ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Drăgănescu Adelaida în

contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat instanței să

dispună suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că aceasta are la bază un caz bine justificat (în sensul

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004) și este menită a preveni o

pagubă iminentă (în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea

din 3 martie 2011 a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și a

dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în cauză există un caz bine justificat

și o pagubă iminentă, întrucât prin anularea pensiei speciale este afectat

statul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor, personalul având aceleași obligații și interdicții pe care-l au

magistrații.

Referitor la cea de a

doua condiție s-a reținut că prin recalcularea pensiilor reclamanta a suferit

un prejudiciu material, cert și previzibil ce constă în diminuarea veniturilor

acestora cu aproximativ 70%, după cum reiese din decizia depusă la dosar.

Împotriva acestei

încheieri au formulat recurs Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale.

Recurentul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a susținut că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii întrucât:

- cererea de

suspendare a H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010 este nefondată nefiind îndeplinite

prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ.

- față de obiectul

cererii de chemare în judecată instanța de fond trebuia să admită excepția

netimbrării acțiunii.

Referitor la pensia

de serviciu, recurenta susține că acordarea acestor pensii în cuantumul

avantajos stabilit în exclusivitate pentru unele categorii socioprofesionale,

în afara unor condiții specifice reglementat de sistemul pensiilor ocupaționale

este contrar prevederilor O.G. nr. 137/2000 potrivit căreia orice diferență de

tratament semnifică discriminare în raport cu persoane aflate în situații

analoage.

Recalcularea

pensiilor de serviciu, susține recurentul, nu echivalează cu o restrângere a

unui drept constituțional ci se impune pentru restrângerea cheltuielilor

bugetare, justificându-se pentru îndeplinirea cumulativă a cerințelor exprese

ale art. 53 din Constituție.

La rândul său,

recurentul Guvernul României a susținut că în mod neîntemeiat instanța de fond

a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante,

întrucât în raport cu dispozițiile art. 52 din Constituția României și cu cele

ale Legii nr. 554/2004, intimata nu și-a justificat calitatea procesuală

activă, deoarece nu a făcut dovada drepturilor existente și nici o legătură de

cauzalitate între actul contestat și vătămarea invocată.

De asemenea, Guvernul

României a susținut și faptul că intimata-reclamantă nu are interes în

promovarea acțiunii prin aceea că a solicitat suspendarea executării H.G. nr.

737/2010, deși dispozițiile actului administrativ au fost executate material.

În ceea ce privește

fondul cererii de suspendare recurentul a susținut că instanța de fond a dat o

soluție cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în mod netemeinic și nelegal, se

susține de către recurent, că s-au antamat în această etapă procesuală

chestiuni de fond.

Intimata-reclamantă

nu a prezentat distinct acele dovezi de nelegalitate evidentă cerute de

legiuitor iar instanța de fond nu se putea substitui acesteia, cu atât mai

puțin să se pronunțe asupra constituționalității măsurilor dispuse prin Legea

nr. 119/2010.

Recursurile sunt

fondate și vor fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează:

H.G. nr. 737/2010

stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale

personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor.

Actele normative care

reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia

de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai

pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se

stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului

public.

Prin metodologia de

recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din

Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în

elaborarea și adoptarea H.G. nr. 737/2010.

În ceea ce privește

cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal

magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și

de aceea se impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin

formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc

menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o

discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea

aceleiași legi.

Nu se poate reține o

încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la

interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră

doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept

garantat de legislația internă.

Desigur nu se poate

reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități

prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a

pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din

Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea

dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în

speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai

sus invocate.

În ceea ce privește

paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui

prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult

cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută

de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele

expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursurile declarate de Guvernul României și de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, va modifica încheierea

atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă

ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale împotriva încheierii din 3 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată și respinge

cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai

2011.