ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3849/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ, complet de recurs fără specializare în materia achizițiilor publice, respectiv completul 1Recurs noul C. proc. civ., au fost înregistrate cererile de recurs formulate de recurenta reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pantelimon și recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1067/05.04.2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 1067/05.04.2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă ca inadmisibilă excepția nelegalitatii Raportului de control. A fost admisă excepția de nelegalitate a pct. II.7 din Decizia nr. 19/2016. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pantelimon în contradictoriu cu pârâții S.C. A. S.R.L., Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Ilfov.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nelegalei compuneri a completului, invocată din oficiu.

A trimis dosarul la Registratură în vederea repartizării aleatorii unui complet specializat în materia achizițiilor publice.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat nelegala compunere a completului învestit aleatoriu cu soluționarea recursului de față, având în vedere că litigiul este unul de achiziții publice, derivând din executarea unui contract de achiziții publice, iar în cadrul instanței funcționează completuri specializate în această materie.

Prin încheierea din 28 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția aVIII a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului specializat în materia achizițiilor publice din cadrul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

A declinat competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1067/2018 din data de 05.04.2018, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, de recurenta reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pantelimon și recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României, în contradictoriu cu intimații pârâți S.C. A. S.R.L. și Camera de Conturi Ilfov, în favoarea completului de recurs fără specializarea în materia achizițiilor publice din cadrul secției a VIII-a CAF a Curții de Apel București inițial învestit, C1RNC.

A constatat conflict negativ de competență.

A suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cadrul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, începând cu data de 01.10.2018, funcționează completuri specializate în materia achizițiilor publice, în baza Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel București nr. 234/28.08.2018 și a Deciziei Președintelui nr. 577/28.08.2018.

A mai reținut instanța că obiectul cauzei este determinat de restituirea sumei de 181.883,30 RON reprezentând prejudiciu și a accesoriilor aferente, de 23.490,19 RON, pe considerentul că pârâta a practicat prețuri supraevaluate, încălcând mai multe prevederi legale, printre care și dispozitiile Ordinului MDLPL nr. 863/2008 referitor la cheltuielile directe, cu privire la mai multe contracte de lucrări, respectiv nr. 15056/271/28.02.2014, nr. 15056/859/27.05.2014, nr. 15056/1158/11.08.2014, 20114/222/27.02.2015, 20114/1135/04.08.2015, toate având ca obiect "Lucrări de amenajare", încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

A mai reținut instanța că litigiul vizează, în esență despăgubiri, derivate din executarea unor contracte de achiziție directă, litigiu care sub aspect procesual, inclusiv al competenței de soluționare a recursului exercitat împotriva sentinței primei instanțe, este reglementat de Legea nr. 554/2004, considerente față de care în raport de natura de act administrativ asimilat al contractului de achiziție directă și față de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, dar și în temeiul prevederilor art. 129-132 C. proc. civ., conduce la admiterea excepției de ordine publică, absolute, a necompetenței materiale a completului specializat în soluționarea litigiilor privind achizițiile publice și declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea completului de recurs nespecializat inițial învestit din cadrul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație ți Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, complet de recurs fără specializare în materia achizițiilor publice.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar potrivit art. 136 alin. (1), "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema completului competent să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect acțiunea reclamantei UAT Pantelimon, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Ilfov și S.C. A. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 181.883,30 RON, reprezentând sume decontate în plus, fără just temei, de către această pârâtă pentru lucrările de amenajare, spații din orașul Pantelimon, constatându-se neconcordante în situațiile de lucrări și facturile fiscale generate de practicarea unor prețuri supraevaluate la materiale puse în operă și în ceea ce privește resursele necesare efectuării lucrărilor, precum și obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii penalizatoare aferentă sumelor achitate fără bază legală în cuantum de 23.490,19 RON.

Prin măsurile dispuse prin decizia nr. 19/2016 emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Ilfov, printre altele, s-a stabilit un prejudiciu de 181.883,30 RON și accesorii de 23.490,19 RON, prejudiciu aferent contractelor încheiate de UAT Pantelimon cu S.C. A. S.R.L., generat de practicarea de către antreprenorii de lucrări a unor prețuri supraevaluate la materialele puse în operă față de prețurile de aprovizionare de la furnizori, respectiv (cu ocazia subcontractării) condițiilor financiare prevăzute în mai multe contracte de lucrări, respectiv nr. 15056/271/28.02.2014, nr. 15056/859/27.05.2014, nr. 15056/1158/11.08.2014, 20114/222/27.02.2015, 20114/1135/04.08.2015, toate având ca obiect "Lucrări de amenajare", încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

Prejudiciul a fost constatat de auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României prin Raportul de control și impuse reclamantei a fi recuperate în baza pct. II 7 din Decizia nr. 19/2016 emisă de Camera de Conturi Ilfov.

Înalta Curte reține că reclamanta UAT Pantelimon a invocat dispozițiile art. 116 7, 1170, 1270-1272 și 1350 C. civ., iar completul specializat în materia achizițiilor publice a reținut că litigiul vizează, în esență, despăgubiri derivate din executarea unor contracte de achiziție directă, încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006:

"Autoritatea contractantă achiziționează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției, estimată conform prevederilor secțiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depășește echivalentul în RON a 30.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziție de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziție de lucrări. Achiziția se realizează pe bază de document justificativ".

Legea nr. 101/2016, care a abrogat O.U.G. nr. 34/2006, reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, fiind excluse din domeniul de aplicare a acestei legi achizițiile directe, pentru acestea din urmă fiind incidente regulile dreptului comun.

Potrivit disp. art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 101/2016 "(1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. (2) Prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Din analiza expunerii de motive care a stat la baza adoptării Legii nr. 101/2016, pct. 1 teza finală din secțiunea a 2-a intitulată "motivul emiterii actului normativ", rezultă că sunt excluse din domeniul de aplicare a acestei legi achizițiile directe, pentru aceste tipuri de achiziție nefiind disponibil sistemul de remedii/căi de atac prevăzut de această lege, fiind incidente regulile dreptului comun.

Potrivit disp. art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, "1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice", iar potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016:

"Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Având în vedere că obiectul cauzei îl formează despăgubiri aferente executării unor contracte de achiziție directă, competența de soluționare a recursului exercitat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă aparține completului de recurs fără specializare în materia achizițiilor publice din cadrul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și nu completului de recurs specializat în achiziții publice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în recurs, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, complet de recurs fără specializare în materia achizițiilor publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pantelimon și pârâții Curtea de Conturi a României, S.C. A. S.R.L. și Camera de Conturi Ilfov în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, complet de recurs fără specializare în materia achizițiilor publice.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.