ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3043/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1 august 2018, sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala a Funcționarilor Publici din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale si Administrației Publice, a solicitat instanței să dispună măsura provizorie privind suspendarea organizării si desfasurarii concursului de recrutare pentru ocuparea functiei publice de conducere vacante de director executiv al Agentiei pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti, cu data de sustinere a probei scrise 25.08.2019 ora 10, in Bucuresti, la sediul ANFP, până la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile in dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.

Prin sentința civilă nr. 390 din 20 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 390 din 20 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, arătând că va formula motivele de recurs după comunicarea sentinței.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, în raport de dispozițiile art. 486 și art. 489 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 noiembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluția din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecății la data de 1 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recuruslui împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: a) hotărârile prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat, (…)"

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă A. nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă cererii de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință inițial la data de 19 februarie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citației care atestă depunerea acesteia la cutia poștală a destinatarului, aflat la dosar și, ulterior, la data de 16 martie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citației aflat la dosar, respectiv la data de 2 iunie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citației aflat la dosar.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 390 din 20 august 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2020.