ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1221/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 25.11.2013, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A. la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte veniturile suplimentare realizate în perioada 21.03.1987-1.08.1989.

Prin sentința nr. 9117/06.12.2018, Tribunalul București a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti - sectia a VIII-a și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 22.01.2019, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 543/2019 din 22 februarie 2019, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte cererea privind pe reclamantul A., a obligat pârâta S.C. C. S.A. să elibereze reclamantului o adeverință care să ateste veniturile suplimentare realizate în perioada 12.03.1987-01.08.1989 și a respins cererea formulată împotriva pârâtei S.C. B. S.A., ca neîntemeiată; a respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel S.C. C. S.A., ce a fost înaintat Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pe parcursul soluționării apelului, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din data de 1 octombrie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 543/2019 din 22 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 1 octombrie 2019, A. a formulat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, avocatul D., în calitate de apărător ales al recurentului, susține că nu s-a putut prezenta în timp util la termenul din 1.10.2019, întrucât la acea dată a avut un dosar penal nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, unde s-au audiat martori. Precizează că a încheiat contractul de asistență juridică cu recurentul la data de 30.09.2019.

Întrucât s-a aflat în imposibilitate de prezentare în fața instanței de apel, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și reluarea judecății de către instanța de apel.

Intimata S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului întrucât aspectele învederate de apărătorul recurentului nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Totodată, a învederat faptul că, la data de 26.11.2019, curtea de apel a încuviințat cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de S.C. C. S.A. și a acordat termen la 14.01.2020 pentru administrarea de probatorii, motiv pentru care consideră că recursul a rămas fără obiect, depunând înscrisuri în acest sens.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au formulat puncte de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 1 iulie 2020.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât prin hotărârea sa instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice și academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 543/2019 din 22 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel București, prin încheierea din 26 noiembrie 2019, a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 415 C. proc. civ.

De asemenea, la termenul de judecată din 14 ianuarie 2020, prin decizia civilă nr. 54, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a soluționat definitiv apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 543 din 22 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecății dosarului.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 26 noiembrie 2019, când instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, pricina fiind, de altfel soluționată definitiv la 14 ianuarie 2020.

Astfel, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii de recurs promovate de recurent ca rămasă fără interes.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentului, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 01 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 01 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iulie 2020.