ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3081/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Asupra conflictului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 19.08.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta JUDEȚUL MARAMUREȘ a solicitat, în temeiul art. 608 C. proc. civ., anularea sentinței arbitrale nr. 48/11.07.2019 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2017.

Prin încheierea de ședință nr. 15 din data de 13 decembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declinat competenta de soluționare a cauzei privind acțiunea în anulare formulată de reclamanta A., prin administrator judiciar CII B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș prin Președintele Consiliul Județean Maramureș, împotriva sentinței arbitrale nr. 48/11.07.2019 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în favoarea uneia din Secțiile a VIII-a/a IX-a a Curții de Apel București (secții de contencios administrativ).

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a reținut că potrivit art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ. necompetența funcțională de ordine publică poate fi invocată la primul termen de judecată (independent de data și existența unei întâmpinări care să includă această excepție). Pe lângă aserțiunea că necompetența funcțională (sau competența material procesuală cum este denumită de ÎCCJ în decizia RIL nr. 18/2016) este ca principiu de ordine publică, în cauza de față trebuie remarcat că suntem și în prezența unei competențe de ordine publică specifică materiei achizițiilor publice.

Cauza de față este de competența unei Secții de contencios administrativ și fiscal a CAB dat fiind că normele procedurale aplicabile trebuie raportate la data sesizării tribunalului arbitral. Această concluzie este dată de art. 457 alin. (1) raportat la art. 27 noul C. proc. civ. care statuează că legea procedurală aplicabilă unui litigiu inclusiv cu privire la căile de atac este cea sub care a început procesul. Este vădit că procesul, în cauza de față, a început la data sesizării tribunalului arbitral pentru că atunci a început procedura de judecată (chiar dacă este vorba de o judecată arbitrală) și pentru că cererea în anulare prevăzută de art. 608 noul C. proc. civ. apare ca un remediu al hotărârilor arbitrale, iar nu ca o judecată de fond (aspect extrem de clar și raportat la soluțiile dintr-o astfel de cerere menționate de art. 613 alin. (3) noul C. proc. civ.). Litigiul a început astfel în 2017, deci anterior Legii nr. 212/2018.

Pe de altă parte art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 așa cum a fost modificat de Legea nr. 212/2018 se referă la judecata de primă instanță (or, așa cum s-a arătat mai sus cererea în anulare are și puternice elemente de cale de atac), o judecată care se finalizează cu o hotărâre recurabilă la Curtea de Apel (din punct de vedere al competenței materiale) secția de contencios administrativ (din punct de vedere al competenței "funcționale") conform art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016. Rezultă că art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 așa cum a fost modificat de Legea nr. 212/2018 nu poate să aibă în vedere cererile în anulare a hotărârilor arbitrale care conform art. 610 C. proc. civ. (text special de atribuire de competență) sunt de competența Curților de Apel pentru că în urma aplicării acestuia ar rezulta hotărâri recurabile tot la Curțile de Apel, aspect evident absurd. Această concluzie este în convergență cu principiul generalia specialibus non derogant deoarece norma generală în materia achizițiilor publice pentru judecata de primă instanță (art. 53 alin. (1)

1

) nu poate deroga de la o normă specială chiar și pentru această materie (anume art. 610 C. proc. civ.).

În atare condiții sunt incidente prevederile art. 136 raportat la art. 133, precum și cele ale art. 134 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.01.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea de ședință din data de 24.02.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., prin administrator judiciar CII B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș prin Președintele Consiliul Județean Maramureș, în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Pentru a pronunța această încheiere, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, potrivit art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ.,,(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa (…) (2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate (…),,.

Potrivit art. 24 C. proc. civ. "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute (…) după intrarea acesteia în vigoare, (subl. Curții).

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ. "procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii".

În cauză, acțiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția V-a civilă (litigii cu profesioniști) la data de 19.08.2019. La acea dată, în vigoare, erau dispozițiile art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Faptul că la data sesizării tribunalului arbitral era în vigoare o altă normă care atrăgea competența instanțelor de contencios administrativ este lipsit de relevanță, dispozițiile coroborate ale art. 192 alin. (2) și 24 C. proc. civ., fiind elocvente în stabilirea momentului de referință pentru determinarea legii procesuale aplicabile în timp, prin raportare la data înregistrării cererii la instanță. De altfel, Curtea reamintește că arbitrajul reprezintă o jurisdicție alternativă cu caracter privat, în administrarea căreia părțile pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun (art. 541 C. proc. civ.), deci care nu marchează debutul procesului civil văzut ca serviciu public, ca activitate de înfăptuire a justiției de către instanțele judecătorești (art. 1 alin. (2) C. proc. civ.).

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare deduse judecății constă în anularea sentinței arbitrale nr. 48/11.07.2019 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul arbitral nr. x/2017.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe se referă la stabilirea competenței materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

În ceea ce privește normele de drept incidente, la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, aducând noutăți substanțiale și în materia competenței materiale prin modificările aduse art. 8 alin. (2) potrivit cărora "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Totodată, prin art. II al Legii nr. 212/2018 a fost modificat și completat art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:,,(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice."

(1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

(1

2

) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante."

Așadar, prin modificările operate, s-a urmărit segregarea litigiilor decurgând din contractele administrative, legiuitorul menținând în competența instanței de contencios administrativ doar litigiile din faza premergătoare încheierii unui contract administrativ și cele legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv cele având ca obiect anularea unui contract administrativ, în vreme ce litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanței de drept comun.

Conform art. 2 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești "În cadrul instanțelor, în raport cu competența acestora, funcționează secții sau, după caz, complete specializate (...)".

Înalta Curte constată că, prin sentința arbitrală nr. 48 din data de 11.07.2019 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a soluționat cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând contravaloare costuri suplimentare contractuale și având în vedere că cererea de anulare a acestei sentințe a fost înregistrată pe rolul instanței (C.A.B.) la data de 19.08.2019, așa cum rezultă din rezoluția de primire a cererii, devin incidente dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, potrivit cărora "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Referitor la noțiunea de instanță de drept comun, aceasta ar fi instanța civilă și, în funcție de calitatea părților și de obiectul contractului administrativ, completurile specializate în litigii între profesioniști, cum este cazul în speță, reclamanta încadrându-se în această categorie.

În raport de situația de fapt existentă în cauză și prevederile legale aplicabile, soluționarea litigiului aparține Curții de Apel București, secția V-a civilă (litigii cu profesioniști), potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, și nu instanței de contencios administrativ.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar CII B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Maramureș, în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.