ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
634/C/2010, Tribunalul Brașov a respins excepțiile prescripției, a lipsei de
interes și a lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată
de reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS, în contradictoriu cu pârâtele SC V. SA, SC
E. Sprl și A.V.A.S, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a
procedurii de lichidare voluntară a SC N. SA Făgăraș și pretenții.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, acțiunea introductivă
având ca obiect constatarea nulității absolute este imprescriptibilă potrivit
dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă,
care prevede că nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând.
A apreciat că
interesul reclamantei SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N. în promovarea acțiunii,
constă în posibilitatea instituirii unui nou sechestru asigurător asupra
bunurilor debitoarei SC N. SA și pe cale de consecință, în posibilitatea
valorificării creanței sale împotriva acesteia, prin admiterea acțiunii și
anularea procedurii de lichidare voluntară a debitoarei și a contractului de
vânzare - cumpărare în litigiu.
De asemenea, a
reținut că pârâtele SC E. Sprl, SC V. SA și A.V.A.S. își justifică calitatea
procesuală pasivă în cauză, după cum urmează:pârâta SC E. Sprl fiind
lichidatorul debitoarei SC N. SA și implicit vânzător în contractul de vânzare
- cumpărare în litigiu, pârâta SC V. SA fiind cumpărătorul din contractul de
vânzare cumpărare în litigiu, iar pârâta A.V.A.S. ca acționar al societății debitoare
SC N. SA și garant în Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 (fila 12 la Dosar nr.
26702/3/2008 al Tribunalului București).
Pe fond,
tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca nefondată în considerarea
următoarelor:
Reclamanta SC
N.M.K. - N.N.K.S. AS - N. a învestit instanța cu o cerere prin care a
solicitat: să se constate nulitatea absolută parțială a procedurii de lichidare
voluntară a societății SC N. SA Făgăraș, procedură efectuată de SC E. SRL,
pentru fraudă la lege; să se constate nulitatea absolută a procedurii de
vânzare la licitație a terenurilor înscrise în C.F. Făgăraș, precum și a
construcțiilor aflate pe acestea, respectiv instalațiile de nitrogen și oxigen,
precum și a actului de vânzare cumpărare încheiat între SC E. Sprl și SC V. SA,
act autentificat de B.N.P., F.A. din orașul Victoria, județul Brașov, din 7
decembrie 2007, de asemenea pentru frauda legii; obligarea în solidar a
pârâtelor SC E. SRL și A.V.A.S. la plata sumei de 212.000 dolari SUA (în
echivalent 748.000 lei), reprezentând prejudiciu și la plata cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea
pronunțată de Tribunalul Brașov, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr.
1651/C/2005, s-a dispus obligarea SC N. SA. la plata sumei de 212.000 dolari
SUA, către reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N., instituindu-se un sechestru
asigurător asupra terenurilor și instalațiilor societății debitoarei
(proces-verbal de sechestru, fila 21 Dosar nr. 26702/3/2008 Tribunalul
București).
După
instituirea acestui sechestru, societatea debitoare SC N. SA, pârâta A.V.A.S.
și reclamanta au încheiat Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 (fila 12 la
Dosarul nr. 26702/3/2008 al Tribunalului București), prin care reclamanta a
fost de acord (în anumite condiții) să ridice sechestrul amintit pentru ca
bunurile sechestrate să poată fi vândute către societatea SC D.C. SRL.
Debitoarea SC
N. SA nu a înstrăinat bunurile către societatea menționată în calitate de
cumpărătoare în protocolul din 10 mai 2007, dar debitoarea întrând în lichidare
voluntară, bunurile acesteia au fost vândute altei societăți decât SC D.C. SRL,
respectiv pârâtei SC V. SA (contract de vânzare - cumpărare autentificat din
2007, fila 56 la dosar).
Referitor la
cele mai sus expuse, reclamanta a susținut că procedura lichidării voluntare a
debitoarei SC N. SA și contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2007
sunt nule absolut pentru fraudă la lege, constând în încălcarea protocolului
intervenit între părți, a normei de drept material, în sensul păgubirii
reclamantei și a Statului Român prin respectarea doar a unei aparențe de drept
de către A.V.A.S., E. Sprl și SC V. SA.
Instanța de
fond a apreciat că în cauză nu subzistă o astfel de nulitate absolută, întrucât
nerespectarea unei convenții a părților cum este Protocolul nr. 3178 din 10 mai
2007 încheiat între reclamantă, debitoarea SC N. SA și pârâta A.V.A.S., nu
poate fi apreciată ca" lege", pentru a se putea reține încălcarea
acestuia ca fiind un caz de fraudare a legii.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS,
criticând-o pentru reținerea eronată a inexistenței cauzei de nulitate absolută
pentru motivul că încălcarea protocolului nu poate reprezenta o fraudă la lege.
Astfel, reclamanta a arătat că frauda la lege rezidă în aceea că, printr-un
mecanism aparent legal, a fost practic înșelată de către pârâte.
Un alt element
de critică evocat de reclamantă în fața instanței de apel a vizat aprecierea
eronată a instanței de fond, potrivit căreia protocolul dintre părți a fost
încheiat sub condiție rezolutorie. A susținut în acest sens că obligațiile de
garant prevăzute în sarcina A.V.A.S. nu încetau prin trecerea termenului de 38
de zile prevăzut în protocol, reclamanta fiind îndreptățită să reia oricând
procedura în fața executorului judecătoresc.
Prin Decizia
nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția
comercială, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, în considerarea
următoarelor argumente:
Instanța de
fond a reținut corect că nulitatea absolută sub forma fraudei la lege cu
privire la procedura de lichidate voluntară a societății SC N. SA Făgăraș și
implicit a procedurii de vânzare la licitație a terenurilor înstrăinate la data
de 7 decembrie 2007 nu subzistă, întrucât încălcarea unei convenții (protocol)
nu poate reprezenta în sine o fraudă la lege. Nerespectarea obligațiilor
contractuale cuprinse în protocolul încheiat între părți a fost corect apreciat
ca neputând reprezenta motiv de nulitate absolută a unor proceduri ulterioare
și independente de soarta îndeplinirii obligațiilor convenționale din
protocolul amintit.
Încetarea
efectelor protocolului după trecerea intervalului de timp convenit de către
părți (38 zile) dădea posibilitatea părților de a relua procedurile de
executare silită a debitoarei, iar, pe de altă parte, obligația de garanție a
A.V.A.S. pentru plata prețului vânzării intenționate și nerealizate înceta.
Împotriva
Deciziei nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția
comercială, a declarat recurs reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - criticând-o
pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,
respectiv pentru lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea instanței de
control și pentru pronunțarea soluției cu aplicarea greșită a legii.
Primul motiv de
recurs invocat de reclamantă și subsumat art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează
pretinsa nemotivare a hotărârii atacate și în dezvoltarea acestuia SC N.M.K. -
N.N.K.S AS a susținut că argumentele expuse de instanța de control nu relevă maniera
în care și-a format convingerea în sensul respingerii căii de atac pe care a
formulat-o, încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea a
arătat că, în timp ce expunerea motivelor și susținerilor părților ocupă câteva
pagini în cuprinsul hotărârii, motivarea efectivă a fost expediată în câteva
rânduri.
Motivul este
nefondat și Înalta Curte va înlătura susținerea reclamantei precum că ar fi
fost încălcate dispozițiile art. 261 C. proc. civ., reținând că, o hotărâre
pentru a fi considerată motivată este suficient că din întregul ei să rezulte
ca s-a răspuns tuturor criticilor, iar în speță, având în vedere că obiectul
acțiunii îl constituie constatarea nulității unor acte juridice pentru fraudă
la lege, fără a se indica norma legală pretins fraudată, considerentele
reținute, respectiv argumentarea că încălcarea Protocolului încheiat între
părți, nu poate fi apreciată ca fraudă la lege, constituie analiza instanței
raportată la temeiurile de drept invocate și la probatoriul administrat în cauză.
Motivul de
recurs circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia
hotărârea a fost pronunțată în lipsa unui temei legal sau cu aplicarea greșită
sau încălcarea legii, vizează potrivit celor prezentate în memoriul de recurs
faptul că s-a reținut în mod greșit de către instanța de control că frauda la
lege pentru care a solicitat anularea operațiunilor juridice - procedura de
lichidare voluntară a pârâtei SC N. SA Făgăraș, procedura de vânzare la
licitație a activelor acestei societăți și a actului de vânzare cumpărare
autentificat din 7 decembrie 2007 de B.N.P., F.A. din orașul Victoria, județul
Brașov - ar consta în încălcarea Protocolului încheiat între părți la data de
10 mai 2007, ceea ce nu a susținut niciodată, ci a arătat că frauda ar rezida
într-un mecanism aparent legal, prin care au fost înșelați și care a făcut
posibilă falimentarea pârâtei SC N. SA Făgăraș și păgubirea Statului Român.
În cadrul
aceluiași motiv de recurs, reclamanta expune ca fiind aplicare greșită a legii
aprecierea termenului de 38 de zile prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul
mai sus menționat, în cadrul aceluiași raport contractual, ca fiind termen
extinctiv în ceea ce privește obligația de garanție născută în sarcina pârâtei
A.V.A.S. și suspensiv în ceea ce privește reluarea executării silite de către
reclamantă.
Un alt motiv de
pretinsă încălcare a legii la pronunțarea hotărârii atacate invocat reclamantă
îl constituie pretinsa ignorare a principiului simetriei actelor juridice și
implicit a art. 969 alin. (2) C. civ., în sensul că Protocolul încheiat la 10
mai 2007 este un contract sinalagmatic, care nu poate fi denunțat unilateral de
A.V.A.S.
Totodată arată
că nu a fost încunoștințată niciodată de A.V.A.S. despre intenția sa de a
desființa contractul și că acesta nu cuprinde un pact comisoriu expres, în
raport de care arată că singura care poate dispune rezoluțiunea protocolului în
temeiul dispozițiilor art. 1022 C. civ.
Înalta Curte
constată criticile mai sus expuse ca nefondate și le va înlătura, reținând că
soluția instanțelor de fond este corectă și legală, în considerarea
următoarelor:
În concret,
reclamanta nu a invocat niciun textul legal cu a cărui fraudare au fost
încheiate operațiunile juridice cu a căror constatare a nulității a investit
instanța, pretinsul mecanism aparent legal de natură să prejudicieze statul
român nu poate fi apreciat ca fraudă la lege, pentru a sancționa un act cu
nulitatea absolută pentru fraudă la lege fiind necesară evidențierea încălcării
unei norme legale.
În condițiile
în care, reclamanta nu a indicat o normă legală încălcată cu ocazia realizării
operațiunilor juridice contestate, în mod corect, instanțele de fond au
reținut, în raport de probatoriile administrate și de susținerile părților că
în cauză nu subzistă frauda la lege.
Referitor la
susținerea potrivit căreia instanța de apel a aplicat greșit legea prin aceea
că a apreciat termenul de 38 de zile prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul
mai sus menționat, în cadrul aceluiași raport contractual, ca fiind termen
extinctiv în ceea ce privește obligația de garanție născută în sarcina pârâtei
A.V.A.S. și suspensiv în ceea ce privește reluarea executării silite de către
reclamantă, Înalta Curte constată că reclamanta face afirmații lipsite de
realitate, în cuprinsul deciziei atacate neregăsindu-se nicio apreciere în
sensul celor arătate.
De asemenea
reține că o astfel de critică este formulată omisso medio, pentru prima dată în
fața instanței de recurs, în apel, criticând soluția instanței de fond
referitor la același termen, în sensul că ar fi ar calificat protocolul
intervenit între părți ca fiind act sub condiție rezolutorie.
În realitate,
reclamanta jonglează cu instituțiile de drept pentru a-și acoperi propria
turpitudine și propria lipsă de diligentă, în valorificarea drepturilor ce îi
reveneau în baza protocolului, în interiorul termenului convenit și în
intervalul dintre împlinirea termenului de 38 de zile și momentul inițierii
procedurii de lichidare voluntară a pârâtei SC N. SA Făgăraș, perioadă în care
a rămas în pasivitate.
De asemenea,
având în vedere raportul contractual multiplu, încheiat între 3 părți și faptul
că termenul prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul părților afectează
obligații distincte, născute în sarcina unor părți contractuale diferite,
termenul poate fi extinctiv în ce privește executarea unei obligații și
suspensiv în ce privește executarea altei obligații, motiv pentru care critica
urmează a fi înlăturată, o atare apreciere neconstituind aplicare greșită a
legii.
Referitor la
pretinsa ignorare a principiului simetriei actelor juridice și a art. 969 alin.
(2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază această critică ca și susținerile
privind denunțarea unilaterală a protocolului de pârâta A.V.A.S. și
considerațiile asupra inexistenței în cuprinsul actului a pactului comisoriu de
gradul IV, ca fiind lipsite de pertinență în condițiile în care, în economia
hotărârii atacate nu există nicio referire la cele susținute de reclamantă.
Față de
considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S.
AS București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de SC N.M.K. - N.N.K.S. AS București împotriva
Deciziei nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov,
secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 12 mai 2011.