CtEDO 24.05.2016 Auto

S.C. RED CREDIT SRL v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
24.05.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
S.C. RED CREDIT SRL v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Societatea reclamantă, SC Red Credit SRL, a fost o entitate juridică română cu sede în Constanța, fondată în 2002. A fost reprezentată inițial în fața Curții de către administratorul său, V.D. din 2013, după comunicarea cauzei guvernului, depuse în privința cauzei de către dna L. Memet, consilier juridic practicant în Constanța. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă a fost autorizată să opereze ca pedagogi de bijuterii. Potrivit Registrului unic de control, la 25 septembrie 2007, societatea reclamantă a avut un stoc de aur de peste 3.624 de grame. La 26 septembrie 2007, Agenția Fiscală Constanța (“CTA”) și Agenția de Protecție a Consumului Constanța („CCPA”) au efectuat o inspecție a activităților societății solicitanți și a altor societăți care au împărțit același spațiu comercial. În aceeași dată, CCPA a elaborat un raport de inventar al stocului de bijuterii al societății reclamante care a fost afișat spre vânzare. Raportul a fost elaborat în prezența unui reprezentant al societății reclamante, care a declarat că unele dintre bijuteriile au fost vândute la prețuri diferite în funcție de calitate. La 3 octombrie 2007, CCPA a elaborat un raport de contravenție care a finanțat societatea reclamantă 7.000 lei (RON – aproximativ 2.100 euro (EUR)) deoarece, la 26 septembrie a anului respectiv, a prezentat bijuterii auriu pentru vânzare fără licență pentru vânzarea metalelor prețioase, aliajelor sau pietrelor. În plus, aceasta a ordonat confiscarea bijuteriilor aur care au fost expuse la vânzare, care a cântărit 2,527 de grame și a valorat RON 111.683 (aproximativ 33.140 EUR). Potrivit raportului de contravenție, CCPA a cooperat cu Agenția Fiscală Constanța (“CTA”) pentru a-l produce. 10. Reprezentantul societății reclamante care a semnat raportul de contravenție i-a contestat că măsurile luate au fost nedreptăți. 11. Societatea reclamantă a contestat raportul din 3 octombrie 2007 în instanța internă. 12. La 4 iulie 2008, Curtea de district Constanța a permis acțiunea societății reclamante, a anulat raportul din 3 octombrie 2007 și a ordonat returnarea bijuteriilor confiscate. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului („Curtea”), procedurile care urmăresc contestarea rapoartelor de contravenție fac obiectul articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului („Convenția”) și, prin urmare, autoritățile interne trebuie să respecte garanțiile procedurale prevăzute în articolul respectiv în ceea ce privește procedurile penale, inclusiv dreptul de a fi presupus nevinovat. Curtea a susținut, de asemenea, că amenzile au fost impuse societății reclamante în temeiul dispozițiilor juridice generale și au fost destinate ca pedeapsa pentru a-l descuraja de la recidivă. În consecință, sarcina de probă în ceea ce privește vina societății reclamante a fost acuzată de CCPA. Cu toate acestea, agenția nu a prezentat nici o probă care a dovedit vinovăția societății reclamante. 13. Prin hotărârea finală din 23 decembrie 2008, Curtea Constanța a permis acest recurs, a anulat hotărârea instanței de judecător și a susținut raportul din 3 octombrie 2007. Cu toate acestea, acesta a obținut autorizația de a le vinde doar la 2 octombrie 2007. În plus, în conformitate cu raportul de inventar semnat de reprezentantul societății reclamante fără nicio opoziție, raportul a avut legătură cu elementele care au fost expuse la vânzare. De asemenea, în conformitate cu jurisprudența Curții, procedura de contravenție a trebuit să respecte cerințele procedurale prevăzute în temeiul articolului 6 din Convenția, care se referă atât la respingerea dreptului de a fi presupus nevinovat, cât și la o presupunere relativă a adevărului în favoarea raportului de contravenție elaborat de o autoritate de stat în urma percepției sale proprii a evenimentelor. În consecință, sarcina dobânzii ar fi fost asupra autorității de stat care a redactat raportul de contravenție și raportul ar fi putut fi anulat numai dacă reprezentanții autorității de stat nu ar fi fost prezenți atunci când a avut loc contravenția și nu ar fi putut dovedi declarațiile formulate în raport. Însă reprezentanții acestei autorități au fost prezenti atunci când a fost comisă contravenția și raportul a reflectat propriile percepții. Prin urmare, raportul a trebuit presupus să reflecte adevărul și sarcina dovezii a fost respinsă societății reclamante pentru a respinge această presupunere. 15. În plus, instanța a susținut că, în raportul de inventar, reprezentantul societății reclamante a declarat că unele dintre bijuteriile au fost vândute la prețuri diferite în funcție de calitate. În plus, raportul de contravenție a fost semnat de administratorul societății reclamante, care s-a opus faptului că măsurile luate au fost nedreptate, dar nu a contestat faptul că a vândut bijuterii. Raportul de contravenție a fost legal și a conținut toate informațiile necesare în mod legal. În plus, rapoartele de contravenție și de inventar conțin informații similare cu privire la cantitatea și valoarea articolelor menționate în acestea și au fost semnate de ambele părți fără nicio opoziție în acest sens. În plus, aceste incoerentități nu ar fi respins raportul de contravenție și nu ar fi fost nevrăjită și societatea reclamantă nu ar fi dovedit că s-a cauzat daune care ar fi putut fi remediate numai prin anularea raportului. În plus, absența de la raportul de contravenție a informațiilor că amenda ar fi putut fi plătită imediat sau în termen de 48 de ore nu a respins raportul ilegal. 16. În cele din urmă, instanța a susținut că toate motivele prezentate mai sus au susținut argumentul societății reclamante că contravenția nu existase inadmisibil, deoarece nu a avut niciodată intenția de a vinde bijuteriile pe care le deținea. 17. La 10 septembrie 2009, societatea reclamantă a semnat o fuziune prin achiziție (fuziune prin absorbție) cu o altă societate, și anume SC IFN Master Credit SRL. Ei au convenit, printre altele, că această ultimă societate va dobândi societatea reclamantă în acea zi și va prelua activele și pasivele societății reclamante. V.D. a fost asociată cu SC IFN Master Credit SRL. 18. La 28 septembrie 2010, societatea reclamantă a fost anulată (radiată) Registrul de Comerț Constanța după fuziune. 19. La 1 octombrie 2013 dna Memet a prezentat Curtei un comitet de avocat semnat de fostul administrator al societății reclamante care o autorizează să o reprezinte. 20. În 2014 SC IFN Master Credit SRL și-a schimbat numele în S.C. Master Credit Stand-By SRL și apoi în SC Master C. Stand-By SRL. 21. În ianuarie și martie 2014, o parte din observațiile privind admisibilitatea și fondurile cazului au fost depuse de dna Memet într-un document întitulat „SC Master Credit Stand-By SRL c. România”. Ea nu a depus în niciunul dintre termenele atribuite de Curte o putere de avocat sau orice alt document care să o autorizeze să reprezinte SC IFN Master Credit SRL, SC Master Credit Stand-By SRL sau SC Master C. Stand-By SRL. În plus, nici ea, nici societățile care au depus în termenele relevante nici documente semnate direct de oricare dintre companiile însuși sau de V.D. Declarând în mod expres că doresc să continue cererea. „Achiziționarea operațiunilor neautorizate cu metale și pietre prețioase este o contravenție pedepsită cu o amendă de 5.000 [1515 EUR] la 10.000 lei [3 030 EUR] și prin confiscarea bunurilor supuse contravenției.” ...” 22. Dispozițiile juridice relevante privind modificările normelor juridice aplicabile în ceea ce privește legislația privind contravențiile sunt stabilite în cazul Anghel v. România (nr. 28183/03, §§ 35-39, 4 octombrie 2007). 23. art. 250 din Legea nr. 31/1991 privind societățile comerciale a furnizat, printre altele, că, în urma unei fuziuni, activele și datoriile societății achiziționate au fost transferate societății achiziționatoare în conformitate cu termenii planului de fuziune. 24. art. 47 § 7 din Regulamentul Curții (ex-art. 47 § 6) prevede că reclamanții trebuie să țină Curtea informată cu privire la orice schimbare de adresă și la orice circumstanță relevantă pentru cerere.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă