ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4988/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

La data de 27.05.2016 contestatoarea S.C. A. S.R.L. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș o contestație la executare, prin care, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport București, a solicitat anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 89/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B., anularea încheierii nr. 1/09.05.2016 a executorului judecătoresc și a popririi înființate în dosarul de executare; de asemenea, a solicitat lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2640/22.05.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă și suspendarea executării silite.

Prin încheierea din data de 17.10.2016, Judecătoria Târgu Mureș a dispus disjungerea contestației la executare propriu-zise și formarea unui nou dosar.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 4897/18.10.2016, a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării contestației la executare, având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 2640/22.05.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 23.11.2016, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 572/17.02.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1030/09.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei din apel, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, a susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material în materia lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu și în materia administrării probatoriului în apel.

În opinia recurentei, în mod nelegal instanța de apel a apreciat că nu se impune lămurirea întinderii și înțelesului titlului executoriu și nu a pus în discuție probele solicitate atât în fața primei instanțe, cât și prin cererea de apel.

În continuare, a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului și a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii sale potrivit căreia tribunalul nu a invocat și nici nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității.

A mai arătat recurenta că instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat nici asupra aspectelor pe care le-a susținut în legătură cu faptul că între considerentele și dispozitivul hotărârii primei instanțe există o contradicție, decurgând din împrejurarea că, deși și-a motivat hotărârea în sensul inadmisibilității, tribunalul, prin dispozitiv, a respins cererea ca neîntemeiată.

De asemenea, a susținut că instanța de apel nu a apreciat asupra probelor solicitate.

Pe fondul cauzei, a arătat că suma poprită este incertă, nereală și nu reprezintă valorile stabilite în dispozitivul titlului executoriu.

În ce privește stabilirea și aplicarea dispozitivului, a susținut că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu, întrucât este incert modul în care tribunalul a calculat și stabilit sumele la plata cărora a fost obligată, iar sentința nu cuprinde nicio justificare a sumelor acordate cu titlu de debit principal și mai ales cu titlu de penalități, care puteau fi solicitate și calculate doar pe perioada existenței contractului, pentru debitele certe, lichide și exigibile.

În final, a arătat că se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, în vederea stabilirii debitului ce poate forma obiectul executării silite, precum și a întinderii și aplicării titlului executoriu.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel București, în termenul legal.

La data de 01.09.2017, intimata a expediat prin poștă întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar la 20.09.2017 recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată în vederea soluționării recursului în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin încheierea din 12.06.2018 a fost admis în principiu recursul și s-a acordat termen astăzi, în vederea soluționării acestuia, când Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de casare presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, prin criticile pe care a înțeles să le subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac urmărește, în realitate, să provoace o nouă judecată asupra fondului litigiului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei lămurire o solicită.

Astfel, deși a afirmat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material în materia lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu și în materia administrării probatoriului în apel, recurenta nu a indicat textele de lege încălcate sau greșit aplicate de instanța de apel; a susținut că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu, întrucât este incert modul în care tribunalul a calculat și stabilit sumele la plata cărora a fost obligată, iar sentința nu cuprinde nicio justificare a sumelor acordate cu titlu de debit principal și mai ales cu titlu de penalități, care puteau fi solicitate și calculate doar pe perioada existenței contractului, pentru debitele certe, lichide și exigibile.

Or, acestea reprezintă veritabile critici de netemeinicie a sentinței civile nr. 2640/22.05.2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a cărei lămurire s-a solicitat.

Prin urmare, susținerile recurentei, prezentate de aceasta drept motive de recurs, nu constituie critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, fapt ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

De asemenea, recurenta a reiterat criticile din apel potrivit cărora tribunalul nu a invocat și nici nu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității, iar între considerentele și dispozitivul hotărârii primei instanțe există o contradicție, decurgând din împrejurarea că, deși și-a motivat hotărârea în sensul inadmisibilității, tribunalul, prin dispozitiv, a respins cererea ca neîntemeiată.

A susținut recurenta că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor critici.

Instanța supremă constată că tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea, iar nu ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității, reținând însă doar că în cadrul unei contestații având ca obiect lămurirea dispozitivului sunt inadmisibile critici ce vizează modul de soluționare a cauzei.

De altfel, instanța de apel a reținut prin considerentele deciziei atacate că, în ceea ce privește pretinsa contradicție dintre considerente și dispozitiv, tribunalul a apreciat că motivele invocate nu se circumscriu cererii formulate, iar nu în sensul că mijlocul procesual utilizat este inadmisibil, astfel că soluția de respingere a cererii ca neîntemeiată își găsește suport juridic în considerente; cererea nefiind respinsă ca urmare a admiterii unei excepții, nu exista un incident care trebuia pus în discuția părților.

Se impune subliniat că sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost doar formal invocate.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate primi apărările intimatei, în sensul că nulitatea recursului derivă din semnarea memoriului de reprezentantul legal al recurentei, iar nu de un avocat, întrucât prin decizia nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775/24.10.2014, Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 13 alin. (2), teza a II-a, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3), cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii recursului de către persoanele fizice prin avocat, sunt neconstituționale.

În consecință, pentru considerentele ce preced, înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepția nulității și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1030/09.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.