MANUCHARYAN v. ARMENIA
MANUCHARYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 35688/11 Spartak MANUCHARAN împotriva Armenia depusă la 31 mai 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Spartak Manucharyan, este un național armenian, născut în 1976 și trăiește în Erevan. El este reprezentat în fața Curții de către dl Marukyan, avocat care practică în Vanadzor. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 1 iulie 2009 a fost inaunțată procedură penală din cauza uciderii K.S. care a fost împușcat la 1.30 a.m. în acea zi într-o stradă din Vanadzor. În aceeași dată, reclamantul a apărut în fața unității Poliției Alaverdi, a predat o armă și a mărturisit uciderea. În aceeași dată, reclamantul a fost acuzat de crimă și posesie ilegală de arme de foc. La 3 iulie 2009, reclamantul a fost interogat de către investigator. El nu a admis implicarea sa în uciderea lui K.S. și a refuzat să depună mărturie. În cursul anchetei, singurul martor al ochilor, K.M., care a fost prietena lui K.S. și a fost prezentă la locul crimei, a mărturisit că a fost reclamantul care, după țipete și jurare, a început să tragă la masina lui K.S.. Se pare că în timpul anchetei preliminare nu a avut loc nicio confruntare între reclamant și K.M. La 27 aprilie 2010, proiectul de procedură a fost finalizat și cazul a fost transmis Curții Regionale Lori pentru proces. Procesul reclamantului La o dată neespecificată, Curtea Regională a preluat cazul și a programat prima audiere. Se pare că Curtea Regională a desfășurat audieri în absența martorilor K.M. La 4 noiembrie 2010, Curtea Regională a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la treisprezece ani de închisoare. În acest sens, s-a bazat în principal pe declarațiile preliminare ale martorului K.M. Reclamantul a depus un recurs plângând, printre altele, că martorii împotriva acestuia nu au fost interogați în instanță. La 20 decembrie 2011, Curtea Penală de Apel a preluat cazul și a programat prima audiere la 11 ianuarie 2011. La 11 ianuarie 2011, avocatul reclamantului a depus o procedură la Curtea de Apel, care a solicitat, printre altele , să aibă martorul K.M. convocat și examinat. Potrivit reclamantului, Curtea de Apel a acordat petiția și a hotărât să cheme martorul K.M., în cele din urmă, martorul K.M. nu a apărut în fața instanței. Reclamantul a depus declarațiile K.M. inadmisibile. Potrivit reclamantului, Curtea de Apel a lăsat această propunere neexaminată. La 26 ianuarie 2011, Curtea Penală de Apel a susținut condamnarea reclamantului. În acest sens, Curtea de Apel s-a bazat pe dovezile examinate de Curtea Regională. La 22 februarie 2011, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept care se plânge, printre altele, despre neexaminarea martorilor împotriva acestuia, fie în Curtea Regională, fie în Curtea de Apel. La 12 aprilie 2011, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept, declarând inadmisibil pentru lipsa de merit. Legea internă relevantă Codul de procedură penală (în vigoare la 12 ianuarie 1999) În conformitate cu art. 86 (§ 3 și 4), un martor este obligat să apară la convocarea autorității care se ocupă de acest caz. Nerespectarea unui martor va duce la impunerea sancțiunilor prevăzute de lege. În conformitate cu art. 153 § 2, un martor poate fi obligat să apară printr-o decizie motivată a instanței și informează autoritatea de convocare cu privire la orice motiv valabil pentru care nu apar în termenul stabilit. În conformitate cu art. 332 § 1, dacă un martor convocat nu apar în instanță, după ce a auzit avizele părților, decide dacă să continue sau să suspende procedura de procedură. Procedura poate fi continuată dacă neapărarea unei astfel de persoane nu împiedică examinarea aprofundată, completă și obiectivă a circumstanțelor cazului. În conformitate cu art. 342 § 1, citirea la judecată a declarațiilor de martor făcute în cursul anchetei, ancheta sau o audiere anterioară a instanței este permisă dacă martorul este absent de la audiere a instanței din motive care exclud posibilitatea comparerii sale în instanță, în cazul în care există contradicție substanțială între aceste declarații și declarațiile făcute de acest martor în instanță și în alte cazuri prevăzute de prezentul Cod. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 6 § 3 litera (d) din Convenție că martorul urmăririi judiciare K.M. nu a fost examinat la proces. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva lui în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a avut posibilitatea de a examina martorul împotriva lui, și anume K.M., conform articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție?