ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3178/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 3.04.2015 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Aleșd a solicitat anularea Deciziei privind cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare conform "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x Finală din proiectul "Promovarea produsului turistic orașului Aleșd-Cetatea Piatra Somului- x din 3.09.2.010, cod SMIS 26374".

Prin Sentința nr. 2118 din 24.09.2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2015 s-a admis excepția de necompetență materială, invocată de către pârâtă și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a dispus înaintarea dosarului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 12.10.2015.

Prin Sentința nr. 169/CA/2015 - PI pronunțată la data de 16 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Aleșd, împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene și a anulat Decizia privind cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare conform "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x Finală din proiectul - Promovarea Produsului turistic al orașului Aleșd - Cetatea Piatra Șoimului - x din 3.09.2010, cod SMIS 26374".

Împotriva Sentinței nr. 169/CA/2015 - PI pronunțată la data de 16 noiembrie 2015 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate iar în urma rejudecării fondului cauzei să se respingă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

În susținerea recursului pârâtul a precizat în primul rând că este netemeinică constatarea instanței de fond cu privire la faptul că reclamanta a realizat 4 spoturi audio, deoarece la vizita finală de monitorizare, beneficiarul a declarat că a realizat doar 3 clipuri audio. Aceste aspecte sunt reținute în Raportul privind vizita la fața locului care a fost înregistrat la Organismul Intermediar sub numărul x din 27.11.2013. Având în vedere această situație recurentul-pârât solicită instanței să aibă în vedere următoarele:

Rapoartele de difuzare demonstrează realizarea activității de difuzare a clipurilor audio, dar nu și faptul că acestea aveau ca obiect clipuri audio distincte, respectiv 4 clipuri audio în loc de 3 clipuri audio;

Faptul că, mai târziu, beneficiarul ar fi realizat și cel de-al 4-lea clip, după închiderea proiectului, nu prezintă relevanță deoarece, prin contractul de finanțare, reclamanta s-a angajat față de AMPOR să-și îndeplinească toate obiectivele asumate prin contract, în perioada de implementare a proiectului, și nu ulterior acesteia.

Recurentul mai susține în critica sentinței recurate că este netemeinică constatarea instanței de fond, potrivit căreia, reclamanta, prin prestatorul S.C. A. S.R.L. a realizat două emisiuni TV, diferite una de cealaltă, aceste emisiuni fiind difuzate de două posturi de televiziune cu audientă națională, având în vedere următoarele considerente:

În cadrul Cererii de finanțare (anexa la contractul de finanțare) aferente proiectului "Promovarea produsului turistic al orașului Aleșd -Cetatea Piatra Șoimului - cod SMIS 23674, la Cap. 2.3.5 - Activitățile proiectului - promovare media, la punctul 11 se prevede ca obiectiv realizarea a 2 emisiuni TV cu profil turistic, emisiuni ce urmau să aibă durate între 45 min - 60 min. și trebuiau să fie difuzate de 2 televiziuni cu acoperire națională și care au profil turistic.

Se mai arată prin cererea de recurs că reclamanta a depus două rapoarte de difuzare contradictorii, însăși reclamanta în contestația sa confirmă că al doilea raport de difuzare a fost emis în urma discuțiilor purtate de aceasta cu reprezentanții B. care, greșit au inclus materialele difuzate în grila de programe de 30 minute.

Recurentul apreciază așadar că în mod corect prin Informarea nr. x din 4.02.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Finală), instituția pârâtă a exclus de la rambursare suma de 12.825 RON + 3.078 RON TVA eferentă FF nr. x din 20.09.2013, emisă de S.C. A. S.R.L., deoarece reclamanta nu a respectat termenii și condițiile Contractului de finanțare nr. x din 20.09.2011, prin nerealizarea integrală a obligațiilor asumate în cererea de finanțare.

În ceea ce privește, avizul pentru cele două emisiuni din partea Organismului Intermediar, recurentul-pârât susține că în verificarea materialelor TV puse la dispoziție de reclamantă, Organismul Intermediar a avut în vedere doar dacă aceste materiale TV respectă sistemul de instrucțiuni de aplicare și dezvoltare a elementelor vizuale fundamentale ale Programului operațional POR, instrucțiuni care sunt cuprinse în Manualul de Identitate Vizuală pentru Programul Operațional Regional, ediția a III-a (versiunea consolidată), martie 2012.

Deoarece din materialele prezentate de reclamantă, nu rezulta că au fost realizate două emisiuni TV diferite ca și conținut una de cealaltă, recurentul-pârât a apreciat în mod corect în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. /2009, că sunt neeligibile cheltuielile aferente uneia dintre cele două emisiuni.

În drept, recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Aleșd a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 5 iunie 2018.

Prin rezoluția din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei rezoluții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la motivele de recurs și la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate.

Pe fondul cauzei, raportat la situația de fapt, Înalta Curte reține că între recurentul-pârât, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional 2007 - 2013 și intimata-reclamantă UAT Oraș Aleșd, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanțare nr. x din 20.09.2011, Cod SMIS 26374, privind implementarea proiectului "Promovarea produsului turistic al orașului Aleșd - Cetatea Piatra Șoimului."

Prin adresa nr. x din 20.10.2014 intitulată Informare privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x (Finală), faptul că au fost excluse de la rambursare o serie de cheltuieli declarate neeligibile.

Împotriva acestei adrese reclamanta a formulat contestație administrativă, în urma căreia, prin adresa nr. x din 16.01.2015 a fost admisă parțial contestația, iar prin informarea nr. x din 4.02.2015 s-a reținut că, în urma soluționării contestației nr. 86642/2014, a fost declarată neeligibilă suma totală de 31.583,75 RON + 7.580 RON TVA.

Împotriva Informării privind cheltuielile aprobate în Cererea de rambursare nr. x Finală nr. 9494 din 4.02.2015, reclamanta a formulat o nouă contestație administrativă, înregistrată la sediul instituției pârâte sub nr. x din 10.02.2015, prin care UAT Aleșd a solicitat revizuirea cheltuielilor declarate neeligibile pentru linia bugetară 3.4 - Promovarea prin intermediul posturilor de televiziune.

Prin adresa nr. x din 4.03.2015 emisă de Direcția Generala Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a fost respinsă contestația administrativă a reclamantei, reținându-se că asupra caracterului neeligibil al acestor cheltuieli, instituția s-a pronunțat prin adresa nr. x din 16.01.2015, invocându-se, astfel, principiul autorității de lucru judecat.

Înalta Curte, analizând criticile invocate prin cererea de recurs în raport de situația de fapt și probatoriul administrat în cauză de către instanța de fond, apreciază că aceste critici sunt neîntemeiate și în argumentarea opiniei sale reține următoarele:

Potrivit art. 5 intitulat - Eligibilitatea cheltuielilor din Contractul de finanțare nr. x din 20.09.2011: "(1) cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor aferente în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare și cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 665/2008 și al ministrului economiei și finanțelor nr. 2604/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică" în cadrul axei prioritare "Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului " din cadrul Programului Operațional Regional 2007 - 2013, cu modificările și completările ulterioare.

2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul proiectului a prezentului contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului contract."

În speță, se constată că reclamanta s-a angajat să promoveze produsul turistic - Cetatea Piatra Șoimului, inclusiv la radio, prin realizarea a 4 spoturi audio, prin intermediul unei stații radio cu acoperire națională. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut în mod corect, în urma unei analize judicioase a probatoriului că, prestatorul din cadrul proiectului - S.C. C. S.R.L. a realizat 4 spoturi audio, nu 3 spoturi cum apare în nota de control, câte două pentru fiecare eveniment cultural.

Aceste spoturi au fost difuzate astfel: pentru prima ediție - pe postul local PRO FM -110 difuzări în perioada 10 - 28.12.2012 și pe postul național NAȚIONAL FM - 115 difuzări în perioada 9 - 20.12.2012, iar pentru ediția a doua - pe postul NAȚIONAL FM 70 de difuzări în perioada 1 - 12.07.2013 (35 de difuzări pentru fiecare spot)și 40 de difuzări (21/19 difuzări) în perioada 23 - 30.06.2013 și pe postul D. -116 difuzări (25 de difuzării în perioada 26 - 30.06.2013 și 91 de difuzări în perioada 1 - 13.07.2013.

De altfel prin cererea de recurs, recurentul-pârât în dezvoltarea criticilor formulate împotriva sentinței recurate aduce în discuție existența și celui de-al patru-lea spot audio, însă îl apreciază ca fiind nerelevat, deoarece apariția sa nu se încadrează în perioada de referință.

În pronunțarea soluției privitoare la eligibilitatea sumei de de 5000 RON + TVA aferentă FF nr. 324 din 22.07.2013 emisă de S.C. C. S.R.L., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut și faptul că, experții Organismului Intermediar au constatat că a existat o eroare în menționarea numelui furnizorului, nr. contractului de furnizare și a valorii considerată neeligibilă din situația cheltuielilor avizate și transmise la AMPOR pentru Cererea de rambursare nr. x (Finală), astfel că AMPOR a decis să refacă Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x (Finală) cu menționarea corectă a numelui furnizorului, nr. facturii și valoarea cheltuielilor neeligibile pentru linia bugetară 1.5.

Cu privire la aceasta situație prezintă relevanță și faptul că prin refacerea informării, AMPOR a decis admiterea ca și cheltuială eligibilă a sumei de 5000 RON + TVA aferentă FF nr. 324 din 22.07.2013 emisă de S.C. C. S.R.L., prin Informarea nr. x din 4.02.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Finală), fiind reținută ca neeligibilă suma de 3.000 RON + 720 RON TVA, aferentă FF nr. 44 din 21.09.2012, emisă de o altă societate, S.C. E. S.R.L., în cadrul Capitolului bugetar 1.5 - cheltuieli cu publicitatea aferentă manifestărilor, evenimentelor.

În ceea ce privește ce-a de-a doua critică a recurentului-pârât care urmărește analiza instanței de fond asupra eligibilității sumei de 12.825 RON + 3078 RON TVA, menționată în tabelul cheltuielilor neeligibile transmis de MDAP la crt. 6.3.4. - promovarea prin intermediul posturilor de televiziune, aceasta a fost considerată neeligibilă, pe considerentul că s-a realizat o singura emisiune TV și nu două emisiuni, cum impunea cererea de finanțare, Înalta Curte o apreciază de asemenea ca fiind neîntemeiată.

În raport de probatoriu propus și administrat în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că, prestatorul S.C. A. S.R.L. a realizat două emisiuni TV, diferite una de cealaltă, aceste emisiuni fiind difuzate pe două posturi de televiziune cu audiență națională - F. și B., pentru fiecare emisiune TV fiind obținut avizul favorabil din partea Organismului Intermediar.

Din conținutul celor două CD-uri cuprinzând emisiunile TV și din rapoartele de difuzare, instanța de fond a reținut corect că ambele emisiuni pot fi vizionate pe site-ul proiectului www.x.com, acestea se încadrează în durata specificată atât în caietul de sarcini cât și contractul de achiziție publică de servicii, prima emisiune a avut o durată de 00:48:29, iar a doua emisiune a avut o durată de 00:47:40. Totodată aceste două emisiuni au fost emise pe postul F., fiind respectată durata specificată în contractul de prestări servicii nr. x din 5.04.2013 încheiat cu prestatorul S.C. A. S.R.L. și pe postul B., de asemenea respectându-se durată prevăzută în același contract de prestări servicii și în cererea de finanțare.

Prin urmare având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât a invocat o serie de critici neîntemeiate, împotriva sentinței recurate, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constatând că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în care se încadrează criticile invocate de recurentul-pârât nu este întemeiat, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 169/CA/2015 - PI din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - MM