ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții E.I.D., C.V., B.A., I.E.,

M.D., C.D.G., B.I., T.D.C., T.M., A.D.C., G.G., C.M.D., M.F., C.C., P.M., R.D.,

B.A. au chemat în judecată pârâții A.N.A.F. și A.N.A.F. - D.G.V. Timiș, solicitând

suspendarea executării ordinului din 04 iulie 2011 vizând reorganizarea A.N.V.,

emis de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F., precum și a tuturor actelor

subsecvente, respectiv Ordinul nr. 2619 din 15 iulie 2011 și orice alte acte

subsecvente acestuia.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat contestația conform art. 7 din

Legea nr. 554/2004, urmând ca ulterior să introducă acțiune în anularea acestui

ordin, considerând că aceste ordine succesive au fost emise în condiții

nelegale și abuzive și au ca efect imediat punerea funcționarilor publici în

imposibilitate de a-și exercita drepturile legale privitoare la aceste ordine.

La data

de 27 iulie 2011, s-au depus la dosar cereri de renunțare la judecată formulate

de reclamanții C.V., I.E.,M.D., T.D.C., C.M.D., M.F., C.C., întrucât au

promovat examenul și nu mai au interes juridic în prezenta cauză.

De

asemenea, s-au depus la dosar cereri de intervenție în interes propriu

formulate de către F.M., L.V., G.A., P.G., M.V., R.I., B.M., V.O., G.M., T.C., B.A.,

N.L.D., B.V., T.P.D., N.Ș., C.D., C.M. prin care aceștia au solicitat

suspendarea tuturor efectelor ordinului 2406 din 04 august 2011, a efectelor Ordinului

nr. 2407 din 04 iulie 2011, a efectelor Ordinului nr. 2619 din 15 iulie 2011 și

a efectelor Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2011, precum și a preavizelor prin

care se reține, în mod individual, măsura reorganizării postului corespunzător

funcției publice de controlor vamal.

La data

de 16 august 2011 reclamantul R.D. și-a precizat cererea de chemare în

judecată, solicitând suspendarea atât a Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406/2011; nr.

2407/2011; nr. 2589/2011, nr. 2619/2011 cât și a Preavizului cu nr. 37608 din 5

iulie 2011 emis de către A.N.V., act ce reține măsura reorganizării postului

corespunzător funcției publice de inspector vamal grad profesional principal 1

Biroul Vamal Porțile de Fier I.

Prin

faxul trimis către instanță la data de 27 august 2011 s-a formulat contestație

și de către reclamanții T.P., A.D.C., G.G., P.M., R.D., B.A. C.D., T.P.D., C.M.,

G.G. și N.Ș., împotriva Ordinelor 2406 și 2407 din

04

iulie

2011 ale A.N.A.F.

precum și a tuturor actelor subsecvente acestora cum ar fi preavize, documente

conținând bibliografia, solicitând instanței anularea acestora.

La data de

26 octombrie 2011, s-a depus întâmpinare de către parata

D.R.A.O.V. Timiș

prin care s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a A.N.V.

și a D.R.A.O.V. Timișoara, având în vedere faptul că Ordinele Președintelui A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011 și nr. 2619/2011, (a căror anulare se solicită) sunt

acte administrative ce au fost emise de Președintele A.N.A.F. S.B. în baza H.G.

nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., cu modificările și completările

ulterioare și nu către conducătorul A.N.V. (în cadrul procesului de reorganizare

3, A.N.V. doar preavizele și ordinele de eliberare din funcție au fost emise de

conducătorul A.N.V.).

Față de petitul

privind suspendarea preavizelor, solicită respingerea cererii ca fiind rămas fără

obiect, având în vedere cp începând cu data de 08 august 2011, preavizele acordate

reclamanților și-au produs efectele. În speța, în ceea ce îi privește pe reclamanții

din prezenta cauză A.N.V. a emis ordinele de încetare a raportului de serviciu pentru

C.D., T.P.D., C.M., N.Ș., acestea nefiind comunicate, deoarece reclamanții se aflau

în concediu medical, iar pentru intervenientul în nume propriu R.D., începând cu

data de 08 august 2011 acestuia i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare

din funcția publică, astfel încât preavizele emise de vicepreședintele A.N.A.F.

și-au produs, la această dată, efectele.

Reclamantul

G.G. a fost numit prin Ordinul nr. 5637 din 01 august 2011 a Vicepreședintelui A.N.A.F.,

în funcția publică pentru care a optat și a obținut punctajul necesar urmare a procedurii

de reorganizare.

Curtea de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de la

19 decembrie 2011 a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților Ciontea Valerică,

I.E., M.D., T.D.C., C.M.D., M.F. și C.C.

De asemenea,

a respins cererile de suspendare executării Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011,

nr. 2407 din 04 iulie 2011 2589/2011 și nr. 2619/2011 emise de A.N.A.F. ca nefondate,

iar cererile de suspendare a executării preavizelor ca inadmisibile.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în ceea ce privește suspendarea executării

Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011, 2589/2011 și

nr. 2619 din 15 iulie 2011 se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute

cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării

actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii

unei pagube iminente.

Astfel, referitor

la prima condiție, a reținut că nu poate fi analizată decât dacă e subsumată noțiunii

de „prejudiciu material viitor și previzibil”.

În cauză însă,

s-a reținut că paguba invocată nu se circumscrie noțiunii de „pagubă iminentă” în

înțelesul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul

cazului bine justificat, s-a reținut că reclamanții și intervenienții invocă aspecte

de nelegalitate a actelor a căror suspendare se solicită, aspecte ce nu pot fi subsumate

unor cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din legea contenciosului

administrativ.

Cât privește

cererea având ca obiect suspendarea executării preavizelor s-a reținut că aceasta

este neîntemeiată, deoarece preavizele nu sunt acte administrative în înțelesul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și prin urmare nu pot fi suspendate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs C.D.,

C.M.,

N.Ș., T.P.D.,

în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 14 alin.

(4) și art. 20 lin.3 din Legea nr. 554/2004.

Recurenții

au susținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile instituite de lege

pentru a putea opera suspendarea.

Astfel, în

ceea ce privește preavizele s-a reținut că natura juridică de act administrativ

a acestora este neîndoielnică și, că prin urmare nu suntem în prezența unor simple

acte de informare.

Împrejurarea

formulării preavizelor ca reținând prevederi cu caracter potestativ iar nu cu caracter

obligatoriu, susțin recurenții, nu înlătură caracterul de act administrativ al acestora,

menit să producă efecte juridice.

Cât privește

cerința cazului bine justificat care să impună suspendarea executării actelor administrative

reprezentate de ordinele președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 s-a

susținut că ne aflăm în situația unor acte normative inexistente, pe fondul nepublicării

lor în M. Of.

Referitor

la cerința prevenirii unei pagube iminente s-a susținut că aceasta este îndeplinită,

măsura de restructurare a posturilor corespunzătoare funcțiilor publice deținute,

ca efect al reorganizării instituționale, fiind dispusă fără verificarea incidenței

vreuneia din cele două cerințe strict și limitativ prevăzute de lege.

Printr-un

alt motiv de casare, recurenții au susținut că prin deciziile de concediere nu li

s-a comunicat lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul

în care urmează să opteze pentru ocuparea altor locuri de muncă vacante.

De asemenea,

bibliografia pentru examen a fost aprobată prin Ordinul nr. 2589/2011, cu 5 zile

înainte de examen, contrar dispozițiilor art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008

care stipulează că aceasta se afișează cu cel puțin 30 de zile înainte de desfășurarea

examenului.

Recursul este

nefondat.

Suspendarea executării

actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din

Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art.

15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ,

constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie

a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte

juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ

în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție,

care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă

numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat,

definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă, definită

de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua

decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și

de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil

între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, așa cum corect

a reținut și instanța de fond paguba invocată, respectiv pierderea salariului și

a unui prejudiciu de natură morală nu se circumscriu noțiunii de pagubă „iminentă”

în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul bine

justificat, aspectele invocate de reclamant ca afectând legalitatea actului administrativ

atacat și care decurg din nerespectarea dispozițiilor legale în materia reorganizării

activității instituției publice sunt aspecte ce ține de fondul cauzei, care nu pot

fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.

Referitor la cererea de

suspendare a executării preavizelor în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă

dacă avem în vedere faptul că preavizul este un act premergător desfășurării examenului

și emiterii ordinului de eliberare din funcția publică iar nu un act administrativ

în sensul prevăzut de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1)

lit. c).

În privința cererilor

de renunțare la judecată, soluția dată de instanța de fond este legală în raport

de principiul disponibilității și a dispozițiilor art. 246 C. proc. civ.

Examinând și din oficiu

hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de inervenienții C.D., C.M., N.Ș. și T.P.D. împotriva încheierii din 19 decembrie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 mai 2012.