Akdoğan împotriva Turciei

Decizia nr. 61997/08 Lütfi Zihni AKDO îi confruntă cu Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 25 iunie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 15 decembrie 2008, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Lütfi Zihni Akdoğan, este un național turc, născut în 1951 și trăiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Z. Kaya și dl Ș. Tanınmıș, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.

La 24 noiembrie 1999, reclamantul a fost arestat și arestat în custodie de poliție pe suspect că și-a atacat fosta soție. A doua zi, la 25 noiembrie 1999, a fost găsit de doi polițiști în încercarea de a se sinucide. Apoi a fost transferat la procurorul public Kartal și eliberat după aceea. Ulterior, la 25 și, respectiv, 26 noiembrie 1999, reclamantul a fost examinat de trei medici diferite, toate care au observat mai multe cicatrici și echimose pe organismul său. La 4 iulie 2002, procurorul public Kartal a depus o acuzație la Curtea Penală Kartal a Jurisdicției Generale, acuzând ofițerul principal de poliție cu maltrat în temeiul articolului 245 din fostul Cod Penal (Legea nr. 765). La 8 aprilie 2002, procurorul public Kartal a emis o altă acuzație, de data aceasta împotriva celorlalți ofițeri de poliție implicați, acuzându-i de bolnavi La 26 ianuarie 2005, Curtea Penală Kartal a achitat toți ofițerii în cauză.

În cele din urmă, la 21 ianuarie 2008, Curtea de Casație a întrerupt cazul, declarând că a fost interzisă în conformitate cu art. 102 și 104 din fostul Cod Penal (Legea nr. 765) și cu art. 223 din Codul de Procedură Penală (Legea nr. 5271). Hotărârea finală a fost acordată avocatului reclamantului la 12 iunie 2008. COMPLAINTA Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost supus la maltrat în sensul că a fost bătut și amenințat în timp ce a fost în custodie de poliție. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lungimea și rezultatul procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție implicați în maltraturile sale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 6 din Convenție cu privire la presupusele nedreptăți la care a fost supusă în timpul timpului său în custodie de poliție și la procedura penală care a urmat împotriva ofițerilor de poliție în cauză.

Curtea constată în primul rând că plângerea în temeiul articolului 6 din Convenție ar trebui examinată numai din punctul de vedere al articolului 3. Cu toate acestea, el observă că decizia finală a procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție a fost notificată avocatului reclamantului la 12 iunie 2008, adică mai mult de șase luni înainte ca reclamantul să depună cererea în fața Curții, după care cererea a fost introdusă fără timp și trebuie respinsă în sensul articolului 35 §§ 1 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului interimar

SECOND SECTION

DECISION Application no. 61997/08 Lütfi Zihni AKDOĞAN against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 25 June 2013 as a Committee composed of: Dragoljub Popović, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judges, and Françoise Elens-Passos, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 15 December 2008, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Lütfi Zihni Akdoğan, is a Turkish national, who was born in 1951 and lives in Istanbul. He was represented before the Court by Mr Z. Kaya and Mr Ș. Tanınmıș, lawyers practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 24 November 1999 the applicant was arrested and taken into police custody on suspicion of having assaulted his ex-wife. The next day, on 25 November 1999, he was found by two police officers while attempting to commit suicide. He was then transferred to the Kartal public prosecutor’s office and released afterwards. Subsequently, on 25 and 26 November 1999 respectively, the applicant was examined by three different doctors, all of whom noted several scars and ecchymoses on his body. On 4 July 2002 the Kartal public prosecutor filed an indictment with the Kartal Criminal Court of General Jurisdiction, accusing the chief police officer with ill-treatment pursuant to Section 245 of the former Criminal Code (Law no. 765). On 8 April 2002 the Kartal public prosecutor issued another indictment, this time against the other police officers involved, accusing them with ill ‑ treatment as well.

On 26 January 2005 the Kartal Criminal Court of General Jurisdiction acquitted all officers concerned. Finally, on 21 January 2008 the Court of Cassation discontinued the case, finding that it was time-barred pursuant to Sections 102 and 104 of the former Criminal Code (Law no. 765) and Section 223 of the Code on Criminal Procedure (Law no. 5271). The final decision was served on the applicant’s lawyer on 12 June 2008. COMPLAINT The applicant alleged under Article 3 of the Convention that he had been subjected to ill-treatment in that he had been beaten and threatened while in police custody. Relying upon Article 6 of the Convention, the applicant complained about the length and outcome of the criminal proceedings against the police officers involved in his ill-treatment.

THE LAW The applicant complained under Articles 3 and 6 of the Convention about the alleged ill-treatment he had been subjected to during his time in police custody and the ensuing criminal proceedings against the police officers concerned. The Court notes first of all that the complaint under Article 6 of the Convention should be examined from the standpoint of Article 3 alone. Nevertheless, it observes that the final decision of the criminal proceedings against the police officers was served on the applicant’s lawyer on 12 June 2008, that is, more than six months before the applicant lodged the application with the Court. It follows that the application has been introduced out of time and must be rejected within the meaning of Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Declares the application inadmissible. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Acting Deputy Registrar President