ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2011

Ședința publică de la 5 mai 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC I. SRL Piatra Neamț

Prin cererea adresată Tribunalului Neamț, în contradictoriu cu SC V. SRL -

comuna Alexandru cel Bun, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

262.497,44 lei RON reprezentând c/val facturi neachitate pentru lucrări de construcții

executate și a cantității de 615 m

3

bușteni nelivrată, dobânzi și

penalități calculate până la data de 31.05.2005. Urmare expertizelor efectuate

în cauză, reclamanta își precizează pretențiile la suma de 420.649,16 lei,

conform raportului de expertiză contabilă, actualizată la data executării

hotărârii.

Prin precizarea la acțiune, SC I. SRL

a susținut că a încheiat cu pârâta SC V. SRL contractul nr. 4/24.06.2004

proiect RO 9904,04-2.132/WKS 1 finanțat de programul PHARE – RICOP pentru

lucrări de amenajare a motelului S. situat în comuna Alexandru cel Bun,

valoarea reală a contractului fiind de 133.896 EURO. Pentru a putea beneficia

de finanțare gratuită asigurată de organismele UE, pârâta s-a angajat să

realizeze toate lucrările de construcții necesare pentru punerea în funcțiune a

motelului, dar a ignorat recomandările privind consolidarea clădirii, deși

lucrările executate până în momentul derulării contractului menționat anterior,

erau de o calitate necorespunzătoare, care ar fi pus în pericol viața

turiștilor.

Menționează că după terminarea și

recepționarea lucrărilor prevăzute în contractul nr. 4 din 24 iunie 2004, la

insistențele proprietarului și managerului de proiect, SC V. SRL a hotărât

demararea lucrărilor de consolidare, conform contractului nr. 15/12.11.2004.

Prin aceleași „Precizări”, reclamanta enumeră o serie de nereguli (ilegalități)

săvârșite de SC V. SRL în desfășurarea celor două contracte: comisia de

recepție s-a întrunit cu nerespectarea HG. nr. 273/1994 privind aprobarea

Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente

acestora, aceeași comise nu s-a referit la lucrările de consolidare conform

contractului nr.15/2004, nici până la promovarea acțiunii nefiind efectuată

recepția finală a lucrărilor de consolidare, susținând că motelul funcționează

nelegal.

Prin sentința comercială 154/COM din

18 februarie 2010 Tribunalul Neamț – Secția comercială și de contencios

administrativ a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă SC V. SRL

și a fost obligată pârâta SC I. SRL la plata sumei de 136.435 lei cu titlu de

daune interese și 4975 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit înscrisurilor de la dosar,

reclamanta a achitat în plus suma de 3.157 lei, față de valoarea stabilită a

contractului.

S-a constatat că reclamanta a pretins suma de

122.236.001 lei, prezentând facturi de la furnizorii de utilități - gaz și

energie electrică, consumate în perioada septembrie 2004/ martie 2005; nu se

poate stabili cu certitudine că utilitățile priveau obiectivul în litigiu iar

perioada vizată în facturi excede cu mult intervalul de timp în care s-au

desfășurat lucrările

Instanța a apreciat că reclamanta

este îndreptățită la daune interese constând în contravaloarea prejudiciului

suferit prin: rezilierea contractului de prestări servicii încheiat cu Banca

Transilvania, acesta fiind o consecință directă a neexecutării corespunzătoare

a contractului mai sus menționat – 24.529 lei (adresa BT, fila 136, vol. 2 ) și

a contravalorii prejudiciului suferit nefolosirea spațiilor de cazare, în

perioada 15 noiembrie 2004/15 martie 2005 - 129.360 lei – expert C.S.

S-a avut în vedere faptul că

reclamanta a reținut garanția de bună execuție (27.500 lei) - sumă ce va fi

scăzută din daunele interese mai sus menționate și acordate (total 224.533

lei), precum și faptul că în derularea relațiilor comerciale și reclamanta are

o culpă de natură contractuală aspecte ce conduc la respingerea celorlalte

pretenții bănești referitoare la penalități de întârziere și dobânzi bancare.

Apelurile declarate de pârâta SC I. SRL

Piatra Neamț – prin administrator statutar P.G.D. și administrator judiciar G.C.

S.P.R.L. și reclamanta SC V. SRL împotriva acestei sentințe și a încheierii de

îndreptare eroare materială din 28 aprilie 2010 au fost admise de Curtea de

Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 102 din 30 noiembrie 2010, când s-a anulat sentința 154/2010 și

încheierea de îndreptare eroare materială din 28 aprilie 2010, s-a reținut

cauza spre rejudecare și în baza art. 36 din Legea 85/2006, s-a constatat

suspendată de drept judecata cauzei.

În argumentarea acestei soluții

instanța de apel la termenul din 23 noiembrie 2010 în condițiile art. 295 C.

proc. civ. a pus în discuția părților motivul de apel și ordine publică

referitor la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 36 din

Legea 85/2006 și a reținut că, prin încheierea din 28 aprilie 2009 pronunțată

de judecătorul sindic în dosarul 1360/103/2009 aflat pe rolul Tribunalului

Neamț, s-a deschis procedura insolvenței față de societatea pârâtă SC I. SRL

numind administrator judiciar C.P.I.P.U.R.L. Neamț, acesta fiind confirmat prin

încheierea din 8 iunie 2010.

Potrivit art. 36 din Legea 85/2006

în forma în vigoare la data deschiderii procedurii față de societatea pârâtă,

de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile

judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului

sau bunurilor sale.

Instanța a constatat că prin

prezenta acțiune, reclamanta din cererea reconvențională solicită valorificarea

pe cale judiciară a creanțelor pe care le pretinde împotriva pârâtei aflate în

stare de insolvență.

Cum procedura de valorificare

judiciară a creanțelor împotriva debitorului este suspendată de drept,

continuarea valorificării judiciare a pretinselor creanțe este nelegală,

hotărârea pronunțată de prima instanță cu neobservarea dispozițiilor imperative

ale art. 36 din Legea 85/2006 fiind nelegală.

Invocarea diferitelor neregularități

procedurale, chiar dovedite, nu pot să înlăture dispozițiile imperative ale

legii. Nici faptul că procedura s-a deschis la cererea debitorului nu este

relevantă, împotriva încheierii de deschidere a procedurii, orice creditor

putând formula, în condițiile art. 32 alin. (2) din Legea 85/2006, opoziție,

iar în cauză reclamanta-creditoare nu a făcut dovada formulării unei astfel de

opoziții.

De asemenea, reține instanța de

apel, și în situația în care dreptul de creanță constă în despăgubiri, oricare

ar fi temeiul acestora, valorificarea acestora se face conform procedurii

insolvenței, respectiv creanța este verificată de administratorul/ lichidatorul

judiciar, cenzurată judiciar de judecătorul sindic și instanța de recurs, Legea

85/2006 punând astfel la dispoziția părții mijloacele procedurale pentru

valorificarea drepturilor pretinse împotriva debitorului.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC V. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivului de recurs invocat, cu referire la încălcarea dispozițiilor art. 36

din Legea nr. 85/2006 recurenta consideră că textul nu este aplicabil cauzei,

întrucât în situația de față obiectul cererii reconvenționale l-a constituit

stabilirea încălcării de către pârâta reconvențională a clauzelor contractuale

și obligarea acesteia la plata de daune ce urmau a fi stabilite de instanță în

baza probatoriului administrat.

Recursul este

nefondat.

Modificarea

sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate,

când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În conformitate cu acest motiv – art.

304 pct. 9 C. proc. civ. – recurenta a pus în discuție încălcarea dispozițiilor

art. 36 în Legea nr. 85/2006.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivului de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Prin încheierea

din 28 aprilie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 1360/103/2009

aflat pe rolul Tribunalului Neamț s-a deschis procedura insolvenței față de

pârâta SC I. SRL

numind

administrator judiciar C.P.I.P.U.R.L. Neamț, acesta fiind confirmat prin

încheierea din 8 iunie 2010.

Deși această

încheiere, pronunțată anterior soluționării cauzei de Tribunalul Neamț nu a

fost depusă la dosarul instanței de fond, iar părțile nu au comunicat instanței

de fond deschiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006 față de pârâtă, în

speță, dispozițiile art. 36 din lege și-au produs deja efectele de la data

deschiderii procedurii.

Concluzia rezultă

din prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care ,,de la

data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau

extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor

sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor ".

Acest text conține

o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor

litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a

judecătorului sindic. El vizează toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare

fără a face distincție de data înregistrării acțiunii.

Suspendarea

judecății, de drept, cum este cazul art. 36 din Legea nr. 85/2006, are drept

efect oprirea cursului judecății, acest efect împiedicând instanța să mai poată

lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept.

În considerarea

celor ce preced, instanța de apel a dat o corectă eficiență dispozițiilor art.

36 din Legea nr. 85/2006, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. V. S.R.L. împotriva deciziei nr. 102 din 30 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2011.