AKDOĞAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
AKDOĞAN v. TURKEY (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 61997/08 Lütfi Zihni AKDO îi confruntă cu Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 25 iunie 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 15 decembrie 2008, Având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Lütfi Zihni Akdoğan, este un național turc, născut în 1951 și trăiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Z. Kaya și dl Ș. Tanınmıș, avocați care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 noiembrie 1999, reclamantul a fost arestat și arestat în custodie de poliție pe suspect că și-a atacat fosta soție. A doua zi, la 25 noiembrie 1999, a fost găsit de doi polițiști în încercarea de a se sinucide. Apoi a fost transferat la procurorul public Kartal și eliberat după aceea. Ulterior, la 25 și, respectiv, 26 noiembrie 1999, reclamantul a fost examinat de trei medici diferite, toate care au observat mai multe cicatrici și echimose pe organismul său. La 4 iulie 2002, procurorul public Kartal a depus o acuzație la Curtea Penală Kartal a Jurisdicției Generale, acuzând ofițerul principal de poliție cu maltrat în temeiul articolului 245 din fostul Cod Penal (Legea nr. 765). La 8 aprilie 2002, procurorul public Kartal a emis o altă acuzație, de data aceasta împotriva celorlalți ofițeri de poliție implicați, acuzându-i de bolnavi La 26 ianuarie 2005, Curtea Penală Kartal a achitat toți ofițerii în cauză. În cele din urmă, la 21 ianuarie 2008, Curtea de Casație a întrerupt cazul, declarând că a fost interzisă în conformitate cu art. 102 și 104 din fostul Cod Penal (Legea nr. 765) și cu art. 223 din Codul de Procedură Penală (Legea nr. 5271). Hotărârea finală a fost acordată avocatului reclamantului la 12 iunie 2008. COMPLAINTA Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost supus la maltrat în sensul că a fost bătut și amenințat în timp ce a fost în custodie de poliție. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lungimea și rezultatul procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție implicați în maltraturile sale. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3 și 6 din Convenție cu privire la presupusele nedreptăți la care a fost supusă în timpul timpului său în custodie de poliție și la procedura penală care a urmat împotriva ofițerilor de poliție în cauză. Curtea constată în primul rând că plângerea în temeiul articolului 6 din Convenție ar trebui examinată numai din punctul de vedere al articolului 3. Cu toate acestea, el observă că decizia finală a procedurii penale împotriva ofițerilor de poliție a fost notificată avocatului reclamantului la 12 iunie 2008, adică mai mult de șase luni înainte ca reclamantul să depună cererea în fața Curții, după care cererea a fost introdusă fără timp și trebuie respinsă în sensul articolului 35 §§ 1 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului interimar