Secțiunea a treia Cerere nr 37227/07 Ion Sebastian BĂDIȚA împotriva României introdusă la 11 aprilie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ion Sebastian Bădița, este un resortisant român născut în 1977 și rezident în Ramnicu Vâlcea. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 ianuarie 2006, reclamantul - unul dintre membrii fondatori ai unei asociații active în domeniul educației și cercetării ( A solicitat Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor lista instituțiilor publice care aveau obligația de a publica, pe paginile lor de internet, declarațiile de patrimoniu ale angajaților lor, în conformitate cu Legea nr. 115/1996, privind declarația și controlul patrimoniului anumitor categorii de funcționari și demnitari. La 24 ianuarie 2006, ministerul i-a trimis reclamantului o copie a listei solicitate. Printre instituțiile publice se număra Universitatea din București. La 3 martie 2006, reclamantul a solicitat de la conducerea acestei instituții comunicarea listei angajaților care dețineau funcții de conducere și care primeau indemnizații în acest sens, deoarece nu au găsit informațiile menționate pe site-ul internet al Universității din București. El a solicitat Universității să-i indice numele celor care au depus declarațiile de patrimoniu, în conformitate cu Legea nr. 115/1996 menționată anterior. Reclamantul a solicitat, de asemenea, să i se indice dacă, în cazul refuzului acestor angajați, Universitatea a aplicat sancțiuni administrative, astfel cum se prevede în Legea 161/2003, privind lupta împotriva corupției. În cele din urmă, el a solicitat să i se comunice sursele de finanțare a bugetului Universității și bilanțul contabil pentru perioada 2001-2006. El și-a sprijinit cererea în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera ) din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public și al Legii nr. 115/1996 menționate anterior. Printr-o scrisoare din 31 martie 2006, rectorul Universității din București l-a informat pe reclamant că anumite informații erau deja incluse pe site-ul internet al universității și, în orice caz, instituțiile publice de învățământ nu cădeau sub incidența legislației invocate de solicitant. La 14 aprilie 2006, reclamantul a formulat o acțiune care intenționa să îi comunice Universității informațiile de interes public solicitate în cererea sa administrativă formulată la 3 martie 2006. În fața tribunalului departamental din Vâlcea, reclamantul a afirmat că pârâtul nu a respectat cerințele legii nr. 544/2001 și nu a comunicat informațiile de interes public cu privire la funcționarea sa. El a solicitat aproximativ 1 500 EUR pentru prejudiciul moral și daune-interese cu o valoare de aproximativ 30 EUR pe zi în întârziere până la: executarea obligației legale care incumbă la mai mult de Universitatea în temeiul Legii nr. 544/2001. La 20 iunie 2006, instanța a acordat parțial dreptul la acțiune al reclamantului și a dispus Universității din București să îi comunice informațiile de interes public solicitate în scrisoarea din 3 martie 2006, în special lista angajaților care exercitau funcții de conducere și primeau despăgubiri în acest sens, angajații care depuneseră declarații de patrimoniu și cei care nu le luaseră, precum și sancțiunile disciplinare impuse acestora din urmă. Instanța a ordonat, de asemenea, Universității să publice pe site-ul său informațiile de interes public privind modul de finanțare a bugetului său, bilanțul contabil pentru perioada 2001-2006, precum și declarațiile de patrimoniu depuse de angajații cu funcții de conducere. Instanța a ordonat în sfârșit Universității să plătească despăgubiri în valoare de aproximativ 30 EUR pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligațiilor care îi revin în temeiul aceleiași hotărâri. Instanța departamentală a judecat pe que în conformitate cu art. 2 litera (b) din Legea nr. 544/2001, informațiile de interes public referitoare la activitățile unei autorități sau ale unei instituții publice care utilizează resurse financiare publice, cum ar fi partea pârâtă și art. 5 al patrulea paragraf din aceeași lege, aceste informații ar trebui să fie accesibile publicului la sediul instituției respective și să fie publicate pe pagina sa de internet. În ceea ce privește cererea de despăgubire a prejudiciului moral, Tribunalul a considerat că reclamantul nu a demonstrat că a suferit un astfel de prejudiciu și a respins cererea sa ca fiind nefondată. Instanța a considerat în sfârșit că cel mai bun mijloc de a asigura executarea obligaiei de către teren era obligaia de a plăti despăgubirile pentru fiecare zi de întârziere. Ambele părți s-au ocupat de spargere. Printr-o hotărâre din 9 noiembrie 2006, instanța de apel din București a respins recursul reclamantului ca nefondat, a acceptat recursul la Universitate și, pe fond, a anulat obligația părții pârâte de a comunica lista angajaților care dețineau funcții de conducere și care primeau indemnizații în acest sens, măsurile luate împotriva angajaților care nu depuneau declarațiile de patrimoniu, precum și publicarea bilanțului contabil pentru perioada 2001-2006. Instanța de apel a fost, de asemenea, obligată de către University să publice, pe pagina sa de internet, declarațiile de patrimoniu ale persoanelor care au depus declarațiile respective și obligația de a plăti despăgubiri în favoarea reclamantului. 11. Curtea de apel a considerat că la Universitatea nu a avut obligația de a publica bilanțurile contabile pentru anii anteriori, dar numai pentru exercițiul bugetar în curs. Potrivit instanței de apel, nu a avut nici obligația de a comunica eventualele sancțiuni administrative pentru angajații care nu și-au depus declarațiile de patrimoniu, deoarece reclamantul nu a justificat un interes personal în comunicarea unor astfel de informații. Potrivit instanței, nicio dispoziție legală nu permitea unei terțe persoane să solicite informații cu privire la declarația de patrimoniu a unei persoane fără a putea justifica un anumit interes în acest sens. În plus, conform instanței de apel, legea nr. 115/1996 prevedea sancțiuni specifice în cazul în care nu se depune o declarație de patrimoniu și, în acest caz, nu era necesar să se aplice Legea nr. 544/2001. Dreptul intern relevant 12. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 115/1996, din 16 octombrie 1996, privind declarația și controlul patrimoniului demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și persoanelor care exercită funcții de conducere, se citesc după cum urmează: (...) persoanele care exercită funcții de conducere și de control și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice centrale sau locale sau în cadrul instituțiilor publice sau de interes public (...) au obligația de a-și declara patrimoniul 13. Dispozițiile Legii nr. 544/2001 din 12 octombrie 2001 privind accesul liber la informațiile cu caracter public, se citește după cum urmează în părțile relevante ale articolului 1 Accesul liber al persoanei la informații de interes public, astfel cum sunt definite în prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul European. art. 2 În sensul prezentei legi O autoritate sau o instituție publică este orice autoritate sau instituție publică, precum și orice conducere autonomă care utilizează resurse financiare publice și își desfășoară activitatea pe teritoriul României, în conformitate cu Constituția Informațiile de interes public sunt orice informație care privește activitățile sau care rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice, indiferent de suportul sau forma sau modul de exprimare a acestor informații O informație privind datele personale este orice informație care se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația de a comunica ex officio informațiile de interes public care urmează (...) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil (...) Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a publica și de a actualiza în fiecare an un buletin informativ care conține informațiile prevăzute la alineatul (1). (...) Accesul la informațiile prevăzute în alin. (1) se face prin afișarea la sediul autorității sau instituției publice sau prin publicarea în Jurnalul Oficial sau prin mijloace de informare în masă, prin intermediul publicațiilor, precum și pe pagina de internet a instituției. (...) GRIFS 14. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că Hotărârea din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului din București a încălcat dreptul său de a primi informații de interes public. În opinia sa, Universitatea avea obligația legală de a comunica aceste informații de interes public fără a fi obligat să justifice existența oricărui interes. Reclamantul susține că, în temeiul primului paragraf din art. 5 din Legea nr. 544/2001, Universitatea avea obligația de a publica, ex official, aceste informații. El vede o interferență în dreptul său de a primi informații, care nu a fost nici prevăzută de lege, nici necesară într-o societate democratică. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a primi informații, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție, din cauza hotărârii din 9 noiembrie 2006 a instanței judecătorești din București care a respins acțiunea sa în acest sens, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2)
Requête n
o
37227/07
Ion Sebastian BĂDIȚĂ
contre la Roumanie
introduite le 11 avril 2007
1.
Le requérant, M. Ion Sebastian Bădiță, est un ressortissant roumain né en 1977 et résidant à Râmnicu Vâlcea.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 13 janvier 2006, le requérant - un des membres fondateurs d’une association active dans le domaine de l’éducation et de la recherche («
EDU
CER
») - sollicita du ministère de la Communication et de la Technologie de l’information la liste des institutions publiques qui avaient le devoir de publier, sur leurs pages Internet, les déclarations de patrimoine de leurs employés, conformément à la loi n
o
115/1996, concernant la déclaration et le contrôle du patrimoine de certaines catégories de fonctionnaires et dignitaires.
4.
Le 24 janvier 2006, le ministère envoya au requérant une copie de la liste demandée. Parmi les institutions publiques figurait l’Université de Bucarest.
5.
Le 3 mars 2006, faute d’avoir trouvé lesdites informations sur le site Internet de l’Université de Bucarest, le requérant sollicita auprès de la direction de ladite institution la communication de la liste des employés qui exerçaient des fonctions de direction et qui percevaient des indemnités à ce titre. Il demanda à l’Université de lui indiquer les noms de ceux qui avaient déposé les déclarations de patrimoine, conformément à la loi n
o
115/1996 précitée. Le requérant demanda également qu’il lui soit indiqué si, en cas de refus de la part de ces employés, l’Université avait infligé des sanctions administratives, telles que prévues par la loi 161/2003, concernant le combat contre la corruption. Enfin, il demanda à se voir communiquer les sources de financement du budget de l’Université et le bilan comptable pour la période 2001-2006. Il appuya sa demande sur l’article 2, 1
er
alinéa, lettre
b
), de la loi n
o
544/2001, concernant l’accès aux informations d’intérêt public et sur la loi n
o
115/1996 précitée.
6.
Par une lettre du 31 mars 2006, le recteur de l’Université de Bucarest informa le requérant que certaines informations figuraient déjà sur le site Internet de l’Université et, qu’en tout état de cause, les institutions publiques d’enseignement ne tombaient pas sous l’empire de la législation invoquée par le requérant.
7.
Le 14 avril 2006, le requérant forma une action tendant à obliger l’Université à lui communiquer les informations d’intérêt public sollicitées dans sa demande administrative formulée le 3 mars 2006. Devant le tribunal départemental de Vâlcea, le requérant fit valoir que la partie défenderesse ne s’était pas conformée aux exigences de la loi n
o
544/2001 et n’avait pas communiqué les informations d’intérêt public concernant son fonctionnement. Il demandait environ 1
500 EUR au titre du préjudice moral et des dommages et intérêts d’une valeur d’environ 30 EUR par jour de retard jusqu’à l’exécution de l’obligation légale qui incombait à l’Université en vertu de la loi n
o
544/2001.
8.
Le 20 juin 2006, le tribunal fit partiellement droit à l’action du requérant et ordonna à l’Université de Bucarest de lui communiquer les informations d’intérêt public sollicitées lors du courrier du 3 mars 2006, notamment la liste des employés qui exerçaient des fonctions de direction et percevaient des indemnités à ce titre, les employés qui avaient déposé des déclarations de patrimoine et ceux qui ne l’avaient pas fait, ainsi que les sanctions disciplinaires infligées à ces derniers. Le tribunal ordonna également à l’Université de publier sur son site Internet les informations d’intérêt public sur le mode de financement de son budget, le bilan comptable pour la période 2001-2006, ainsi que les déclarations de patrimoine déposées par les employés ayant des fonctions de direction. Le tribunal ordonna enfin à l’Université de verser des dommages et intérêts d’environ 30 EUR pour chaque jour de retard jusqu’à l’exécution des obligations lui incombant en vertu du même jugement.
9.
Le tribunal départemental jugea qu’en vertu de l’article 2, lettre b) de la loi n
o
544/2001, les informations d’intérêt public concernant les activités d’une autorité ou d’une institution publique qui utilise des ressources financières publiques, comme la partie défenderesse, et de l’article 5, quatrième alinéa, de la même loi, lesdites informations devraient être accessibles au public au siège de ladite institution et publiées sur sa page Internet. Quant à la demande de réparation du préjudice moral, le tribunal jugea que le requérant n’avait pas prouvé avoir subi un tel préjudice et rejeta sa demande comme mal fondée. Le tribunal jugea enfin que le meilleur moyen d’assurer l’exécution de l’obligation par l’Université était l’obligation du paiement des dommages et intérêts pour chaque jour de retard. Les deux parties se pourvurent en cassation.
10.
Par un arrêt du 9 novembre 2006, la cour d’appel de Bucarest rejeta le recours du requérant comme mal fondé, accueillit le recours de l’Université et, sur le fond, annula l’obligation de la partie défenderesse de communiquer la listes des employés qui exerçaient des fonctions de direction et qui percevaient des indemnités à ce titre, les mesures prises à l’encontre des employés qui n’avaient pas déposé les déclarations de patrimoine, ainsi que la publication du bilan comptable pour la période 2001-2006. La cour d’appel annula également l’obligation de l’Université de publier, sur sa page Internet, les déclarations de patrimoine des personnes ayant déposé lesdites déclarations et l’obligation de verser, en faveur du requérant, des dommages et intérêts.
11.
La cour d’appel jugea que l’Université n’avait pas l’obligation de publier les bilans comptables pour les années passées, mais seulement pour l’exercice budgétaire en cours. D’après la cour d’appel, il n’y avait pas non plus d’obligation, pour l’Université, de communiquer les éventuelles sanctions administratives infligées aux employés n’ayant pas déposé leurs déclarations de patrimoine car le requérant n’avait pas justifié d’un intérêt personnel dans la communication de telles informations. D’après la cour, aucune disposition légale n’autorisait une tierce personne à solliciter des informations concernant la déclaration de patrimoine d’une personne sans pouvoir justifier d’un certain intérêt en ce sens. De plus, selon la cour d’appel, la loi n
o
115/1996 prévoyait des sanctions spécifiques en cas de non dépôt d’une déclaration de patrimoine et, dans ce cas, il n’y avait pas lieu de faire application de la loi n
o
544/2001.
B.
Le droit interne pertinent
12.
Les dispositions pertinentes de la loi n
o
115/1996, du 16 octobre 1996, concernant la déclaration et le contrôle du patrimoine des dignitaires, des magistrats, des fonctionnaires publics et des personnes qui exercent des fonctions de direction, se lisent comme suit
:
Article 2
«
(...) les personnes exerçant des fonctions de direction et de contrôle et les fonctionnaires publics qui exercent leurs activités dans le cadre des autorités publiques centrales ou locales ou dans le cadre des institutions publiques ou d’intérêt publique (...) ont l’obligation de déclarer leur patrimoine
».
13.
Les dispositions de la loi n
o
544/2001, du 12 octobre
2001, concernant le libre accès aux informations à caractère public, se lit comme suit dans ses parties pertinentes
:
Article 1
«
Le libre accès de la personne à des informations d’intérêt public, définies par la présente loi, constitue l’un des principes fondamentaux des relations entre les personnes et les autorités publiques, conformément à la Constitution et aux documents internationaux ratifiées par le Parlement Roumain.
»
Article 2
«
Au sens de la présente loi
:
a)
Une autorité ou institution publique est toute autorité ou institution publique, ainsi que toute régie autonome qui utilise des ressources financières publiques et exerce son activité sur le territoire de la Roumanie, conformément à la Constitution
;
b)
Une information d’intérêt public est toute information qui concerne les activités ou résulte des activités d’une autorité ou institution publique, indépendamment du support ou de la forme ou du mode d’expression de ladite information
;
c)
Une information concernant des données personnelles est toute information qui concerne une personne physique identifiée ou identifiable.
»
Article 5
«
1.
Chaque autorité ou institution publique a le devoir de communiquer
ex officio
les informations d’intérêt public qui suivent
:
(...)
e)
les sources financières, le budget et le bilan comptable
;
(...)
2.
Les autorités et les institutions publiques ont l’obligation de publier et de mettre à jour, tous les ans, un bulletin informatif contenant les informations prévues au paragraphe 1.
(...)
4.
L’accès aux informations prévues au paragraphe 1 se fait
:
a)
par affichage au siège de l’autorité ou de l’institution publique ou par publication au Journal Officiel ou par des moyens d’informations de masse, par l’intermédiaire des publications, ainsi que sur la page Internet de l’institution.
(...)
»
14.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant soutient que l’arrêt du 9 novembre 2006 de la cour d’appel de Bucarest a porté atteinte à son droit de recevoir des informations d’intérêt public. Selon lui, l’Université avait l’obligation légale de communiquer lesdites informations d’intérêt public sans qu’il soit obligé de justifier l’existence d’un quelconque intérêt. Le requérant affirme qu’en vertu du premier alinéa de l’article 5 de la loi n
o
544/2001, l’Université avait l’obligation de publier,
ex officio,
lesdites informations. Il y voit une ingérence dans son droit de recevoir des informations, qui n’était ni prévue par la loi, ni nécessaire dans une société démocratique.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de recevoir des informations, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de l’arrêt du 9 novembre 2006 de la cour d’appel de Bucarest rejetant son action
?
Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2
?