S.C. RED CREDIT SRL v. ROMANIA

Cererea nr. 45879/09 S.C. RED CREDIT S.R.L. împotriva României depusă la 19 iunie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, S.C. Red Credit S.R.L., este o persoană juridică română cu biroul său principal situat în Constanța. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de către solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă este o mică societate limitată de garanție și este autorizată să opereze ca un magazin de pionuri și să dețină metale prețioase. La 3 octombrie 2007, Agenția Constanța de Protecție a Consumului a elaborat un raport de contravenție care a finanțat societatea reclamantă 7.000 lei (RON) (aproximativ 2.100 euro (EUR)) deoarece, la 26 septembrie 2007, a prezentat bijuterii de aur pentru vânzare fără a deține o licență pentru vânzarea metalelor prețioase. În plus, acesta a ordonat confiscarea bijuteriilor de aur expuse la vânzare, cu o greutate de 2.528 de grame de aur, în valoare de RON 111.683 lei (aproximativ 33.400 EUR). Societatea reclamantă a contestat raportul din 3 octombrie 2007 în fața instanțelor interne. că cantitatea de bijuterii confiscate a reprezentat întregul stoc de bijuterii al companiei, nu numai stocul afișat pentru vânzare și că reprezentanții Agenției de Protecție a Consumului Constanța nu au participat la operațiune pentru a identifica și a cânta bijuteriile afișate pentru vânzare, deoarece operațiunea respectivă a fost efectuată de Agenția fiscală Constanța, care nu a luat nicio măsură punitivă împotriva acesteia. Prin hotărârea din 4 iulie 2008, Curtea de District Constanța, bazată pe dovezile prezentate de societatea reclamantă, a permis acțiune și a anulat raportul din 3 octombrie 2007 și a ordonat returnarea bijuteriilor confiscate. Acesta a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții în ceea ce privește circumstanțe similare, sarcina dovezii în ceea ce privește vinovația societății reclamante a fost vinovat de Agenția de Protecție a Consumului. Cu toate acestea, respectiva agenție nu a prezentat nicio dovadă care să dovedească vinovăția societății reclamante. În cele din urmă, a respins dovezile martorilor solicitate de către reclamant ca fiind inutile. Prin hotărârea finală din 23 decembrie 2008 și fără administrarea de probe suplimentare, Curtea Constanța a permis apelul Agenției Constanța de Protecție a Consumului asupra punctelor de drept, a anulat hotărârea instanței de judecată și a susținut raportul din 3 octombrie 2007. Acesta a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții, sarcina dovezii ar fi fost agenției de protecție a consumatorilor și raportul ar fi putut fi anulat numai dacă reprezentanții săi nu ar fi fost prezenti atunci când bijuteriile expuse au fost identificate și cântărite. Sau reprezentanții agenției respective au fost prezenti atunci când a fost comisă contravenția și raportul reflectă propriile percepții. În consecință, sarcina probei a fost respinsă societății reclamante și argumentele și dovezile sale nu a dovedit că raportul a fost ilegal. În baza articolului 6 din Convenție, societatea reclamantă se plânge de nedreptatea procedurii în măsura în care instanța internă nu a examinat în mod corespunzător argumentele și dovezile determinate de aceasta și a încălcat dreptul său de a fi presupus nevinovat prin revizuirea sarcinii dovezii la el fără a administra nici o probă suplimentară. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, societatea reclamantă se plânge de o încălcare a dreptului său de proprietate în măsura în care hotărârea instanței de ultima instanță a permis confiscarea tuturor bijuteriilor pe care societatea le-a avut în stoc, ceea ce aproape a condus la falimentul său. Societatea reclamantă a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale aduse împotriva acesteia, în conformitate cu art. 6 din Convenție? În special, au efectuat instanțele interne o examinare adecvată a argumentelor și a dovezilor formulate de aceasta? De asemenea, presupunerea de inocence a fost respectată în acest caz? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, confiscarea tuturor aurului deținut de societatea reclamantă constituie o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În cazul în care această interferență a avut un echilibru echitabil între cererile interesului general și interesele societății solicitantă?

THIRD SECTION

Application no. 45879/09

S.C. RED CREDIT S.R.L.

against Romania

lodged on 19 June 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, S.C. Red Credit S.R.L., is a Romanian legal person with its main office located in Constanța.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant company is a small company limited by guarantee and is authorised to operate as a pawn shop and to hold precious metals.

On 3 October 2007 the Constanța Consumer Protection Agency produced a contravention report fining the applicant company 7,000 lei (RON) (approximately 2,100 euros (EUR)) because on 26 September 2007 it displayed golden jewellery for sale without holding a licence to sell precious metals. In addition, it ordered that the golden jewellery displayed for sale, weighing 2,528 grams of gold, worth RON 111,683 lei (approximately EUR 33,400) be confiscated.

The representative of the applicant company who signed the report objected to it on the ground that the measures taken were abusive.

The applicant company challenged the report of 3 October 2007 before the domestic courts. It submitted documents substantiating its arguments

inter alia

that the quantity of confiscated jewellery represented the company’s entire stock of jewellery not only the stock displayed for sale and that the representatives of the Constanța Consumer Protection Agency had not taken part in the operation to identify and weigh the jewellery displayed for sale as the said operation had been carried out by the Constanța Tax Agency which had not taken any punitive measures against it.

By a judgment of 4 July 2008 the Constanța District Court, relying on the evidence submitted by the applicant company, allowed its action and quashed the report of 3 October 2007 and ordered the return of the confiscated jewellery. It held that according to the Court’s case law in respect of similar circumstances the burden of proof with regard to the applicant company’s guilt was on the Consumer Protection Agency. However, the said agency did not submit any evidence to prove the applicant company’s guilt. Lastly, it dismissed the witness evidence requested by the applicant as unnecessary. The Constanța Consumer Protection Agency appealed on points of law (

recurs

) against the judgment.

By a final judgment of 23 December 2008, and without administering any additional evidence, the Constanța County Court allowed the Constanța Consumer Protection Agency’s appeal on points of law, quashed the judgment of the lower court and upheld the report of 3 October 2007. It held that according to the Court’s case law the burden of proof would have been on the Consumer Protection Agency and the report could have been quashed only if its representatives had not been present when the displayed jewellery was identified and weighed. Or the representatives of the said agency had been present when the contravention was committed and the report reflected their own perceptions. Consequently, the burden of proof was reverted to the applicant company and its arguments and evidence did not prove that the report had been unlawful.

COMPLAINTS

1.

Relying on Article 6 of the Convention the applicant company complains of the unfairness of the proceedings insofar as the domestic courts failed to properly examine the arguments and evidence adduced by it and breached its right to be presumed innocent by reverting the burden of proof to it without administering any additional evidence.

2.

Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention the applicant company complains of a breach of its right of property insofar as the judgment of the last instance court allowed the confiscation of all the jewellery the company had in stock, which almost led to its bankruptcy.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant company have a fair hearing in the determination of the criminal charge brought against it, in accordance with Article 6 of the Convention?

In particular, did the domestic courts conduct a proper examination of the arguments and evidence raised by it? Also, was the presumption of innocence respected in the present case?

2.

Did the confiscation of all the gold held by the applicant company constitute an interference with the peaceful enjoyment of its possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention?

If so, did that interference strike a fair balance between the demands of the general interest and the interests of the applicant company?