ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5300/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5300/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea Curții de Apel București
Curtea
de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința
nr. 85 din 10 ianuarie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.
C.A.P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
sector 1 București, a anulat Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 și
dispoziția de măsuri nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de pârâtă
și a obligat această autoritate publică la 5.000 lei cheltuieli de judecată
către reclamantă.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima
instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 5216492 din 12 aprilie 2011
emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 București a fost
respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției de măsuri
nr. 5215774 din 28 februarie 2011 întocmită de aceeași autoritate fiscală.
Prin Decizia nr. 583 din 19 decembrie 2011
emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a fost
admisă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.
11 din 28 februarie 2011 întocmită de Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul
Administrației Finanțelor Publice sector 1 București.
Cele două soluții date în rezolvarea contestației
administrative sunt contradictorii, deoarece au rezolvat în mod diametral
diferit problema de drept din speță.
Curtea de apel a precizat că își însușește
punctul de vedere formulat de reclamantă, respectiv acela că rezoluțiunea
contractului de vânzare-cumpărare are ca efect repunerea părților în situația
anterioară; ca atare, operațiunea aflată în discuție nu poate fi tratată ca o
revânzare, respectiv ca o livrare de bunuri supusă plății TVA-ului.
Ca atare, pentru argumentul anterior arătat,
instanța de fond a reținut că actele administrativ-fiscale deduse judecății
sunt nelegale.
Recursul declarat de Direcția Generală a
Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației
Finanțelor Publice sector 1 București
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în
reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1 București, care a
solicitat casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul
București, secția de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea căii extraordinare de atac,
încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a
arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă
material.
Pe acest aspect, recurenta a susținut că
judecătorul fondului, în raport de prevederile art. 159
1
C. proc.
civ., era obligat, din oficiu, să verifice competența materială și teritorială
a instanței și să consemneze în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de
drept pentru care a constatat că instanța este competentă să soluționeze cauza.
Actele administrative contestate în cauză nu
stabilesc în sarcina intimatei-reclamante obligații fiscale, astfel că cererea
având ca obiect anularea acestora să fie de competența curții de apel, în
temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Apărările formulate de intimata S.C.
C.A.P. S.R.L.
La termenul de judecată din data de 22 martie
2013, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei
în promovarea prezentei căi de atac, cu motivarea că această persoană juridică
nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond și nici nu a depus un mandat de
reprezentare a Administrației Finanțelor Publice sector 1 București.
Notele scrise formulate de recurentă
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor
Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor
Publice sector 1 București, a formulat note scrise, în care a solicitat
respingerea excepției lipsei calității procesuale active (a se vedea filele 21
- 22 dosar ICCJ).
De asemenea, în apărare pe excepție,
recurenta a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul Președintelui
A.N.A.F. nr. 3411 din 08 noiembrie 2011, organigrama DGFP-MB, extras din
Regulamentul de organizare și funcționare al DGFP-MB, aprobat prin Ordinul
Președintelui A.N.A.F. nr. 1434/2009 (a se vedea filele 23 - 40 dosar CAB).
Soluția instanței de control judiciar pe
excepția invocată de intimată
Analizând actele prezentate în recurs, Înalta
Curte va respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei,
pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Într-adevăr, calitatea de părți litigante în
această cauză o au reclamanta S.C. C.A.P. S.R.L. și pârâta Administrația
Finanțelor Publice sector 1 București.
Potrivit Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr.
3411 din 08 noiembrie 2011: "Cu data de 15 noiembrie 2011 se aprobă
structura organizatorică a Direcției Generale a Finanțelor Publice a
Municipiului București pentru aparatul propriu și administrațiile finanțelor
publice municipale și orășenești (...)."
Conform Cap. VI "Activitatea
juridică", art. 92 alin. (2) lit. f) și g) din Ordinul Președintelui
A.N.A.F. nr. 1434/2009, biroul juridic contencios 1 - 5 reprezintă AFP sector 1
- 6 în dosarele aflate la instanțele judecătorești în cauzele în care acestea
sunt parte.
Ca atare, din interpretarea actelor normative
anterior enunțate rezultă faptul că, începând cu data de 15 noiembrie 2011,
intimata Administrația Finanțelor Publice sector 1 București urmează să fie
reprezentată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
București. Calea de atac de față a fost promovată de către Direcția Generală a
Finanțelor Publice a Municipiului București la o dată ulterioară, respectiv 20
februarie 2012.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra
recursului
Analizând sentința atacată, prin prisma
criticilor formulate de recurentă, dar și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este
fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de fapt și de drept relevante
Intimata-reclamantă S.C. C.A.P. S.R.L. a
investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect
anularea deciziei nr. 5216492 din 12 aprilie 2011 și a dispoziției de măsuri
nr. 5215774 din 28 februarie 2011, ambele emise de recurenta-pârâtă
Administrația Finanțelor Publice sector 1 București, autoritate publică de
nivel local.
În speța de față, sunt incidente prevederile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează
următoarele: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate
de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până
la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai
mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios
administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se
prevede altfel."
Prin urmare, specificul litigiilor care se
desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică
determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința
competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, articolul
aflat în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care
emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul
organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În cauza de față, este aplicabil primul
criteriu enunțat anterior, motiv pentru care tribunalul este competent să
soluționeze acest litigiu, în condițiile în care actele administrative deduse
judecății sunt emise de către o autoritate fiscală de nivel local.
Față de cele anterior prezentate, Înalta
Curte, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. 6
C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza
spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios
administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei calității procesuale
active a recurentei-pârâte invocată de intimata-reclamantă SC C.A.P. SRL.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă
Administrația Financiară Sector 1 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a
Municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 85 din 10 ianuarie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai
2013.
Procesat de GGC - AM