CASE OF TONA v. ALBANIA

CAUZUL TIRII PRIVIND SECȚIUNEA TONA v. ALBANIA (Declarația nr. 78957/11) JUDGMENT STRASBOURG 4 iulie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Tona v. Albania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma , Președinte Andreas Zünd, Oddný Mjöll Arnardóttir , judecători și Viktoriya Maradudina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 13 iunie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Albaniei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 1 decembrie 2011. Reclamantul, dl Llazi Tona (pentru mai multe detalii și informații relevante pentru cerere, a se vedea tabelul anexat) a fost reprezentat de dna Theodhosi, avocat practicant în Tirana. La 3 ianuarie 2018 dl Ferdinand Tona, moștenitorul reclamantului, a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și-a exprimat dorința de a continua procedura în numele reclamantului. Curtea nu descoperă nici un obstacol pentru dl Ferdinand Tona, moștenitorul reclamantului, continuând cu prezenta cerere în numele reclamantului și acceptă faptul că dl Ferdinand Tona are loc în prezenta procedură. Cu toate acestea, Curtea va continua să se referiască la dl Llazi Tona ca „reclamantul” în prezenta hotărâre. Guvernul albanez (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. Decizia 2006 La 4 iulie 2006, Comisia de proprietate Korça a hotărât cererea reclamantului de recunoaștere și restituire a proprietăților naționalizate în cursul epocii comuniste („Decizia 2006”). În temeiul clauza 1 operațională, Comisia a constatat că tatăl reclamantului a deținut o parcelă de teren forestier care a măsurat 111,28 hectare care au fost expropriate în cursul epocii comuniste. În temeiul clauzei 2, Comisia a ordonat returnarea parcelei de mai sus la reclamant și la membrii familiei sale. În temeiul clauzelor 3 și 4, Comisia a respins cererile reclamantului în ceea ce privește două parcele suplimentare. Hotărârea din 2008 La o dată neespecificată, reclamantul a depus în judecată un anumit N. Gj. și Oficiul de înregistrare a proprietăților immovabile („IPRO”). Hotărârea forestieră responsabilă pentru plățile forestiere contestate a fost invitată ca terță parte a procedurii. Reclamantul a contestat decizia 2006, susținând că Comisia și-a respins în mod în mod îndeaproape cererea de proprietate în ceea ce privește plățile forestiere rămase. El a adăugat că, în cadrul procedurilor paralele, Comisia s-a înșelat în timp ce recunoaștea titlul N.Gj. la aceste plăci. La 14 noiembrie 2008, Curtea de District Pogradec și-a dat decizia cu privire la această chestiune („Hotărârea din 2008”). A anulat decizia Comisiei care confirmă titlul N.Gj. și a ordonat că inculpații să „reconoacă tatăl reclamantului Llazi Tona, fostul proprietar Mitri Tona, în calitate de proprietar al comploturilor” enumerate în hotărâre (“ detyrimin e te paditurve ta njohin atin e paditesit Llazi Tona, ish pronarin Mitri Tona [,] pronar mbi parcelat...]“ 10. În plus, hotărârea a anulat clauzele 2, 3 și 4 din Decizia 2006. În lipsa unui recurs, acest judecător a devenit final la 27 ianuarie 2009. 11. La 5 martie 2009, Curtea de district Pogradec a completat hotărârea de mai sus prin adăugarea unui raport de experți care descrie limitele plomelor și desenează harta. Raportul și harta au fost atașate hotărârii. 12. La 10 iunie 2010, IPRO a refuzat să înregistreze parcelele în cauză în numele reclamantului pe decizia din 2006, astfel cum a fost modificată de Hotărârea din 2008. El a declarat că, în temeiul unei reglementări interne ale IPRO din 8 aprilie 1999, reclamantul a fost obligat să prezinte un dosar al proprietății (proces-verbal te dorezimit fizik te propense ) care a arătat că, de fapt, Hotărârea Forestieră i-a înmânat reclamantului plățile. În opinia IPRO, acest dosar trebui să fie elaborat de către un judecător. Procedura de punere în aplicare a procedurilor de punere în aplicare a măsurilor 13. La 30 decembrie 2010, Curtea de District Pogradec a emis o scrisoare de executare în ceea ce privește decizia din 2006, astfel cum a fost modificată de Hotărârea din 2008. Acesta a constatat că a fost necesar să acorde autorității de aplicare „pentru ca reclamantul să beneficieze și să dispună în mod liber de proprietatea reală a proprietății imobile la care a obținut dreptul real de proprietate” (lëshimi i urdhrit tëekzekutimit [...] është i domosdoshëm për kërkuesin për efekt të gëzimit dhe disponimit te pasurive të paluajtshme mbi të cilat kafituar të drejtën reale tëpropissisë De asemenea, Comisia a remarcat că „fără înregistrarea [în IPRO] reclamantul [,] deși este proprietarul [,] nu a putut transfera sau dispune altfel de proprietățile imobile” (pa u kryer regjistrimi kërkuesi edhe pse pronar nuk nuk tjetëtërsojëose nuk bund të bëjë asnjë disponim tjetër mbi senett e paluajtshme 15. La 15 septembrie 2010, Oficiul Procurorului de Stat a răspuns la o cerere de îndrumare de la Ministerul Mediului și le-a informat că nu era clar dacă decizia din 2006, astfel cum a fost modificată de Hotărârea din 2008, ar fi conținut doar constatări clarificative că reclamantul a deținut plotele forestiere în cauză sau că, în plus, ar fi conținut o ordine de restabilire a acestor ploturi reclamantului. Procurorul de Stat a informat, de asemenea, că autoritățile ar trebui să se abțină de la predarea parcelelor reclamantului. Execuția forțată 16. La 2 iunie 2011, biroul de judecată Pogradec a ordonat IPRO să înregistreze parcele sub numele reclamantului. Acesta din urmă a refuzat ca judecator nu a prezentat un dosar al proprietății (procesul verbal të dorëzimit fizik të pronës 17. Într-o corespondență ulterioară cu reclamantul, judecătorul a remarcat că deciziile finale nu se referă la transferul parcelelor, prin urmare, sarcinile judecătorului s-au limitat la transferarea titlului de proprietate către reclamant fără a aborda chestiunile de predare fizică a parcelelor. La 19 iulie 2011, Biroul Central Bailiff a confirmat acest punct de vedere. Prin decizia din 4 august 2011, judecătorul a remarcat că IPRO a trebuit să înregistreze parcelele în numele reclamantului. Având constatat această constatare, judecătorul a considerat că executarea a fost finalizată și a decis să înceteze procedura. 19. La 19 iulie 2012, IPRO a răspuns judecătorului și reclamantului, solicitând încă o dată o copie a înregistrării documentelor de predare în scopul înregistrării parcelelor sub numele reclamantului. HOTĂRÂREA A allégat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția 20. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea deciziei 2006 astfel cum a fost modificată de Hotărârea din 2008 și s-a bazat, în fond, pe art. 6 § 1 din Convenție. 21. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audiții” în sensul articolului Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau întârziarea executării hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby v. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de Hotărâri și Decizii 1997 II). 22. În principalele cazuri ale Qufaj Co. Sh.p.k. v. Albania (nr. 54268/00, §§ 38-45, 18 noiembrie 2004) și Gjyli v. Albania (n. 32907/07, §§ 55-61, 29 septembrie 2009), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. 23. Curtea constată în primul rând că, în observațiile lor inițiale, Guvernul a susținut că autoritățile interne au luat toate măsurile posibile pentru aplicarea hotărârilor interne. Cu toate acestea, Curtea nu poate fi de acord, deoarece autoritățile interne nu au înregistrat nici parcele în numele reclamantului, nici nu a asigurat fizic transferul acestor parcele la el. 24. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul a devenit un obstacol pentru executarea deciziilor interne finale, deoarece el nu a plătit prea mult biroului Pogradec Bailiff unele sume necesare pentru execuția forțată și a formulat o serie de cereri necorespunzătoare cu privire la elementarea copacilor pe parcele forestiere. Cu toate acestea, dosarul nu conține nici o dovadă a unui obstacol creat de reclamant în procesul de executare a deciziilor finale. În special, nu se pare că Oficiul Pogradec Bailiff a întrerupt procedura pe baza oricărei eșecuri atribuite reclamantului (a se vedea punctul 18 mai sus). 25. Guvernul a susținut, de asemenea, că deciziile interne finale în favoarea reclamantului și-au confirmat titlul juridic în favoarea parcelelor, dar nu este clar dacă instanțele interne au ordonat, de asemenea, transferarea fizică a parcelelor în posesia reclamantului. Curtea constată că această declarație nu este susținută de dovezi, în special de hotărârile Curții de District din Pogradec, care, în favoarea reclamantului, a eliberat o scrisoare de executare, se referă în mod clar la dreptul său de a poseda și de a dispune de comploturile în cauză (a se vedea punctul 14 mai sus). IPRO, care era parte la procedură (a se vedea punctul 8 mai sus), se bazase pe un regulament intern pentru a justifica refuzul său, în calitate de organism administrativ, de a respecta instrucțiunile clare ale instanței competente de a continua cu înregistrarea tittle-ului reclamantului. 26. Prin urmare, Curtea constată că autoritățile interne nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea hotărârilor interne finale în favoarea reclamantului. Prin urmare, plângerile reclamantului în acest sens sunt admisibile. Curtea concluzionează, de asemenea, că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Qufaj Co. Sh.p.k, citate mai sus, §§ 46-48 și Gjyli, citate mai sus, §§ 62-76), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat. 28. Curtea constată, de asemenea, că Statul pârât are o obligație de a aplica decizia din 2006, astfel cum a fost modificată de Hotărârea din 2008. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște că dl Ferdinand Tona, moștenitorul reclamantului, trebuie să continue prezenta procedură în locul său; Declarații reclamația reclamantului privind neexecuția deciziilor interne finale în favoarea sa admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție, având în vedere faptul că autoritățile nu au pus în aplicare deciziile interne finale în favoarea reclamantului; că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziilor interne finale în cauză, astfel cum este descris în tabelul anexat; deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească moștenitorul reclamantului, dl Ferdinand Tona, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; efectuată în limba engleză și notificată în scris la 4 iulie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitarea depune plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (neexercitare sau întârziere de aplicare a deciziilor interne) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Decizii interne relevante Detalii privind aplicarea cuantumului acordat pentru daune și cheltuieli morale (în euro) [1] 78957/11 01/12/2011 Llazi TONA Născut în 1939 În decembrie 2017 Ferdinand TONA 1963 Theodhosi Afërdita Tirana Korça Comisia din 4 iulie 2006, astfel cum a fost modificată de hotărârea Tribunalului de District Pogradec din 14 noiembrie 2008 Hotărârea Tribunalului de District Pogradec din 30 decembrie 2010 4.700 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

TONA v. ALBANIA

(Application no. 78957/11)

JUDGMENT

STRASBOURG

4 July 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Tona v. Albania,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Peeter Roosma

, President

,

Andreas Zünd,

Oddný Mjöll Arnardóttir

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 13 June 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Albania lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 1 December 2011.

2.

The applicant, Mr Llazi Tona (for further details and information relevant to the application see the appended table)

was represented by Ms

A.

Theodhosi, a lawyer practising in Tirana. On 3 January 2018 Mr

Ferdinand Tona, the applicant’s heir, informed the Court of the applicant’s death and expressed his wish to continue the proceedings on the applicant’s behalf. The Court discerns no impediment to Mr

Ferdinand Tona, the applicant’s heir, continuing with the present application on behalf of the applicant and accepts that Mr Ferdinand Tona has standing in the present proceedings. The Court will, however, continue referring to Mr Llazi Tona

as “the applicant” in the present judgment.

3.

The Albanian Government (“the

Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

Domestic decisions

2006 Decision

4.

On 4 July 2006 the Korça Property Commission ruled on the applicant’s request for recognition and restitution of property nationalised during the communist era (“2006 Decision”).

5.

Under operative clause 1 the Commission found that the applicant’s father had owned a plot of forestry land measuring 111.28 hectares which had been expropriated during the communist era.

6.

Under clause 2, the Commission ordered that the above plot be returned to the applicant and his family members.

7.

Under clauses 3 and 4 the Commission rejected the applicant’s claims in respect of two additional plots.

2008 Judgment

8

.

On an unspecified date the applicant sued a certain N. Gj. and the Immovable Property Registration Office (“IPRO”). The Forestry Directorate which was responsible for the disputed forestry plots was invited as a third party to the proceedings. The applicant challenged the 2006 Decision, alleging that the Commission had wrongly rejected his ownership claim in respect of the remaining forestry plots. He added that in parallel proceedings the Commission had erred while recognising N.Gj.’s title to those plots.

9.

On 14 November 2008 the Pogradec District Court gave its decision on the matter (“2008 Judgment”).

It annulled the Commission’s decision confirming N.Gj.’s title and ordered that the defendants should “recognise the father of the claimant Llazi Tona, the former owner Mitri Tona, as the owner of the plots” listed in the judgment (“

detyrimin e te paditurve ta njohin atin e paditesit Llazi Tona, ish pronarin Mitri Tona

[,]

pronar mbi parcelat...

”).

10.

In addition, the judgment quashed clauses 2, 3 and 4 of the 2006 Decision. In absence of any appeal, that judgement became final on 27

January 2009.

11.

On 5 March 2009 the Pogradec District Court supplemented the above judgement by adding reference to an expert report describing the boundaries of the plots and drawing the map. The report and the map were attached to the judgment.

12.

On 10 June 2010 the IPRO refused to register the concerned plots under the applicant’s name per 2006 Decision, as amended by the 2008 Judgment. It stated that under an internal regulation of the IPRO of 8 April 1999 the applicant was obliged to submit a transfer-of-possession record of the property (

process-verbal te dorezimit fizik te prones

) which showed that the Forestry Directorate had in fact handed the plots over to the applicant. In the IPRO’s view, that record was to be drawn up by a bailiff.

Enforcement proceedings

Enforcement writs

13.

On 30 December 2010 the Pogradec District Court issued an enforcement writ in respect of the 2006 Decision, as amended by the 2008 Judgment.

14

.

It found that it was necessary to grant the enforcement writ “for the applicant to enjoy and dispose freely of the immovable properties to which he obtained the real ownership right” (

lëshimi i urdhrit të ekzekutimit

[...]

është i domosdoshëm për kërkuesin për efekt të gëzimit dhe disponimit te pasurive të paluajtshme mbi të cilat ka fituar të drejtën reale të pronesisë

). It further noted that “without the registration [in the IPRO] the applicant [,] although being the owner [,] could not transfer or dispose otherwise of the immovable properties” (

pa u kryer regjistrimi kërkuesi edhe pse pronar nuk mund të tjetërsojë ose nuk mund të bëjë asnjë disponim tjetër mbi sendet e paluajtshme

).

15.

On 15 September 2010 the State Attorney’s Office responded to a request for guidance from the Ministry of Environment and informed them that it was unclear whether the 2006 Decision, as amended by the 2008 Judgment, had contained merely declarative findings that the applicant had owned the forestry plots in question or had, in addition, contained an order to restore those plots to the applicant. The State Attorney further advised that the authorities should abstain from handing over the plots to the applicant.

Forced execution

16.

On 2 June 2011 the Pogradec bailiff office ordered the IPRO to register the plots under the applicant’s name. The latter refused as the bailiff had not submitted a transfer-of-possession record of the property (

process

‑

verbal të dorëzimit fizik të pronës

).

17.

In a subsequent correspondence with the applicant the bailiff noted that the final decisions made no reference to handover of the plots, therefore the bailiff’s tasks were limited to transferring the property title to the applicant without addressing the issues of the plots’ physical handover. On 19 July 2011 the Central Bailiff Office confirmed that view.

18

.

By a decision of 4 August 2011, the bailiff noted that the IPRO had to register the plots under the applicant’s name. Having made that finding, the bailiff considered that the enforcement was completed and decided to discontinue the proceedings.

19.

On 19 July 2012 the IPRO responded to the bailiff and the applicant by requesting once again a copy of the handover-record for the purpose of registering the plots under the applicant’s name.

THE LAW

Alleged violation of Article

6 § 1 of the Convention

20.

The applicant complained of the non-enforcement of the 2006 Decision as amended by the 2008 Judgment. He relied, in substance, on Article 6 § 1 of the Convention.

21.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

6 § 1. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

22.

In the leading cases of

Qufaj Co. Sh.p.k. v. Albania

(no. 54268/00, §§

38-45, 18 November 2004) and

Gjyli v. Albania

(no. 32907/07, §§ 55-61, 29 September 2009), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

23.

The Court firstly notes that in their initial observations the Government submitted that the domestic authorities had taken every possible measure to enforce the domestic decisions. However, the Court is unable to agree as the domestic authorities have neither registered the plots under the applicant’s name nor physically ensured the transfer of those plots to him.

24.

The Government further submitted that the applicant had become an obstacle to the enforcement of the final domestic decisions because he had not pre-paid to the Pogradec Bailiff Office some amounts necessary for the forced execution and had made a number of unreasonable requests regarding the itemisation of the trees on the forestry plots. However, the casefile does not contain any evidence of an obstacle created by the applicant in the process of the enforcement of the final decisions. In particular, it does not appear that the Pogradec Bailiff Office discontinued the proceedings on the basis of any failure attributed to the applicant (see paragraph 18 above).

25.

The Government also argued that the final domestic decisions in the applicant’s favour had confirmed his legal title to the plots, but it was not clear whether the domestic courts had also ordered that the plots be physically transferred into the applicant’s possession. The Court finds that this statement is not supported by evidence, in particular, by the rulings of the District Court of Pogradec which in issuing an enforcement writ in the applicant’s favour clearly referred to his right to possess and dispose of the plots in question (see paragraph 14 above). The IPRO, which was a party to the proceedings (see paragraph 8 above), had relied on an internal regulation in order to justify its refusal, as an administrative body, to comply with the clear instructions of the relevant court to proceed with the registration of the applicant’s tittle.

26.

The Court therefore finds that the domestic authorities failed to deploy all necessary efforts to enforce the final domestic decisions in the applicant’s favour. The applicant’s complaints to that effect are therefore admissible. The Court also concludes that there has been a breach of the applicant’s rights under Article 6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

27.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Qufaj Co. Sh.p.k,

cited above, §§ 46-48 and

Gjyli,

also cited above, §§ 62-76), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

28.

The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the 2006 Decision, as amended by the 2008 Judgment.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

that Mr

Ferdinand Tona, the applicant’s heir, has standing to continue the present proceedings in his stead;

Declares

the applicant’s complaint concerning the non-enforcement of the final domestic decisions in his favour admissible;

Holds

that there had been a breach of Article

6 § 1 of the Convention in view of the authorities’ failure to enforce the final domestic decisions in the applicant’s favour;

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the final domestic decisions in question, as described in the appended table;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant’s heir, Mr

Ferdinand Tona, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Done in English, and notified in writing on 4 July 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Peeter Roosma

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Relevant domestic decisions

Details of enforcement writ

Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[1]

78957/11

01/12/2011

Llazi TONA

Born in 1939 Died in December 2017

Ferdinand TONA

1963

Theodhosi Afërdita

Tirana

Korça Commission’s decision of 4 July 2006, as amended by the Pogradec District Court’s judgment of 14 November 2008

Pogradec District Court’s decision of 30 December 2010

4,700

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.