ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 19 octombrie 2016, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Rădăuți a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, anularea Deciziei nr. 3644 din 25 iulie 2016 emise de pârâtă, prin care a fost respinsă, ca nedepusă în termenul legal, contestația administrativ-fiscală formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 8 octombrie 2015 și Raportului de inspecție fiscală nr. x din 8 octombrie 2015 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației administrativ-fiscale.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 2 din 9 ianuarie 2017, Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SRL Rădăuți a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

A apreciat recurenta-reclamantă că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor procedurale care reglementează comunicarea actelor administrativ-fiscale, art. 44 C. proc. fisc. , în vigoare la data de referință.

Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. fisc. , actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului. Potrivit alin. (2), actul emis pe suport de hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului dacă se asigură primirea sub semnătură sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, în cazul în care comunicarea nu a fost posibilă potrivit alin. (2) sau (3), se realizează prin publicitate.

Instanța de fond, preluând în totalitate apărările intimatei-pârâte, a reținut că s-ar fi procedat la comunicarea prin publicitate, motivat de faptul că, deși actele au fost comunicate prin poștă, cu confirmare de primire la data de 2 noiembrie 2015, plicul a fost returnat de Oficiul Poștal Suceava cu mențiunea "avizat, reavizat, neprezentat, expirat termenul de păstrare, se aprobă înapoierea la data de 16 noiembrie 2015".

A arătat recurenta că dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 a Curții Constituționale, s-a constatat că sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din ordonanță.

Astfel, Curtea Constituțională a tranșat cu titlu general în sensul că instanțele vor trebui să examineze dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității reale de realizare a procedurii de comunicare prin celelalte modalități, ordinea în care acestea sunt enumerate în art. 44 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 92/2003.

Or, în cauză, această ierarhie nu a fost respectată, în sensul în care organul fiscal nu a încercat, mai întâi de toate, o comunicare prin remiterea actelor administrativ-fiscale către societate.

De asemenea, neprezentarea în vederea ridicării corespondenței a administratorului societății s-a datorat unor împrejurări obiective, acesta neaflându-se în țară la data comunicării poștale, corespondența fiind păstrată doar patru zile, și nu zece, cum prevede termenul normal de păstrare a corespondenței.

A precizat recurenta-reclamantă că nu a putut proba o asemenea apărare, motivat de faptul că administratorul societății s-a aflat temporar plecat în Germania, țară pentru care nu se mai aplică viză de intrare, fiind, însă, cert că actele administrativ-fiscale contestate au fost comunicate direct societății la data de 25 ianuarie 2016, în urma adresei sale.

Cum sarcina probei în ceea ce privește comunicarea și imposibilitatea obiectivă de aplicare a art. 44 alin. (2) sau (3) revine pârâtei, este de netăgăduit faptul că decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost comunicate abia la data de 25 ianuarie 2016.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că decizia de impunere a fost comunicată la domiciliul fiscal al reclamantei, la data de 2 noiembrie 2015, plicul expediat fiind returnat de Oficiul Poștal Suceava la data de 16 noiembrie 2015, după expirarea termenului de păstrare de 10 zile.

Astfel, organele de inspecție fiscală au procedat la comunicarea prin publicitate, potrivit art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, prin afișare la data de 25 noiembrie 2015, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare fiscală. Astfel, s-a considerat că actul a fost comunicat în termen de 15 zile de la data afișării, respectiv 9 decembrie 2015.

Contestația recurentei-reclamante a fost depusă la 16 februarie 2016, cu depășirea termenului de 30 de zile de la data comunicării actului.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 3644 din 25 iulie 2016 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin care a fost respinsă, ca nedepusă în termenul legal, contestația administrativ-fiscală formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 8 octombrie 2015 și Raportului de inspecție fiscală nr. x din 8 octombrie 2015 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

Curtea de Apel Suceava a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată, reținând că actul atacat este legal.

4.2. Potrivit art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , în vigoare în perioada de referință,

"(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

(5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

(6) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(7) În cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autorităților administrației publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice. Pentru organul fiscal al unei autorități a administrației publice locale, consiliul local stabilește, prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal.".

C. proc. fisc. prevedea, alternativ, în cazul în care actul nu s-a putut comunica contribuabilului direct sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, comunicarea actului administrativ fiscal și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, atunci când contribuabilul a solicitat expres acest lucru, impunând însă condiția asigurării transmiterii textului actului administrativ fiscal și confirmării primirii acestuia.

Subsidiar, dacă nu a fost posibilă comunicarea potrivit uneia dintre modalitățile de mai sus, Codul prevede că aceasta se realizează prin publicitate, în condițiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. .

Caracterul subsidiar al comunicării prin publicitate a fost expres prevăzută de legea în vigoare la data comunicării actului administrativ în speță, dându-se eficiență Deciziei nr. 536/2011 a Curții Constituționale a României.

Aspect necontestat în cauză, decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost comunicate la domiciliul fiscal al societății recurente la data de 2 noiembrie 2015, plicul de expediere fiind returnat de Oficiul Poștal Suceava la data de 16 noiembrie 2015.

Recurenta-reclamantă susține că administratorul societății a fost plecat din țară în perioada respectivă, astfel că a fost în imposibilitate de a intra în posesia corespondenței, însă acest aspect nu are nicio relevanță în ceea ce privește realizarea procedurii de comunicare a actului.

De asemenea, nu au relevanță criticile sale privind faptul că organul fiscal nu a încercat mai întâi de toate o comunicare prin remiterea actelor administrativ-fiscale către societate, referindu-se la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 536/2011, pentru că această decizie privește realizarea procedurii de comunicare direct prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță.

Or, în cauză, organul fiscal a încercat, mai întâi, comunicarea actelor prin poștă. Expirând termenul de păstrare, reclamanta neprezentându-se la poștă să ridice corespondența, și constatând imposibilitatea comunicării actului în una dintre modalitățile prevăzute de art. 44 alin. (2) sau (3) C. proc. fisc. , organul fiscal a făcut aplicarea ipotezei subsidiare reglementate de art. 44 alin. (3) C. proc. fisc. și a procedat, la data de 25 noiembrie 2015, la comunicarea prin publicitate, prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Astfel, comunicarea s-a considerat a fi îndeplinită la data de 9 decembrie 2015, la 15 zile de la data afișării.

Contestația administrativ-fiscală a fost formulată la 16 februarie 2016, cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicare, contrar condițiilor impuse de O.G. nr. 92/2003.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru cele reținute anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL Rădăuți împotriva Sentinței nr. 2 din 9 ianuarie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP