AKDOĞAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
AKDOĞAN v. TURKEY (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 61997/08 Lütfi Zihni AKDO îi confruntă cu Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 25 iunie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 15 decembrie 2008, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Lütfi Zihni Akdoğan, este un național turc, născut în 1951 și trăiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Z. Kaya și dl Ș. Tanınmıș, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează.
La 24 noiembrie 1999, reclamantul a fost arestat și arestat în custodie de poliție pe suspect că și-a atacat fosta soție. A doua zi, la 25 noiembrie 1999, a fost găsit de doi polițiști în încercarea de a se sinucide. Apoi a fost transferat la procurorul public Kartal și eliberat după aceea. Ulterior, la 25 și, respectiv, 26 noiembrie 1999, reclamantul a fost examinat de trei medici diferite, toate care au observat mai multe cicatrici și echimose pe organismul său. La 4 iulie 2002, procurorul public Kartal a depus o acuzație la Curtea Penală Kartal a Jurisdicției Generale, acuzând ofițerul principal de poliție cu maltrat în temeiul articolului 245 din fostul Cod Penal (Legea nr. 765). La 8 aprilie 2002, procurorul public Kartal a emis o altă acuzație, de data aceasta împotriva celorlalți ofițeri de poliție implicați, acuzându-i de bolnavi La 26 ianuarie 2005, Curtea Penală Kartal a achitat toți ofițerii în cauză.
În cele din urmă, la 21 ianuarie 2008, Curtea de Casație a întrerupt cazul, declarând că a fost interzisă în conformitate cu art. 102 și 104 din fostul Cod Penal (Legea nr. 765) și cu art. 223 din Codul de Procedură Penală (Legea nr. 5271). Hotărârea finală a fost acordată avocatului reclamantului la 12 iunie 2008. COMPLAINTA Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost supus la maltrat în sensul că a fost bătut și amenințat în timp ce a fost în custodie de poliție. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lungimea și rezultatul procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție implicați în maltraturile sale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 6 din Convenție cu privire la presupusele nedreptăți la care a fost supusă în timpul timpului său în custodie de poliție și la procedura penală care a urmat împotriva ofițerilor de poliție în cauză.
Curtea constată în primul rând că plângerea în temeiul articolului 6 din Convenție ar trebui examinată numai din punctul de vedere al articolului 3. Cu toate acestea, el observă că decizia finală a procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție a fost notificată avocatului reclamantului la 12 iunie 2008, adică mai mult de șase luni înainte ca reclamantul să depună cererea în fața Curții, după care cererea a fost introdusă fără timp și trebuie respinsă în sensul articolului 35 §§ 1 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului interimar
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.