziile sale. Aflarea că alți cincisprezece studenți au fost ales să ocupe poziții de predare la FMI fără o procedură transparentă de selecție, reclamantul a decis să facă publică situația pe Internet, prin postarea de comentarii pe un site. Astfel, la 8 februarie 2005, el a postat comentarii în titlul „Abuzes la UBB - FMI”. El și-a exprimat îngrijorarea cu privire la modul în care FMI a selectat studenții maești să ocupe posturi de predare vacante. El a menționat, printre altele, situația C.O.A. fără a menționa numele ei. În acest context, el a declarat că, în opinia sa, C.O.A. a mituit pe cineva la universitate pentru a fi selectat. El a subliniat că ea a avut marca 6 (dintre 10) în subiectul pe care o preda. El a postat pe Internet următoarele: Nu cred că vorbim despre conexiuni (“pile”), ci despre mită („mălai”) ... Fata a dat ... Și acum ea a primit ... Presupun că a dat-o ... pentru a obține o bursă în Anglia, dar pentru că am informat ambasada și șansele de a obține viza au fost scăzute, ei i-au dat acest post în compensare! Nu am dovezi în acest sens, este doar o presupunere!” Înregistrarea ONG-ului reclamantului La 15 iulie 2005, reclamantul împreună cu alte opt persoane fizice au semnat statutul de înregistrare a unei organizații fără scop lucrativ (“ONG”) „) numit EDU CER cu sediul său de la București. Scopul său general era să oprească degradarea standardelor educaționale și de cercetare. Principalele obiective era să se noteze abuzurile, actele ilegale și corupția în educație și să supravegheze modul în care autoritățile de stat observă legislația aplicabilă în aceste domenii. Prin o hotărâre interlocutivă de 20 de ani. Septembrie 2005, Curtea de district din București a ordonat înregistrarea ONG-ului reclamantului în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor deținute de instanță. La 25 februarie 2005, C.O.A. a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru calomnie și difamare în temeiul articolelor 205 și 206 din Codul Penal român în vigoare în acel moment. Ea a solicitat spitalizarea reclamantului într-un centru psihiatric și plata a 30 000 de lei români (RON) în compensare pentru prejudiciu moral. Ea a susținut că, începând din toamna anului 2004 până în februarie 2005, reclamantul a depus numeroase cereri către Universitate și autoritățile competente invocand că nu are dreptul să ocupe o poziție de predare la FMI. Comentariile despre comportamentul ei imoral și abuziv în acest sens au fost postate de către reclamant pe un blog al facultatei. Acțiunea înaintea instanței de primă instanță În septembrie 2005 C.O.A. a fost auzită în fața instanței. Ea nu a contestat veracitatea declarațiilor reclamantului. În plus, martorii auziți în numele ei nu au contestat situația prezentată de reclamant. Prin hotărârea din 29 noiembrie 2005 Curtea de district Cluj-Napoca a achitat reclamantul și a respins plângerea civilă a C.O.A. ca nefondată. În ceea ce privește infracțiunile de difamare, instanța a susținut că publicitatea declarațiilor, lipsea o cerință esențială de difamare, având în vedere că majoritatea acuzațiilor reclamantului au fost formulate în scris și adresate instituțiilor publice. În plus, Comisia a remarcat că, deși cererea de publicitate ar putea fi considerată îndeplinită în legătură cu declarațiile formulate online de solicitant, aceste declarații nu se referă la o anumită persoană sau la acte determinate care ar putea face posibilă identificarea C.O.A... În ceea ce privește infracțiunile de calomnie, instanța de primă instanță a remarcat că reclamantul nu s-a referit decât la gradele slabe primite de C.O.A. în cursul anilor de studiu la universitate și a concluzionat că nu a îndeplinit cerințele de predare la nivel universitar. În declarațiile sale dinaintea instanței, reclamantul a subliniat că intenția sa era doar de a aduce la cunoștință autorităților competente neregulile observate de el în funcționarea FMI, astfel încât să fie luate măsurile necesare. El a prezentat la instanță exemplare ale legilor aplicabile și a unei liste ale notelor obținute de C.O.A. și colegilor ei. Curtea a remarcat, de asemenea, că reclamanta nu a folosit expresii insultante, ci a formulat declarații generale despre capacitatea profesională a C.O.A. de a preda studenților un subiect în care a obținut note slabe. De asemenea, a remarcat că, potrivit unei declarații prezentate în fața instanței de secretarul FMI, reclamantul a trimis scrisori la universitate care îi aduceu în atenție situații similare cu privire la alți studenți. Curtea a concluzionat că reclamantul nu a putut fi condamnat pentru calomnie, având în vedere că nu a acționat cu intenția de a prejudicia onoarea sau reputația C.O.A. Modul în care el și-a exprimat opinia este tipic al unei persoane care consideră că cineva a obținut o poziție nedreptă sau beneficii nemeritate. Procesul de recurs C.O.A. a depus un recurs ce solicită condamnarea reclamantului. La 8 martie 2006, Curtea județului Cluj a permis apelul. A anulat hotărârea instanței de judecată și a hotărât să reexamineze cazul cu privire la fondurile. Acesta a susținut decizia instanței inferioare de a achita reclamantul, dar a permis reclamația civilă a C.O.A. și a ordonat reclamantului să plătească RON 2000 (aproximativ 580 euro (“EUR”) pentru prejudiciu moral. De asemenea, a ordonat reclamantului să ramburseze costurile procedurii de RON 500 (aproximativ 150 EUR) către C.O.A. și RON 160 (aproximativ 50 EUR) către stat. Acesta a susținut că instanța de primă instanță a respins cererea civilă a C.O.A. fără să examineze dacă reclamantul ar putea fi considerat delictual responsabil pentru declarațiile sale. Acesta a remarcat că, deși comportamentul reclamantului nu ar putea fi considerat criminal, el a rănit demnitatea C.O.A. și reputația ei profesională prin frecvența declarațiilor sale, modul în care au fost exprimate și expresiile utilizate. Cu toate acestea, nu se referă nici la veracitatea declarațiilor reclamantului și nu a încercat să stabilească dacă elementele de răspundere delictuală au fost îndeplinite. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului Penal român privind infracțiunile calomniei și difamării, după caz, în timpul material, sunt descrise în Boldea c. România (nr. 19997/02, §§ 16-18, 15 februarie 2007). Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 6 și 10 din Convenție că dreptul său de exprimare a fost încălcat de decizia pronunțată la 8 martie 2006 de Curtea Județeană Cluj. El susține că aspectele dezvăluite de el în legătură cu C.O.A. și alți studenți din aceeași universitate au fost de interes public, și anume selecția de studenți pentru burse Erasmus și numirea de studenți maestri în posturi vacante temporare la universitate. El susține că instanța de ultimă instanță nu a abordat argumentele sale specifice, relevante și importante și a furnizat motive suficiente pentru a susține că a comis un delict civil. ITMarkFactsENDRĂ CUZIA ÎNTRE PARTE A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție? Dacă da, a fost necesară această interferență în ceea ce privește art. 10 § 2 din Convenție?