ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 25 iunie 2020
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2015***, cererea de recurs formulată de petentul A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale
În cuprinsul recursului, petentul A. a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale
Prin încheierea de ședință din 18 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 reținându-se că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva aceste încheieri, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, petentul A. a formulat recurs, în termenul legal, de 48 ore de la pronunțare, invocându-se încălcarea art. 176 alin. (3) C. proc. civ., întrucât respectivul complet de judecată nu avea competența procesuală de a soluționa un litigiu un materia contenciosului administrativ, întrucât una din părți este o autoritate publică, cum prevede Legea nr. 554/2004.
De asemenea, au fost invocate și recursurile în interesul legii soluționate prin deciziile nr. XXXVI/2006 și nr. 17/2018, pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apărările formulate în cauză
Intimații nu au depus întâmpinare.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 (4) din Legea nr. 47/1992 "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare".
Petentul a ridicat în fața instanței de recurs excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, iar prin încheierea de ședință din 18 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Curții Constituționale reținându-se că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Cum împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 petentul a declarat recurs în condițiile prevăzute de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în condițiile în care instanța de recurs a analizat cererea formulată în raport de condițiile prevăzute expres și imperativ de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 - condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ- potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Or, în condițiile în care instanța de recurs a fost învestită cu soluționarea cererii de recurs formulate de petentul A. împotriva încheierii din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru din dosarul nr. x/2015, având în vedere că petentul a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ce reglementează jurământul magistraților, Înalta Curte reține că, într-adevăr, excepția de neconstituționalitate ridicată de petent nu are legătură cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, condiție sine qua non prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. .1 din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care, constatând că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a se respinge, în temeiul art. 499 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 18 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 18 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.