ÎCCJ 21.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3159/2012

ПОСТАНОВЛЕНИЕ
21.06.2012
ПАЛАТА
contencios
Цитировать это дело
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3159/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamanta SC B.&M. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Mediului și Pădurilor, a solicitat anularea prevederilor cuprinse în art. 1, 2,

7, 9 din O.M. nr. 367/2010 emis de pârât, precum și anularea anexelor 1, 2 și 3

din acest act normativ, obligarea pârâtului la încheierea unui act adițional cu

respectarea prevederilor contractului de concesiune privind calculul redevenței

anuale pe care reclamanta o datorează.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a încheiat cu M.A.P.D.R. - D.D.F.C.P. preluată ulterior

de Ministerul Mediului și Pădurilor, contractul de concesiune în temeiul căruia

a concesionat o suprafață de 6,36 ha teren, suprafață aferentă unui activ

vândut de R.N.P. prin D.S. Cluj, respectiv "F.P.".

A mai arătat

reclamantul că prin Ordinul nr. 367 din 17 martie 2010, pârâtul a modificat

unilateral prin act administrativ înțelegerea contractuală, care a adus o

vătămare gravă a drepturilor consfințite în contractul de concesiune, stabilind

un nou algoritm de calcul, vădit disproporționat față de valoarea de circulație

a terenului și deosebit de dezavantajos pentru reclamantă, în urma aplicării

căruia le-a fost mărită valoarea redevenței anuale de la 4.058.54 RON la suma

de 14.489,01 RON, deci de 3,57 ori mai mare decât cea din anul 2009.

Prin Sentința nr. 401

din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamanta SC B.&M. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor și a obligat pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor să încheie

cu reclamanta SC B.&M. SRL un act adițional cu respectarea prevederilor

contractului de concesiune din 24 decembrie 2005, încheiat între părți.

Totodată, Curtea de

Apel Cluj a respins cererea privind anularea parțială a Ordinului nr. 367/2010

și a anexelor nr. 1,2,3 și a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei,

a sumei de 1.165,6 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin contractul de

vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2005, încheiat între SC B.&M. SRL, în

calitate de cumpărător și R.N.P. R. prin D.S. Cluj-Napoca, în calitate de

vânzător, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului-construcție

situat în com. Palatca f.n., jud. Cluj, înscris în CF Vaida Cămăraș, suprafață

totală construită de 33.906 mp.

De asemenea, a mai

reținut prima instanță că la data 24 decembrie 2005, s-a încheiat contractul de

concesiune din 24 decembrie 2005 între reclamantă și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în temeiul căruia reclamanta a concesionat o

suprafață de 6,36 ha teren, suprafață aferentă activului vândut de R.N.P. prin

D.S. Cluj, respectiv "F.P.".

Prin Ordinul nr.

367/2010 al Ministrului Mediului și Pădurilor, pârâtul a încercat să impună

reclamantei o redevență calculată raportat la art. 1,2,7, 9 ale acestuia precum

și la anexele 1,2,3.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că deși H.G. nr. 577/2002, prevede că redevența

se poate stabili ca procent din profitul anual impozabil obținut de concesionar

din utilizarea terenului concesionat sau ca venit fix anual al concedentului,

în speță, părțile au înțeles să deroge de la dispozițiile legale, stabilind

redevența prin raportare la valoarea de circulație a terenului, valoare

indicată în cap.II, art. 2, la suma de 12.721 euro.

Având în vedere modul

în care concedentul a înțeles să stabilească redevența, prima instanță a

apreciat că aceasta face parte din partea contractuală, neputând fi modificată

ulterior, prin voința unilaterală a Ministerului, astfel că Ordinul nr.

367/2010 al Ministrului Mediului nu îi poate fi impus reclamantei la

recalcularea redevenței, prețul concesiunii fiind stabilit prin clauze

convenționale și nu reglementare.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că și dacă redevența ar fi făcut parte din partea

reglementară a contractului de concesiune, modificarea modului de calcul a

acesteia ar fi trebuit notificată concesionarului și justificată prin argumente

ce țin de interesul național sau local, fapt care însă nu a fost realizat în

speță.

Din analiza

raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuată în cauză, judecătorul

fondului a constatat că arborii menționați în formula de calcul indicată de către

Minister cu prilejul solicitării semnării, de către reclamantă, a actului

adițional în baza Ordinului nr. 367/2010, nu se regăsesc pe suprafața terenului

luat în concesiune, existând neconcordanțe între motivația calculului

redevenței și algoritmul de calcul.

Cu privire la

nelegalitatea Ordinului nr. 367/2010 al Ministrului Mediului și Pădurilor,

prima instanță a apreciat că legalitatea actelor administrative rezulta din

obligativitatea emiterii lor pe baza și în conformitate cu legile în vigoare

bucurându-se astfel de prezumția de legalitate, sub acest aspect, reclamanta

neaducând argumente viabile, criticile sale vizând doar neaplicarea lui în

cazul contractului de concesiune.

Conchizând, Curtea de

apel a obliga pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 1.165,6

RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și

onorariu expert.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, cât

și reclamanta SC B.&M. SRL.

Recurentul Ministerul

Mediului și Pădurilor a formulat următoarele critici împotriva sentinței

atacate:

Hotărârea instanței

de fond este nelegală, deoarece s-a stabilit greșit natura clauzei privind

plata redevenței, această clauză făcând parte din partea reglementară a contractului,

adică din acea parte pe care concedentul poate să o modifice unilateral. Prin

urmare, greșit s-a dispus obligarea sa la încheierea unui act adițional conform

contractului din 24 decembrie 2005.

La rândul său,

recurenta SC B.&M. SRL a criticat sentința în ceea ce privește respingerea

capătului de cerere de anulare a Ordinului nr. 367/2010, ordin care impune un

algoritm de calcul al valorii concesiunii ce nu ține seama de valoarea reală de

circulație a terenurilor și de situația individuală a fiecărui teren.

Recurenții nu și-au

încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs, ce se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele

considerente:

Astfel, prima

instanță a stabilit în mod corect că, în speță, părțile au înțeles să deroge de

la dispozițiile H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, stabilind redevența prin raportare la valoarea

de circulație a terenului, iar nu ca procent din venitul obținut de concedent

(cum prevăd normele). Prin urmare, pentru acest considerent s-a stabilit în mod

legal că această clauză este o clauză convențională în cadrul contractului de

concesiune din 24 decembrie 2005 și ea trebuie respectată pe toată durata

contractului, neputând fi modificată unilateral de către concedent, contractul

fiind obligatoriu pentru părți.

În ceea ce privește

ordinul contestat de societatea recurentă, prin care se stabilește, cu caracter

general, normativ, o anumită modalitate de calcul a redevenței, motivul de

recurs este neîntemeiat, deoarece acest ordin nefiind aplicabil raporturilor

juridice dintre părți, recurenta nu poate dovedi o vătămare într-un drept sau

interes legitim, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele

menționate, cu referite la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile

urmează a fi respinse ca nefondate.

Respinge recursurile

declarate de SC B.&M. SRL și de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva

Sentinței nr. 401 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Похожие дела

Сгруппированы по семантическому сходству

5 дел
ÎCCJ 2016-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2905/2016
ianuarie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Asociația A. împotriva sentinței nr. 266 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de
ÎCCJ 2020-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2582/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 ianuarie 2017, pe rolu
ÎCCJ 2014-03-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2014
Asupra recursurile de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Călărași și ulterior pe rolul Curț
ÎCCJ 2013-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7437/2013
Decizia nr. 7437/2013 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2011 pe rolul Curții de Apel București, secția
ÎCCJ 2013-02-28
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2357/2013
area să înstrăineze, deoarece, în concret, se indică suprafața totală a terenurilor din actul N.P.S. ca fiind de 27.250 mp, în dezacord cu mențiunea inserată expres în antecontractul din 10 iulie 2009, când real suprafața este de 272.500 mp
Sursă