ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2077/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2077/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 120/F din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în temeiul

dispozițiilor art. 346 C. proc. pen., art. 14, 15, 17 C. proc. pen., art. 998

C. civ., art. 1003 C. civ., art. 58 și 59 din Legea nr. 272/2004 a admis în

parte constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată M.G.L. prin

reprezentantul legal M.G.;

A fost obligat, în

solidar, inculpatul K.M.G., studii 9 clase, elev, fără antecedente penale, în

prezent aflat în Centrul de tip familial pentru copilul deficient din cadrul

Complexului de Servicii Sociale Comunitare Bistrița, din Bistrița, județul

Bistrița-Năsăud, și partea responsabilă civilmente C.L.V., la plata către

partea vătămată - parte civilă M.G.L. a sumei de 4.000 RON cu titlu de daune

morale.

A fost obligat

inculpatul K.M.G. și partea responsabilă civilmente C.L.V. la plata

cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 10 RON.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 110/F din

2 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr.

1081/112/2011, s-a dispus luarea față de inculpatul minor K.M.G. a măsurii

educative a internării într-un institut medical-educativ, dar nu mai mult de

împlinirea vârstei de 18 ani (3 octombrie 2012), pentru comiterea infracțiunii

de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen. și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în

favoarea statului în cuantum de 550 RON.

La termenul din 19

octombrie 2011, data la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei cu privire la

latura penală a acesteia, s-a dispus disjungerea soluționării laturii civile a

cauzei, formându-se un nou dosar, cu nr. 4881/112/2011, și s-a acordat un nou

termen pentru administrarea probelor testimoniale solicitate în probațiune de

către partea civilă.

Analizând actele și

lucrările dosarului nou-format, respectiv declarațiile martorilor B.R., B.T.M.,

P.S., precum și actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat Sentința

penală nr. 110/F din 2 noiembrie 2011, dosar din care s-a disjuns soluționarea

acestei cauze, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

La data de 13

septembrie 2010, în jurul orelor 15:00, în timp ce inculpatul minor se afla la

locuința asistentului maternal C.L.V., în curtea locuinței, unde se juca, a

fost văzut de partea vătămată M.G.L., în vârstă de 5 ani și 11 luni. Partea

vătămată M.G.L. a sărit gardul ajungând în curtea casei asistentului maternal,

unde se afla inculpatul și a venit la inculpat, cu intenția de a se juca cu el.

Partea vătămată M.G.L. i-a solicitat inculpatului "să facă prostii cu

el", s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți, până la genunchi, la fel

făcând și inculpatul, apoi partea vătămată i-a luat penisul în gură de 2 ori,

s-a întors cu spatele și i-a spus inculpatului să-i introducă penisul în fund.

Acesta s-a conformat, a introdus penisul în anusul părții vătămate de 2 ori,

apoi a încetat să mai facă acest lucru, la solicitarea părții vătămate, care a

acuzat dureri. Apoi cei doi copii s-au îmbrăcat, partea vătămată a sărit din

nou gardul și a plecat acasă unde s-a jucat cu frații săi. Deoarece bunica

părții vătămate i-a spus tatălui minorului când acesta a venit acasă că partea

vătămată nu a ascultat-o și a plecat de acasă la "M." (inculpatul),

văzându-1 când a sărit gardul de la casa unde locuia inculpatul, tatăl 1-a

întrebat pe M.G.L. ce a făcut în grădina inculpatului, iar partea vătămată i-a

relatat despre " prostiile" făcute.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de medicină legală

Bistrița-Năsăud, partea vătămată M.G.L. a prezentat la data examinării (13

septembrie 2010) leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau

de corp dur și acestea nu necesită zile de îngrijiri medicale; totodată, s-a

precizat că leziunile anale prezentate de partea vătămată s-au putut produce

cel mai probabil în cursul unui raport sexual anal complet sau incomplet,

recent, care poate data din 13 septembrie 2010 și nu necesită zile de îngrijiri

medicale pentru vindecare; minorul examinat prezintă la data examinării o

dezvoltare psihosomatică corespunzătoare vârstei biologice de 5 - 6 ani.

S-a apreciat că fapta

inculpatului minor K.M.G. de a întreține un raport sexual cu o persoană de

același sex care nu împlinise 15 ani, profitând de vârsta fragedă a acesteia,

întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de

art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

În cauză, la 8 iunie

2011, partea vătămată M.G.L., asistată de reprezentantul său legal, tatăl său,

M.G., s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 RON reprezentând daune

morale.

S-a apreciat că suma

solicitată este justificată de traumele psihice și fizice suferite de partea

vătămată ca urmare a infracțiunii de viol comise asupra sa.

Potrivit declarațiilor

martorilor audiați în cauză, partea vătămată și-a schimbat comportamentul în

sensul că nu mai este la fel de vorbăreață și de jucăușă ca înainte și este

supărată pentru că ceilalți copii, cu care obișnuia să se joace, o batjocoresc,

strigându-i numele inculpatului (M.). Martora B.R. a declarat că partea

vătămată a avut nevoie de tratament de specialitate, în sensul că a fost dusă

de părinți la un psiholog "cam de 3 ori pe săptămână", împrejurare pe

care martora o cunoaște tot din spusele părinților părții vătămate - parte

civilă. Aceeași împrejurare a relatat-o și martorul B.T.M.

S-a evidențiat și

împrejurarea că în comunitatea în care a avut loc incidentul s-a vorbit despre

aceasta, partea vătămată fiind afectată și pentru că "strigă copii după

el".

Reprezentantul părții

vătămate - parte civilă, M.G., a refuzat să prezinte care este numele

psihologului care s-a ocupat de partea vătămată, cu argumentul că psihologul a

dorit să-și păstreze anonimatul. Totodată, a precizat că nu a plătit examenele

de specialitate, ci a executat lucrări de construcții pentru serviciile

psihologului, a căror valoare nu o poate aprecia.

În baza probelor

administrate în cauză, precum și a stării de fapt, s-a apreciat că pretențiile

civile formulate de către partea vătămată sunt întemeiate, în parte, acestea

fiind admise, în temeiul disp. art. 346 C. proc. pen., art. 14, 15, 17 C. proc.

pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 58 și 59 din Legea nr.

272/2004.

La stabilirea

cuantumului daunelor morale acordate, de 4.000 RON, s-au avut în vedere

concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de

medicină legală Bistrița-Năsăud întocmit la 13 septembrie 2010 (în chiar ziua

în care s-au petrecut faptele), din care rezultă că leziunile suferite de

partea vătămată nu necesită zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că la

comiterea faptei de viol a concurat și lipsa de supraveghere din partea părții

responsabile civilmente, dar și a părinților părții vătămate, lipsa de

implicare a acestora în educarea și găsirea unor preocupări de natura vârstei

minorilor. Nu a putut fi ignorată împrejurarea că inculpatul se juca în curtea

casei unde locuia când partea vătămată a sărit gardul ajungând la inculpat și

i-a solicitat ca acesta "să face prostii cu el", pe tot parcursul

incidentului partea vătămată minoră, în vârstă de 6 ani, având inițiativa în

derularea evenimentelor. Nu a putut fi ignorată nici starea de sănătate fizică

și psihică a inculpatului care, deși mai mare cu 10 ani decât partea vătămată

și dezvoltat fizic, este retardat psihic și avea discernământul diminuat la

data comiterii faptelor, are grave dizabilități de învățare și înțelegere

prezentând "vârsta minimală de bază de 5 ani" și fiind încadrat

într-un grad accentuat de handicap.

Pe de altă parte, partea

vătămată nu a dat nicio dovadă că cele petrecute în curtea casei inculpatului

ar fi afectat-o, deoarece, imediat după incident a plecat acasă, unde a

continuat să se joace cu frații săi și a relatat ce a făcut "la M.",

doar la întrebările tatălui său, informat despre plecarea de acasă a minorului

de bunica acestuia. Ulterior, după ce s-a aflat despre cele întâmplate și

afectată de atitudinea părinților săi cu privire la faptă, desigur că partea

vătămată și-a modificat comportamentul, resimțind probabil un sentiment de

vinovăție și jenă, dar imediat după incident partea vătămată a continuat să se

joace, relatând evenimentul întâmplător, la insistențele părintelui său.

Cu toate că s-a

reținut că partea vătămată a urmat un tratament de specialitate, nu s-a făcut

nicio dovadă în acest sens, apreciindu-se că ar fi fost oportună și concludentă

mărturia psihologului cu privire la vătămarea efectivă suferită de minor.

La stabilirea

cuantumului daunelor morale s-a avut în vedere împrejurarea rezultată din

probele testimoniale administrate că minorul a suferit o traumă psihică

concretizată în tristețe și lipsă de comunicare și că nu s-a impus efectuarea

unui tratament medical cu privire la leziunile suferite de partea vătămată,

aceasta neavând, de altfel, suferințe fizice legate de actul sexual.

S-a apreciat că

daunele morale se impun și pentru acoperirea lezării sentimentului de jenă și

pudoare a părții vătămate în comunitatea din care aceasta face parte, pentru că

a fost implicată într-o faptă penală de natura celei cercetate.

Deoarece la data

comiterii faptei inculpatul minor K.M.G. se afla în grija efectivă a

asistentului maternal C.L., se impune ca aceasta să fie obligată în solidar cu

inculpatul la plata daunelor morale acordate.

La stabilirea

cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere nu doar valorile lezate, dar și

aspectele legate de starea materială a inculpatului și a părții responsabile

civilmente, de posibilitățile acestora de a despăgubi pe partea civilă, pentru

ca despăgubirea să poată fi una efectivă și nu una iluzorie.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel partea responsabilă civilmente C.L.V. și partea

vătămată M.G.L. prin reprezentantul legal M.G.

Prin Decizia penală

nr. 31/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis

apelul declarat de partea responsabilă civilmente C.L.V. împotriva Sentinței

penale nr. 120 din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a

desființat-o numai cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost

obligat inculpatul K.M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.L.V.

către partea civilă M.G.L., prin reprezentantul legal M.G.

A redus cuantumul

daunelor morale la care a fost obligat în solidar inculpatul K.M.G. cu partea

responsabilă civilmente M.G.L. prin reprezentantul legal M.G. de la 4.000 RON

la 2.000 RON.

A respins ca nefondat

apelul declarat de către M.G.L. prin reprezentantul legal M.G. împotriva

aceleiași sentințe.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut, în acord cu cele statuate de instanța de fond că în persoana

părții responsabile civilmente C.L. sunt întrunite condițiile pentru angajarea

răspunderii sale pentru faptele inculpatului minor, față de existența

plasamentului și a dispozițiilor Legii nr. 272/2004, însă nu se poate susține

că aceasta nu și-a îndeplinit cu maximă diligență atribuțiile de asistent

maternal. Prin Rezoluția nr. 149/P/2011 din data de 5 mai 2011 a Parchetului de

pe lângă Judecătoria Beclean, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru

comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, în temeiul prevederilor art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Cu toate acestea, s-a

apreciat că răspunderea civilă în acest caz este una obiectivă și poate fi

antrenată în condițiile legii.

Curtea a reținut că

în mod corect instanța de fond la stabilirea cuantumului daunelor morale a avut

în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de

Serviciul de medicină legală Bistrița-Năsăud la data de 13 septembrie 2010 (în

chiar ziua în care s-au petrecut faptele), din care rezultă că leziunile

suferite de partea vătămată nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, precum

și faptul că la comiterea faptei de viol a concurat și lipsa de supraveghere

din partea părții responsabile civilmente, dar concomitent și a părinților

părții vătămate, lipsa de implicare a acestora în educarea și găsirea unor

preocupări de natura vârstei minorilor. Practic, partea vătămată a sărit gardul

ajungând în curtea locuinței inculpatului și i-a solicitat ca acesta "să

facă prostii cu el", pe tot parcursul incidentului partea vătămată minoră,

în vârstă de 6 ani, având inițiativa în derularea evenimentelor. O astfel de

atitudine a părții vătămate, aflată la o vârstă foarte fragedă, este de natură

să conducă la concluzia că se poate vorbi despre carențe educative și despre

lipsa unor repere morale relativ solide în mediul familial din care provenea,

partea vătămată neavând de unde cunoaște astfel de comportamente sexuale

explicite decât foarte probabil prin prisma unor exemple în mediul familial și

social din care provine. Din această perspectivă, s-a apreciat ca fiind corectă

susținerea primei instanțe în sensul că în lanțul cauzal care a condus la

comiterea infracțiunii de către inculpat se poate identifica o oarecare culpă

și a reprezentanților legali ai părții vătămate.

Totodată, nu a putut

fi ignorată nici starea de sănătate fizică și psihică a inculpatului care, deși

mai mare cu 10 ani decât partea vătămată și dezvoltat fizic, este retardat

psihic și avea discernământul diminuat la data comiterii faptelor, prezentând

grave dizabilități de învățare și înțelegere - " vârsta minimală de bază

de 5 ani" și fiind încadrat într-un grad accentuat de handicap.

Pe de altă parte,

partea vătămată nu a dat nicio dovadă că cele petrecute în curtea casei

inculpatului ar fi afectat-o, deoarece, imediat după incident a plecat acasă,

unde a continuat să se joace cu frații săi și a relatat ce a făcut "la

M." doar la întrebările tatălui său, informat despre plecarea de acasă a

minorului de bunica acestuia.

Nu s-a dovedit nici

că partea vătămată a urmat un tratament de specialitate, deși ar fi fost

oportună și concludentă mărturia psihologului cu privire la vătămarea efectivă

suferită de minor.

Într-adevăr, a

apreciat instanța de apel, daunele morale se impun a fi acordate pentru lezarea

sentimentului de jenă și pudoare a părții vătămate în comunitatea din care

aceasta face parte, având în vedere că a fost implicată într-o faptă penală de

natura celei cercetate, însă la stabilirea lor trebuie să se țină seama, pe

lângă aspectele mai sus menționate, și de împrejurarea că acestea nu pot

conduce la îmbogățirea fără just temei a reprezentanților legali ai minorului

în detrimentul părții responsabile civilmente, de a cărei situație materială

modestă trebuie, de asemenea, ținut cont.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal M.G.,

criticând, în esență, cuantumul redus al despăgubirilor morale acordat de

instanță.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticii formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

următoarele:

Prezenta cauză a fost

formată ca urmare a disjungerii laturii civile a cauzei ce a avut ca obiect

cercetarea inculpatului K.M.G. pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197

alin. (1) și (3) teza 1 C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. asupra părții

vătămate M.G.L.

Analizând latura

civilă a cauzei, se constată că prin declarația dată în faza de urmărire

penală, la 12 octombrie 2010, partea vătămată minoră M.G.L., prin reprezentant

legal M.G., s-a constituit parte civilă cu o sumă pe care nu a precizat-o,

acest aspect fiind reținut și în Rechizitoriul 344/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin care instanța a fost sesizată.

În fața primei

instanțe, înainte de citirea actului de sesizare a instanței, partea vătămată

s-a constituit parte civilă prin reprezentantul legal M.G., cu suma de 12.000

RON, reprezentând despăgubiri morale.

Apreciind asupra

traumelor psihice și fizice suferite de partea vătămată M.G.L., ca urmare a

infracțiunii de viol comise asupra sa, prima instanță a admis în parte acțiunea

civilă și a obligat inculpatul K.M.G., în solidar cu partea responsabilă

civilmente C.L.V., la plata sumei de 4.000 RON, daune morale, al căror cuantum

a fost diminuat de instanța de apel la 2.000 RON.

Având în vedere că

constituirea de parte civilă a vizat numai despăgubiri morale al căror cuantum

este stabilit de instanță prin apreciere, în mod particular, în speță, în

raport de urmările periculoase ale faptei asupra integrității fizice și psihice

a părții vătămate, Înalta Curte constată că recursul declarat nu se circumscrie

niciunuia dintre cazurile de casare.

Ținând seama de

efectul devolutiv al recursului, ca al treilea grad de jurisdicție, cauza nu

poate fi examinată decât în limitele cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., prin care se verifică, de regulă, aspecte ce țin de legalitate

(excepție fiind cazul de casare referitor la eroarea gravă de fapt asupra

stabilirii situației de fapt și cel privind individualizarea pedepsei).

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă M.G.L., prin

reprezentant legal M.G., împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 februarie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului K.M.G.,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal

M.G., împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 februarie 2012 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurenta-parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului K.M.G., se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ