ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1380/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui, la data de 16 iulie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Primaria Orașului Negrești - Serviciul Impozite și Taxe Persoane Juridice, contestație la executare, prin care a solicitat anularea somației nr. x/29.06.2020 și a titlului executoriu nr. x/29.06.2020, emise de intimată, arătând că este o asociație cu profil religios, filantropic, iar clădirea pentru care s-a stabilit obligația de plată a impozitului are destinația de locaș de cult, fiind scutită de la plata impozitului, astfel că nu datorează sumele pentru care s-au emis actele de executare contestate.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C. proc. civ.

La data de 18 septembrie 2020, intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Negrești a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vaslui, iar, la termenul din data de 20 ianuarie 2021, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoria Vaslui, motivat de faptul că sediul contestatoarei-debitoare nu este în raza Judecătoriei Vaslui.

Prin sentința civilă nr. 168/2021 din 29 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Vaslui, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, care, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc investit de creditor.

Astfel, instanța a reținut că sediul contestatoarei-debitoare este în municipiul Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, iar competența, ca instanță de executare, revine Judecătoriei Cluj-Napoca în a cărei circumscripție teritorială se află sediul contestatoarei-debitoare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 3207/2021 din 10 mai 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință cu caracter interlocutoriu temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

S-a reținut că, în speță, excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Vaslui a fost invocată la al doilea termen de judecată, iar la primul termen de judecată, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii din 18 noiembrie 2020, instanța nu a reținut incidența dispozițiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., nu a precizat că sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare în vederea stabilirii competenței teritoriale a instanței de executare și nu a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive.

În aceste condiții, această instanță a apreciat că, întrucât la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate nu a fost invocată excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria Vaslui a rămas competentă să soluționeze contestația la executare formulată de către contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Negrești.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței executare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din același cod, potrivit cu care "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În același timp, dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. prevăd anumite limite procedurale referitoare la posibilitatea și momentul invocării excepției de necompetență de ordine publică, stabilind obligația judecătorului de a verifica din oficiu competența la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", excepția pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății, prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2020, pe rolul Judecătoriei Vaslui, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Negrești - Serviciul Impozite și Taxe Persoane Juridice, anularea somației nr. x/29.06.2020 și a titlului executoriu nr. x/29.06.2020, emise de intimată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 19 septembrie 2020, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vaslui, arătând că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 contestatoarea trebuia să se adreseze instanței de contencios administrativ, respectiv Tribunalului Vaslui.

În raport de cele susținute în cuprinsul întâmpinării, la termenul de judecată din 18 noiembrie 2020, instanța a reținut că intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vaslui și a dispus comunicarea către contestatoare a înscrisurilor depuse de intimată, pentru a preciza dacă a formulat o astfel de cerere la Tribunalul Vaslui.

În acest context, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu procedura de citare legal îndeplinită, a fost termenul din 18 noiembrie 2020, când instanța a dispus amânarea cauzei în raport de excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vaslui, fără invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetența generală a instanțelor judecătorești care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetența materială și teritorială de ordine publică și cea de ordine privată pot fi invocate cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar, în raport de prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

În speță, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată, din oficiu, la cel de-al doilea termen de judecată, respectiv la data de 20 ianuarie 2021, iar nu la primul termen la care părțile au fost legal citate, și anume 18 noiembrie 2020, când s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca contestatoarea A. să fie citată cu o copie a înscrisurilor depuse la dosar de către intimată și cu mențiunea de a preciza dacă a formulat o astfel de cerere la Tribunalul Vaslui, în raport de excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare.

Ca atare, prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate (18 noiembrie 2020), Judecătoria Vaslui a devenit competentă să soluționeze cauza, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, prin invocarea din oficiu a excepției la cel de-al doilea termen de judecată, în condițiile în care amânarea judecății la primul termen s-a dispus pentru ca instanța să se lămurească cu privire la soluționarea excepției necompetenței materiale, invocată de intimată.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Negrești, în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Negrești, în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2021.