ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2018

Ședința publică din data de 17 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 03 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, și, ulterior, declinată la Judecătoria Sectorului 4 București, sub nr. x/2017, contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului- A.A.A.S. București a formulat, în contradictoriu cu intimatul A. și terții popriți Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. București, S.C. B. S.A. Oradea, C. S.A. Constanța, D. S.A. București și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. Mediaș, contestație la executare împotriva atât a actelor de executare efectuate de B.E.J.A. "E., F. și G.", cât și a executării silite înseși: poprirea/adresa de înființare a popririi din dosarul de executare nr. 53/2013, înregistrată la contestatoare la data de 21.10.2016, efectuată conform art. 454 și urm. C. proc. civ., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 4146/13.03.2009, prin care s-a instituit măsura popririi până la concurența sumei de 38.900,45 RON reprezentând debit, onorariul executorului judecătoresc, plus cheltuieli de executare; înștiințarea înființării popririi în dosarul de executare nr. 53/2013 și procesul-verbal de cheltuieli de executare emis în dosarul execuțional nr. x/2013, solicitând, totodată, instanței să dispună prezentarea dovezilor privind depunerea certificatelor de investitor în original și anularea acestora conform hotărârii judecătorești pronunțate în cauză.

Contestatoarea a solicitat: suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, conform art. 403 alin. (1) C. proc. civ. admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare menționate și a executării silite înseși, conform art. 404 și urm. C. proc. civ., și, întoarcerea executării, în conformitate cu art. 404

1

și urm. C. proc. civ., în situația admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare contestate.

În ședința publică din data de 09 mai 2017 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale cu privire la soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 5933, pronunțată la data de 09 mai 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu de instanță; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - AAAS București, pe intimatul A. și pe terții popriți COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE, TRANSELECTRICA" S.A. București, B. S.A. Oradea, C. S.A. Constanța, D. S.A. București, SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. Mediaș, către Judecătoria Oradea, și a trimis de îndată cauza spre competentă soluționare către Judecătoria Oradea.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, față de prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., următoarele aspecte:

Din analiza înscrisurilor din dosarul nr. x/2013 rezultă că s-au emis adrese de înființare a popriri către următorii terți popriți: Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (adresă emisă la data de 09.04.2013), Compania Națională de Transport al Energiei Electrice, Transelectrica " S.A. (adresă din 18.10.2016); B. S.A. (adresă din 18.10.2016), C. S.A. (adresă din 18.10.2016), D. S.A. (adresă din 18.10.2016), Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. (adresă din 18.10.2016).

Din înscrisurile existente la dosar, a reținut instanța, rezultă că singurii terți popriți care au luat act de poprirea înființată sunt Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (adresa dosarul declinat) și B. S.A. (adresa fila x), ceilalți terți popriți comunicând executorului faptul că nu se află în raporturi juridice cu debitoarea contestatoare și nu înregistrează debite față de această societate comercială.

Având în vedere că în prezenta cauză se contestă adresele de înființare a popririi emise către terții popriți Compania Națională de Transport al Energiei Electrice, Transelectrica " S.A., B. S.A., C. S.A., D. S.A., Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., iar singurul terț poprit care a luat act de înființare popriri, este societatea B. S.A. care are sediul în Oradea, str. x, jud. Bihor (la această societatea contestatoarea figurând și ca acționar, conform extrasului ONRC existent la dosar), instanța a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Împrejurarea că în anul 2013 s-a luat act de înființarea popririi de către Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, instituție ce are sediul în sector 4 București, a considerat instanța că nu atribuie Judecătoriei Sector 4 București competența de soluționare a prezentei cauzei atât timp cât în prezent executarea se efectuează la terțul poprit cu sediul în Oradea, iar în cauză se contestă adresele de poprire înființate la data de 18.10.2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 29 mai 2017, sub nr. x/2017.

În ședința publică din 09 martie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea.

Judecătoria Oradea, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 1802/2018, pronunțată la data de 22 martie 2018, în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, invocată din oficiu de instanță, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.AS. București, pe intimatul A. și pe terții popriți Compania Națională de Transport al Energiei Electrice, Transelectrica " S.A. București, B. S.A. Oradea, C. S.A. Constanța, D. S.A. București, Societatea Nationala de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. Mediaș, către Judecătoria Sectorului 4 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. 1865, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Executarea silită a fost începută prin sesizarea Biroului Executorului Judecătoresc E., F., cu sediul în București, la cererea creditorului A., care a solicitat executarea silită a creanței deținute față de debitoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în București, str. x.

Prin încheierea din data de 01.02.2013, pronunțată în ds. x/2013 de Judecătoria Sectorului 4, a fost încuviințată executarea silită a creanței pe raza sectorului 4, București. Cererea de executare silită a privit toate formele de executare silită, conform cererii creditorului, adică executarea bunurilor mobile, imobile și poprire. Debitoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în București, str. x, sector 1 a fost somată ca în termen de 6 luni să ia măsuri pentru achitarea debitului, în condițiile O.G. nr. 22/2002.

La data de 09.04.2013, a fost înființată poprirea conturilor debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a luat act de poprirea conturilor prin adresa nr. x/12.04.2013, comunicând poprirea conturilor pe măsura creării de disponibil.

Prin sentința civilă nr. 12643/26.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 4, a fost respinsă contestația la executare formulată de debitoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Prin sentința civilă nr. 22215/08.12.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4, creditor fiind o altă persoană reclamantă în același dosar, în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească - titlul executoriu în prezentul dosar execuțional.

Instanța a considerat că nu poate fi reținută împrejurarea că singurul terț poprit care a luat act de înființare popriri, este societatea B. S.A. care are sediul în Oradea, str. x, jud. Bihor, anterior acestei popriri fiind pornită executarea prin toate formele de executare, iar Agenția Națională de Administrare Fiscală, Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a luat act de poprirea conturilor prin adresa nr. x/12.04.2013, comunicând poprirea conturilor pe măsura creării de disponibil.

Instanța de executare nu poate fi schimbată, după cum evoluează executarea silită, după tipul de bunuri executate silit, sau dacă apar noi terți popriți, răspunzând sau nu la popririle înființate. Prin hotărâri anterioare, (ex sentința civilă nr. 12643/2013 a Judecătoriei Sectorului 4, fila x), a fost reținută competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4.

Prin urmare, nu poate fi reținut nici un motiv pentru care Judecătoria Oradea ar fi competentă în soluționarea contestației la executare, instanța urmând a declina competența de soluționare a dosarului Judecătoriei Sectorului 4 București.

A mai reținut instanța, de reamintit că, în cazul executării silite prin poprire, competența teritorială este alternativă, situație în care se aplică prevederile art. 12 din C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum în prezenta cauză, creditorul și-a manifestat voința ca executarea silită a debitorului să se facă prin poprire la terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică de pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 4, aceasta este competentă să soluționeze cauza, chiar dacă s-ar fi admis cererile de încuviințare a executării silite promovate de executorul judecătoresc la mai multe instanțe de judecată. Mai mult decât atât, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, este evident că, instanța de judecată nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, sau la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente. De aceea, sub acest aspect, este de observat că creditorul a înțeles să inițieze demersul judiciar la sediul terțului poprit, situație în care niciuna dintre părți și chiar instanța de judecată nu mai pot invoca excepția necompetenței teritoriale a cauzei și creditorul nu mai poate reveni la alegerea instanței făcută.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Oradea s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea contestației la executare, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei contestații în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) teza I C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea", iar potrivit art. 373 alin. (3) din același act normativ, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Întrucât părților nu li se permite să deroge de la dispozițiile art. 373 C. proc. civ. prin alegerea unei alte instanțe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziții legale instituie un caz de competență teritorială exclusivă.

Or, competența teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare conform art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorial să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reține că prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 01 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 4 București a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 53/2013 și, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional anterior menționat, Judecătoria Sectorului 4 București a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere că și contestația la executare ori cererea de suspendare a executării silite formulate în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Sectorului 4 București, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- contestație la executare-, având în vedere faptul că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 4 București, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei judecătorii și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 373 alin. (2) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Văzând și dispozițiile art. 22 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2018.