ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2250/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27

ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul D.I. a solicitat în

contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul Olt și

M.L. anularea ca netemeinice și nelegale a Deciziilor nr. 966 din 10-11

decembrie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, nr. 18

din 4 octombrie 2010 a Consiliului Baroului Olt și nr. 12 din 10 septembrie

2010 a Decanului Baroului Olt și obligarea pârâtului Baroul Olt la restituirea

sumei de 500 RON, plătită cu titlu de onorariu de avocat, către avocat M.L.

În motivarea cererii

formulate, reclamantul a arătat că solicită restituirea onorariului plătit

avocatului M.L., deoarece acesta nu ar fi prestat serviciul de apărător în

recurs la Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3721/207/2009.

Prin Sentința nr.

248/2011 din 27 aprilie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I. în

contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Baroul

Olt și M.L., a anulat Deciziile nr. 966 din 10-11 decembrie 2010 emisă de

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Decizia nr. 18 din 4

octombrie 2010 a Consiliului Baroului Olt precum și Decizia nr. 12 din 10

septembrie 2010 a Decanului Baroului Olt și a obligat pârâtul M.L. la

restituirea sumei de 500 RON, reprezentând onorariu, actualizată cu indicele de

inflație către reclamant, obligându-l totodată și la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 176,87 RON.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că deciziile contestate nu au fost motivate

nefiind analizate motivele invocate de reclamant astfel că se impune anularea

acestor acte administrative și analizarea pretențiilor reclamantului pe care

le-a considerat întemeiate în raport de probatoriul administrat în cauză,

respectiv a constatat și reținut că obiectul contractului de asistență juridică

nu a fost realizat, în sensul că nu a fost acordată asistență juridică și în

consecință a obligat pârâtul M.L. la restituirea sumei încasate cu titlu de

onorariu.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta Uniunea Națională a

Barourilor din România, criticând-o ca nelegală și netemeinică în temeiul art.

304

1

C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate, recurentul a susținut în esență că hotărârea

atacată este nelegală, întrucât instanța s-a limitat la o analiză superficială

a deciziilor contestate fără a analiza actele care au stat la baza emiterii

deciziilor indicate, din care rezultă că nu există o culpă a avocatului în

îndeplinirea obligațiilor profesionale asumate.

Intimatul M.L. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat a se constata faptul că a rămas fără

obiect cauza, întrucât a restituit reclamantului suma reprezentând onorariu de

avocat achitat de acesta.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul formulat în cauză este fondat.

Obiectul cererii de

chemare în judecată formulate de intimatul-reclamant l-a constituit anularea

deciziilor emise de către decanul Baroului Olt, a Consiliului Baroului Olt și a

Uniunii Naționale a Barourilor din România precum și obligarea Baroului Olt la

restituirea sumei de 500 RON plătită cu titlu de onorariu de avocat către

avocatul M.L.

Analizând legalitatea

deciziilor atacate, instanța de fond a apreciat în mod greșit că acestea sunt

nelegale reținând că acestea ar fi nemotivate și în consecință a dispus

anularea acestora, deși din materialul probator administrat în cauză, respectiv

actele care au stat la baza emiterii deciziilor în cauză, acte menționate de

altfel și în deciziile respective, rezultă motivarea acestora.

Astfel, Decizia nr.

12 din 10 septembrie 2010 emisă de decanul Baroului Olt face trimitere la toate

documentele puse la dispoziție de cele două părți iar soluția de respingere a

cererii reclamantului a fost determinată de documentele justificative depuse la

dosarul cauzei, respectiv cererea de amânare formulată de avocatul respectiv,

dovada prezenței avocatului la altă instanță, acte care confirmă îndeplinirea

obligației de diligență asumate prin contractul de asistență juridică.

Soluția de respingere

a cererii petentului a fost confirmată cu aceeași motivație și de către

Consiliul Baroului Olt prin Decizia nr. 18 din 4 octombrie 2010 și ulterior

prin Decizia nr. 966 din 10-11 decembrie 2010, reținându-se netemeinicia

cererii formulate de reclamant și dispunându-se respingerea acesteia, în

temeiul dispozițiilor art. 63 lit. p) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind,

instanța de control judiciar constată că în cauză este incident motivul de

recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin sentința

atacată instanța de fond apreciind în mod greșit că actele administrative

atacate sunt nelegale întrucât nu au fost motivate.

Totodată, constatând

că prin documentul depus la dosarul cauzei a fost restituită suma solicitată

către reclamantul D.I., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C.

proc. civ. va admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința

recurată, în sensul că va respinge acțiunea formulată, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr.

248 din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 mai 2012.

Procesat de GGC - GV