Cererea nr. 27866/10 Vaghinak TER-SARGSYAN împotriva Armenia depusă la 11 mai 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vaghinak Ter-Sargsyan, este un național armenian născut în 1970 și trăiește în Armavir. El este reprezentat în fața Curții de către dl Gh. Papoyan, un avocat care practică în Armavir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului din Kazakhstan La 8 octombrie 2000 au fost instituite proceduri penale în Kazahstan din cauza uciderii unui individ comis în ziua anterioară în Kostanay, Kazakhstan. Reclamantul și prietenul său, B.M., au fost suspectate că au comis această crimă. La 21 ianuarie 2004, reclamantul a fost acuzat în temeiul articolelor 92 și 179 din Codul Penal al Kazahstanului, iar detenția sa a fost autorizată. Deoarece locul în care reclamantul era necunoscut, s-a inițiat o căutare pentru el. La 29 mai 2006, Curtea Regională Kostanay a constatat B.M. vinovat de crimă și l-a condamnat la 17 ani de închisoare. La 21 iunie 2006 au fost acuzate noi împotriva reclamantului în temeiul articolelor 103 și 96 din Codul Penal Kazakhstan pentru crimă premeditată. Întrucât reclamantul este un național armenian, cazul a fost trimis în Armenia ca el să fie urmărit în țara sa de naționalitate. Procedura penală împotriva reclamantului în Armenia La 8 iulie 2008, unitatea de investigare a poliției Vagharshapat a preluat cazul și acuzațiile împotriva reclamantului au fost introduse în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului Penal Armenia („CC”). Reclamantul a fost acuzat oficial de crimă premeditată în temeiul articolelor 104 și 112 din CC. La 22 august 2008, Curtea Regională Armavir a autorizat detenția reclamantului. La 10 septembrie 2008, acuzațiile împotriva reclamantului au fost modificate și el a fost acuzat în temeiul articolului 104 § 2 alineatul (7) din CC. Potrivit reclamantului, el a depus o moțiune la investigatorul care urmărește să fie confruntat cu martorii V.H., G.A., G.T., K.H., L.T. și O.D care au depus mărturie împotriva lui în timpul anchetei în Kazahstan. Cu toate acestea, investigatorul și-a respins propunerea în temeiul că atât în cursul anchetei, cât și în procesul B.M., martorii au reîntoars declarațiile lor împotriva lui. Potrivit reclamantului, el s-a plâns procurorului general în legătură cu decizia investigatorului, însă plângerea sa a fost lăsată neexaminată și, la 20 octombrie 2008, dosarul, inclusiv inculparea finalizată, a fost transmis Curții penale de Sud (una dintre instanțele penale din prima instanță în fața modificărilor relevante ale Codului de procedură penală) care urmează să fie stabilit pentru proces. Procesul și condamnarea reclamantului în primă instanță Într-o dată neespecificată, avocatul reclamantului a depus o cerere de trimitere a cauzei în vederea unei anchete suplimentare din cauza faptului că, printre altele, , a fost necesar să se efectueze mai multe confruntații având în vedere că au existat contradicții substanțiale între declarațiile reclamantei și declarațiile martorilor V.H., G.A., G.T., K.H., L.T. și O.D. Potrivit reclamantului, Curtea penală de Sud nu a examinat niciodată moțiunea de mai sus. În urma amendamentelor la Codul de Procedință Penală, cazul a fost transmis Curții Regionale Armavir, care urmează să fie examinat în fond. La 25 martie 2009, Curtea Regională a hotărât să stabilească procesul. În proces, reclamantul a invocat nu vinovat și a susținut că declarațiile martorilor care au depus mărturie împotriva lui nu reflectă adevărul. Potrivit reclamantului, martorii care locuiesc în Kazahstan nu au fost convocați în mod corespunzător și Curtea Regională nu a obținut nici o dovadă că au fost notificați în privința procesului. La auzul pregătitor, succesorul victimei a prezentat declarații de la cinci din unsprezece martori care își declară motivele pentru care nu au putut participa la audieri. Potrivit reclamantului, declarațiile, redactate în rusă, nu au fost examinate în mod corespunzător de Curtea Regională pentru a stabili conținutul acestora, dar au fost incluse în dosar și s-a decis să continue examinarea cazului în absența tuturor martorilor. În cursul procesului, reclamantul susține că a depus o propunere care urmărește să examineze înregistrările video din locul crimei care făceau parte din probele împotriva lui, dar Curtea regională și-a respins petiția fără motive. În special, reclamantul a susținut că există contradicții între declarațiile diferiților martori cu privire la îmbrăcămintea sa externă în ziua crimei și examinarea acestor înregistrări ar dispărea aceste contradicții. La 19 iunie 2009, Curtea Regională a constatat că reclamantul a fost acuzat și condamnat la 14 ani de închisoare. În acest sens, Curtea Regională se bazează în principal pe declarațiile de proces ale succesorului victimei și declarațiile preliminare ale unsprezece martori. Curtea Regională a citat, de asemenea, ca element de dovezi materiale înregistrările video din locul crimei. Procedura de recurs împotriva condamnării reclamantului La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs împotriva condamnării sale, susținând, printre altele, că nu s-a avut loc o confruntare între el, B.M. și martorii împotriva lui în timpul anchetei cazului, fie în Kazahstan, fie în Armenia, deși au existat contradicții substanțiale între declarațiile lor și propria sa versiune a evenimentelor din 8 octombrie 2000. Reclamantul s-a plâns în continuare că, prin neconvocarea corectă a martorilor și prin bazarea pe declarațiile lor preliminare, fără motive valabile, Curtea regională și-a încălcat dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 din Convenție. De asemenea, el s-a plâns de faptul că Curtea Regională a refuzat să examineze înregistrările video din locul crimei care au fost invocate ca probe împotriva lui. La 31 august 2009, Curtea Penală de Apel a susținut condamnarea reclamantului. În acest sens, Curtea de Apel s-a bazat pe aceleași dovezi și a declarat că, în conformitate cu materialele cazului, martorii au fost convocați în mod corespunzător, dar au prezentat declarații cu privire la incapacitatea lor de a apărea în fața instanței din cauza lipsei de fonduri sau de motive legate de familie sau de muncă și au reintrodus declarațiile făcute în cursul anchetei preliminare. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept care susțin argumente similare cu cele prezentate în apelul său anterior. La 12 noiembrie 2009, Curtea de Casație a declarat recursul reclamantului asupra punctelor de drept inadmisibil pentru lipsa de merit, printre altele , că Curtea de Apel a ajuns la concluzia corectă în ceea ce privește plângerile reclamantului cu privire la incapacitatea sa de a examina martorii împotriva lui. Legea internă relevantă Codul penal (în vigoare începând cu 1 august 2003) Conform articolului 104 § 2 alineatul (7), crima comisă de un grup de persoane este pedepsită cu închisoare de la 8 la 15 ani sau închisoarea pe viață. Codul de procedură penală (în vigoare începând cu 12 ianuarie 1999) În conformitate cu art. 86 (§ 3 și 4), un martor este obligat să apară la convocarea autorității care se ocupă de acest caz pentru a mărturisi sau a participa la activități de investigație și la alte activități procedurale. Incumprirea unui martor pentru a se conforma obligațiilor sale va duce la impunerea sancțiunilor prevăzute de lege. În conformitate cu art. 105 în procedură penală, este ilegal să se utilizeze ca probă sau ca bază pentru fapte de acuzare obținute prin încălcarea drepturilor de apărare ale suspectului și acuzatului. În conformitate cu art. 153 § 2, un martor poate fi obligat să apară printr-o decizie motivată a instanței și informează autoritatea de convocare cu privire la orice motiv valabil pentru a nu apare în termenul stabilit. În conformitate cu art. 216 § 1 investigatorul are dreptul să efectueze o confruntare cu două persoane care au fost interogate anterior și ale căror declarații conțin contradicții substanțiale. Investigatorul este obligat să efectueze o confruntare în cazul în care există contradicții substanțiale între declarațiile acuzate și o altă persoană. În conformitate cu art. 332 § 1 în cazul în care un martor convocat nu a apărut, instanța, după ce a auzit avizele părților, decide dacă să continue sau să suspende procedura de procedură. Procedura poate fi continuată dacă nu apare o astfel de persoană nu împiedică examinarea aprofundată, completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei. În conformitate cu art. 342 § 1 citirea la judecată a declarațiilor de martor făcute în cursul anchetei, ancheta sau o audiere anterioară a instanței este permisă dacă martorul este absent de la audiere a instanței din motive care exclud posibilitatea comparerii sale în instanță, în cazul în care există contradicție substanțială între aceste declarații și declarațiile făcute de acest martor în instanță și în alte cazuri prevăzute de prezentul Cod. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 că condamnarea sa a fost bazată pe dovezi inadmisibile, și anume înregistrările video din locul crimei care nu au fost examinate în timpul procedurii judiciare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 3 litera (d) că nu a fost confruntat cu martorii împotriva lui în cursul anchetei preliminare și nu a avut nici o oportunitate de a le examina în cadrul procesului. Au fost înregistrările video din locul crimei examinate la procesul reclamantului? Dacă nu, neexaminarea înregistrărilor a afectat echitatea procesului său? a fost dat el ocazia de a examina martorii împotriva lui, conform prevederilor articolului 6 § 3 litera (d) din Convenție?
Application no. 27866/10
Vaghinak TER-SARGSYAN
against Armenia
lodged on 11 May 2010
The applicant, Mr Vaghinak Ter-Sargsyan, is an Armenian national who was born in 1970 and lives in Armavir. He is represented before the Court by Mr Gh. Papoyan, a lawyer practising in Armavir.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
The criminal proceedings against the applicant in Kazakhstan
On 8 October 2000 criminal proceedings were instituted in Kazakhstan on account of the murder of an individual committed the previous day in Kostanay, Kazakhstan. The applicant and his friend, B.M., were suspected of having committed this murder.
On 21 January 2004 the applicant was charged under Articles 92 and 179 of the Criminal Code of Kazakhstan and his detention was authorised. Since the applicant’s whereabouts were unknown, a search was initiated for him.
On 29 May 2006 the Kostanay Regional Court found B.M. guilty of murder and sentenced him to seventeen years’ imprisonment.
On 21 June 2006 new charges were brought against the applicant under Articles 103 and 96 of the Criminal Code of Kazakhstan for premeditated murder.
Since the applicant is an Armenian national, the case was sent to Armenia for him to be prosecuted in his country of nationality.
2.
The criminal proceedings against the applicant in Armenia
On 8 July 2008 the Vagharshapat Police investigation unit took over the case and the charges against the applicant were brought into conformity with the relevant provisions of the Criminal Code of Armenia (‘the CC’). The applicant was formally accused of premeditated murder under Articles
104 and 112 of the CC.
On 22 August 2008 the Armavir Regional Court authorised the applicant’s detention.
On 10 September 2008 the charges against the applicant were modified and he was charged under Article 104 § 2 (7) of the CC.
According to the applicant, he filed a motion with the investigator seeking to be confronted with witnesses V.H., G.A., G.T., K.H., L.T. and O.D who had testified against him during the investigation of the case in Kazakhstan. However, the investigator dismissed his motion on the ground that both in the course of the investigation and at B.M.’s trial those witnesses had reinstated their statements against him.
According to the applicant, he complained to the Prosecutor General about the investigator’s decision but his complaint was left unexamined and on 20 October 2008 the case file, including the finalised indictment, was transmitted to the Southern Criminal Court (one of the first instance criminal courts before the relevant amendments to the Code of Criminal Procedure) to be set down for trial.
3.
The applicant’s trial and conviction at first instance
On an unspecified date the applicant’s lawyer filed a motion seeking to remit the case for further investigation on the ground that,
inter alia
, it was necessary to carry out several confrontations given that there were substantial contradictions between the applicant’s statements and the statements of witnesses V.H., G.A., G.T., K.H., L.T. and O. D.
According to the applicant, the Southern Criminal Court never examined the above motion.
Following the amendments to the Code of Criminal Procedure the case was transmitted to the Armavir Regional Court to be examined on the merits.
On 25 March 2009 the Regional Court decided to set the case down for trial.
At trial the applicant pleaded not guilty and claimed that the statements of the witnesses having testified against him did not reflect the truth.
According to the applicant, the witnesses residing in Kazakhstan were not properly summoned and the Regional Court did not obtain any proof that they had been notified about the trial. At the preparatory hearing the victim’s successor submitted declarations from five out of the eleven witnesses stating their reasons for being unable to attend the hearings. According to the applicant the declarations, drafted in Russian, were not properly examined by the Regional Court in order to establish their content but were included in the case file and it was decided to continue the examination of the case in the absence of all the witnesses.
In the course of the trial the applicant claims to have filed a motion seeking to have examined the video recordings from the crime scene that were a part of the evidence against him, but the Regional Court dismissed his motion without any grounds. In particular, the applicant claimed that there were contradictions between the statements of different witnesses regarding his outerwear on the day of the crime and the examination of those recordings would dispel these contradictions.
On 19 June 2009 the Regional Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to fourteen years’ imprisonment. In doing so, the Regional Court mainly relied on the trial statements of the victim’s successor and the pre-trial statements of eleven witnesses. The Regional Court also cited as material evidence the video recordings from the crime scene.
4.
The appeal proceedings against the applicant’s conviction
On an unspecified date the applicant lodged an appeal against his conviction claiming,
inter alia,
that there had been no confrontation between him, B.M. and the witnesses against him during the investigation of the case either in Kazakhstan or in Armenia, although there were substantial contradictions between their statements and his own version of the events of 8 October 2000. The applicant further complained that by failing to summon properly the witnesses and by relying on their pre-trial statements without good reason, the Regional Court had violated his right to a fair trial as guaranteed by Article 6 of the Convention. He also complained about the fact that the Regional Court refused to examine the video recordings from the crime scene which were relied on as evidence against him.
On 31 August 2009 the Criminal Court of Appeal upheld the applicant’s conviction. In doing so, the Court of Appeal relied on the same evidence and stated that, according to the materials of the case, the witnesses had been properly summoned but had submitted statements about their inability to appear before the court due to lack of funds or reasons relating to family or work and reinstated their statements made during the pre-trial investigation.
On an unspecified date the applicant lodged an appeal on points of law raising arguments similar to those submitted in his previous appeal.
On 12 November 2009 the Court of Cassation declared the applicant’s appeal on points of law inadmissible for lack of merit stating,
inter alia
, that the Court of Appeal had reached the correct conclusion as regards the applicant’s complaints about his inability to examine the witnesses against him.
B.
Relevant domestic law
1.
The Criminal Code (in force from 1 August 2003)
According to Article 104 § 2 (7) murder committed by a group of persons is punished with imprisonment from 8 to 15 years or life imprisonment.
2.
The Code of Criminal Procedure (in force from 12 January 1999)
According to Article 86 (§§ 3 and 4) a witness is obliged to appear upon the summons of the authority dealing with the case in order to testify or to participate in investigative and other procedural activities. The failure of a witness to comply with his obligations shall result in imposition of sanctions prescribed by the law.
According to Article 105 in criminal procedure it is illegal to use as evidence or as a basis for accusation facts obtained by violation of the defence rights of the suspect and accused.
According to Article 153 § 2, a witness may be compelled to appear by a reasoned decision of the court and shall inform the summoning authority of any valid reasons for not appearing within the set time-limit.
According to Article 216 § 1 the investigator is entitled to carry out a confrontation of two persons who have been questioned previously and whose statements contain substantial contradictions. The investigator is obliged to carry out a confrontation if there are substantial contradictions between the statements of the accused and some other person.
According to Article 332 § 1 if a summoned witness fails to appear, the court, having heard the opinions of the parties, decides whether to continue or adjourn the trial proceedings. The proceedings may be continued if the failure to appear of any such person does not impede the thorough, complete and objective examination of the circumstances of the case.
According to Article 342 § 1 the reading out at the trial of witness statements made during the inquiry, the investigation or a previous court hearing is permissible if the witness is absent from the court hearing for reasons which rule out the possibility of his appearance in court, if there is substantial contradiction between those statements and the statements made by that witness in court, and in other cases prescribed by this Code.
1.
The applicant complains under Article 6 § 1 that his conviction was based on inadmissible evidence, namely the video recordings from the crime scene which were not examined during the court proceedings.
2.
The applicant complains under Article 6 § 3 (d) that he was not confronted with the witnesses against him during the pre-trial investigation and had no opportunity to examine them at the trial.
QUESTIONs TO THE PARTIES
Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular:
-
were the video recordings from the crime scene examined at the applicant’s trial? If not, did the non-examination of the recordings affect the fairness of his trial?
-
was he given an opportunity to examine the witnesses against him as required by Article 6 § 3 (d) of the Convention?