LELEA v. ROMANIA
LELEA v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 63289/12 Razvan LELEA împotriva României depusă la 25 septembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Răzvan Lelea, este un național român, care s-a născut în 1981 și trăiește în Oradea. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reținut pentru o perioadă de nouă luni și douăzeci de zile în Penitenciarul Oradea și Satu Mare. El a fost reținut în Penitenciarul Oradea din 20 septembrie 2011 până la 1 martie 2012, unde a împărtășit inițial o celulă de 14 paturi cu alte unsprezece deținuți, și mai târziu, cu alți treisprezece deținuți. Nu s-a putut furniza detalii cu privire la mărimea celulei, deoarece administrația închisorii nu a răspuns la cererea reclamantului pentru astfel de date. La 1 martie 2012, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Satu Mare, de unde a fost eliberat la 16 iulie 2012. El afirmă că în Penitenciarul Satu Mare a fost reținut împreună cu șase alți deținuți într-o celulă de șase metri pătrați (4 m x 1,5 m). La cererea reclamantului, administrația de închisoare l-a informat pe 20 februarie 2013 că „datele privind numărul și dimensiunea celulelor sunt confidențiale și pot fi furnizate numai la cererea instituțiilor autorizate”. Reclamantul susține în continuare că, mai ales în închisoarea Satu Mare, toaletele erau într-o afecțiune atât de nesănită încât nu erau în stare de utilizare; că, în timpul iernii, a fost foarte rece, deoarece încălzitorii erau vechi și nu funcționale și că saltele erau vechi, murdare și infestate cu bug-uri de pat. De asemenea, reclamantul se plânge că nu a primit suficientă mâncare (de exemplu, în fiecare dimineață fiecare șase persoane ar primi o lingură de margarină) și că nu a primit niciodată ouă, fructe sau carne, ci numai oase. El adaugă că camerele de exercițiu au fost necorespunzătoare, că toate mașinile au fost ruginite și periculoase și că spațiul unde au luat plimbarea lor zilnică a fost extrem de mic (40 de metri pătrați pentru aproximativ 100 de persoane au permis să ia plimbare în același timp). Reclamantul adaugă că dușurile au fost disponibile doar de două ori pe săptămână pentru doar o oră, în timpul căreia 100 de persoane au trebuit să le folosească, ceea ce a făcut dificil să facă dușuri adecvate. În plus, reclamantul afirmă că a fost transportat între penitenciarii și instanțele naționale în condiții inumane, în furgonetă foarte caldă sau foarte rece, în funcție de temperatura externă, și trebuie să urineze la destinatarii de plastic. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inumane și degradante în ambele penitenciare, în special în ceea ce privește suprapopularea și condițiile sanitare nesatisfăcute, precum și în ceea ce privește condițiile transportului său între penitenciarii și instanțele naționale. Reclamantul a fost supus, în încălcarea articolului 3 din Convenție, la tratamente inumane sau degradante în penitenciarii Oradea și Satu Mare și în timpul transportului său între penitenciarii și instanțele naționale? Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului în Penitenciarii Oradea și Satu Mare, în special în ceea ce privește condițiile materiale ale celulelor în care reclamantul a fost reținut, și anume dimensiunea celulelor, numărul și dimensiunea ferestrelor, numărul de paturi și numărul de persoane reținute în aceeași celulă cu reclamantul, mobila, încălzirea și instalațiile sanitare disponibile în celulă. Guvernul este invitat, de asemenea, să furnizeze informații cu privire la calitatea alimentelor furnizate reclamantului. Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la condițiile de transport ale reclamantului între penitenciarii menționate mai sus și instanțele.