ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5244/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5244/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 19

august 2010 sub numărul de Dosar nr. 7296/2/2011

reclamanta SC A.

SA, reprezentată prin președinte A.G. în contradictoriu cu

pârâta

C.N.V.M.

a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună

anularea în tot a

actului administrativ unilateral reprezentat de Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 08

iunie 2010 și suspendarea executării actului administrativ

până la

soluționarea definitiva si irevocabila a cererii.

Cu

privire la capătul de cerere având ca obiect

suspendarea executării

actului administrativ atacat reclamantul a arătat că punerea in executare a

acestuia ar produce grave perturbări in activitatea societății, iar

nelegalitatea

Ordonanței C.N.V.M.

nr. 259 din 08 iunie 2010,

care ignoră

deliberat efectele definitive si executorii ale Hotărârii A.G.A. adoptata in

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 si Legii nr. 297/2004 este

evidenta si creează o puternica îndoiala privind efectele prezumției de

legalitate de care beneficiază ordonanța atacata.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că la data de

25

noiembrie 2009 la sediul SC A. SA din Slobozia au avut loc lucrările A.G.O.A.

pe a cărei ordine de zi a figurat, printre altele, «alegerea noilor membri CA.

prin metoda votului cumulativ, la propunerea S.L.T.D.»

A arătat reclamanta că acționarii/ reprezentanții

acționarilor prezenți la A.G.O.A. nu au reușit sa stabilească nici un criteriu

de departajare a celor 5 candidați care au obținut voturi egale, votând

menținerea Consiliu de Administrație in funcție.

Prin Ordonanța nr. 68 din data de 3 februarie 2010,

C.N.V.M. a obligat Consiliul de Administrație să stabilească cel puțin trei

criterii de departajare a celor cinci candidați la funcția de administrator al SC

A. SA care au obținut același număr de voturi exprimate de același număr de

acționari, însă A.G.O.A. din data de 27 aprilie 2010 a hotărât reconfirmarea membrilor Consiliu de Administrație pentru rezultate deosebite in administrarea

societății SC A. SA.

Prin Ordonanța nr. 259 din 08 iunie 2010 C.N.V.M. a obligat

Consiliul de Administrație al SC A. SA ca in termen de 15 zile sa convoace

A.G.O.A. si să înscrie, ca punct distinct pe ordinea de zi, «stabilirea

criteriilor de departajare a celor 5 candidați la funcția de administrator al SC

A. SA care au obținut același număr de voturi exprimate de același număr de

acționari in cadrul adunării generale din data de 25 noiembrie 2009».

A arătat reclamanta că nu există o sentința judecătorească

de anulare a hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 27

aprilie 2010 și că raportul de audit a constatat buna administrare a societății

de către actualul Consiliu de Administrație.

S-a apreciat in acțiune că atitudinea C.N.V.M. nu poate fi

explicată decât prin intervenții incorecte făcute de acționarul interesat în

perturbarea activității societății, S.L.T.D. care

nu a atacat în instanța,

în termenul legal Hotărârea A.G.A. prin care a fost ales

Consiliul de Administrație, iar eludarea dispozițiilor legale speciale prin

intermediul C.N.V.M. si emiterea de ordonanțe ori acte individuale in

executarea acestora pentru constrângerea incorecta a membrilor CA in vederea

încălcării Legii nr. 297/2004 si a Legii nr. 31/1990 nu poate fi încurajata.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin

Sentința nr.

4192

din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A.G. în

contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., s-a dispus suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei și s-a dispus anularea

Ordonanței C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut

că raportat la prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 există obligația

Consiliului de Administrație al SC A. SA de a respecta și de a pune în aplicare

întocmai hotărârile A.G.A, inclusiv hotărârea A.G.O.A. din data de 25 noiembrie

2009.

Totodată,instanța a reținut că hotărârea A.G.O.A. din data

de 25 noiembrie 2009 publicată în M. Of. produce efectele juridice în vederea

cărora a fost adoptată și atâta vreme cât nu s-a făcut dovada faptului că

această hotărâre nu a fost anulata de vreo instanța judecătorească, efectele impunându-se

de plin drept tuturor subiecților de drept aflați în conexiune cu aceasta.

Astfel, a apreciat judecătorului fondului, că în prezența a

două hotărâri identice ale A.G.O.A., respectiv din data de 25 noiembrie 2009 și

din data de 27 aprilie 2010 există obligația pentru Consiliul de Administrație

al SC A. SA de a respecta și de a pune în aplicare întocmai hotărârile A.G.A.

Curtea de Apel a reținut că in absența unei hotărâri

judecătorești de anulare a hotărârii A.G.O.A., aceasta din urma își produce

efectele, iar prin emiterea Ordonanței nr. 259 din data de 08 iunie 2010,

C.N.M.V. dovedește un interes contrar interesului societății și acționarilor

acesteia.

S-a apreciat că prevederile art. 2 alin. (5) lit. c) din

Legea nr. 297/2004, care dau dreptul C.N.V.M. de a solicita instanței să

dispună convocarea adunării generale a acționarilor, nu pot fi interpretate in

contra voinței acționarilor și nici in sensul substituirii voinței acestora.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor

cuprinse în Legea nr. 297/2004, în Statutul C.N.V.M. art. 2

și 7, în Legea nr. 31/1990 și în art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004

Curtea de apel a reținut că, de lege lata dispozițiile legale în vigoare

limitează și condiționează dreptul C.N.V.M. de a solicita consiliului de

administrație convocarea adunării generale a acționarilor stabilind problemele

ce trebuie incluse pe ordinea de zi de îndeplinire a unui obiectiv statutar al

C.N.V.M.

De asemenea, s-a apreciat că prin

neexercitarea de către acționarii SC A. SA a drepturilor

prevăzute de art. 119 și 132 din Legea nr. 31/1990 a fost confirmată voința

acestora ca hotărârile A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009 și din data de 27

aprilie 2010 să producă efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate și

relevă voința acționarilor de a nu solicita convocarea A.G.A. pentru a discuta

stabilirea criteriilor de departajare a celor cinci candidați la funcția de

administrator al SC A. SA care au abținut același număr de voturi exprimate de

aceeași acționari.

S-a arătat in considerentele sentinței atacate că

Ordonanța C.N.V.M. nr.

259 din 08 iunie 2010 a fost emisă că încălcarea competenței funcționale,

aceasta neavând prerogativa recunoscută de către lege prin care se urmărește ca

adunarea generală a acționarilor să adopte o anumită decizie cu privire la

administrarea societății și nici stabilirea criteriilor de departajare.

În

acest sens s-a reținut că statutul C.N.V.M. si Legea nr. 297/2004 nu stabilesc

dreptul C.N.V.M. de ingerința în alegerea membrilor consiliului de administrare

a societății, prin impunerea, în contra voinței acționarilor societății, a unei

anumite persoane, nominalizate, fiind aplicabil art. 132 alin. (l) din Legea nr.

31/1990, care stabilește ca hotărârile luate de asumarea generala în limitele

legii sau actului constitutiv sunt obligatorii pentru acționari.

A

reținut Curtea de Apel, prin analizarea dispozițiilor art. 111 alin. (2) și art.

137 din Legea nr. 31/1990 și dispozițiilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006,

că C.N.V.M. este competent sa reglementeze problematica criteriilor de

departajare a candidaților la funcția de administrator care au obținut același

număr de voturi, exprimate de aceiași acționari, în urma aplicării metodei votului

cumulativ, fie si sub forma enumerării exemplificative a ce anume poate

constitui un astfel de criteriu de departajare, însă nu are dreptul de a

obține, prin constrângerea specifica actului administrativ, obligarea unei

societăți comerciale la stabilirea acestor criterii.

Având

în vedere faptul că

Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010

impune luarea unor masuri contrare legii in materia convocării corecte a

adunării generale si a adoptărilor hotărârilor acesteia, a apreciat judecătorul

fondului că actul administrativ atacat este nelegal.

Astfel,

consiliul de administrație al SC A. SA a îndeplinit obligațiile ce-i revin în

calitate de organ societar al unui emitent de valori mobiliare admis la

tranzacționare pe piața reglementata, supravegheata de C.N.V.M., iar de lege

lata nu există o reglementare a C.N.V.M. care sa precizeze, chiar cu titlu

exemplificativ, ce anume poate constitui un criteriu de departajare.

Deși

adunarea generala a acționarilor s-a întrunit la data de 27 aprilie 2010, având

inclusa pe ordinea de zi stabilirea criteriilor de departajare a candidaților

și problema a fost supusa discuțiilor si votului acționarilor, acționarii nu au

aprobat criteriile de departajare.

A

concluzionat instanța de fond ca au fost îndeplinite atât obligațiile stabilite

în sarcina consiliului de administrație al SC A. SA prin art. 126 alin. (6) din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 si prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 68 din 3

februarie 2010, prin aceea ca a fost stabilita pe ordinea de zi si pusa în

discuția acționarilor problema stabilirii criteriilor de departajare a candidaților

la funcția de membru al consiliului de administrație al SC A. SA și cu toate

acestea, C.N.V.M. a emis Ordonanța nr. 259 din 8 iunie 2010, prin care a dispus

obligarea consiliului de administrație al SC A. SA să convoace adunarea

generala a acționarilor care sa aibă înscrisa pe ordinea de zi stabilirea

criteriilor de departajare a celor 5 candidați la funcția de membru al

consiliului de administrație.

S-a

mai arătat in sentința atacată că, prin emiterea Ordonanței nr. 259 din 8 iunie

2010, adunarea generala era obligată abordeze din nou aceeași problematica în

legătura cu care a adoptat hotărâri neatacate de acționari în condițiile Legii nr.

31/1990, deși în această privință există o hotărâre a A.G.O.A. a SC A. SA din

data de 25 noiembrie 2009 care a reglementat problema în discuție privind

stabilirea criteriilor de departajare.

În

ceea ce privește cererea de suspendare, in raport de considerentele expuse cu

privire la cererea de anulare a Ordonanței

C.N.V.M. nr. 259 din 08

iunie 2010, a reținut Curtea de Apel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

și 15 din Legea nr. 554/2004.

Recursul.

Împotriva acestei

sentințe a formulat două recursuri pârâta C.N.V.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs privind hotărârea de suspendare a executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 259

din 08 iunie 2012, a arătat recurenta că instanța de fond nu a analizat

condițiile de admisibilitate pentru a se dispune măsura provizorie a

suspendării, respectiv justificarea pagubei iminente astfel cum este aceasta

definită de art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, condiție care nici

nu a fost susținută in cererea de chemare in judecată.

În ceea ce privește

„cazul bine justificat”, a precizat recurentul că in cadrul competenței de

supraveghere are dreptul să verifice activitatea entităților reglementate și

supravegheate precum și modul in care persoanele care fac parte din organele de

conducere și execuție își îndeplinesc atribuțiile, inclusiv de a le solicita convocarea

unor adunări generale ale acționarilor și chiar de a solicita instanței de

judecată să dispună convocarea acestora.

A susținut recurenta

că in sarcina intimatei - reclamante s-a stabilit o măsură care a avut in

vedere conduita sa anterioară, respectiv faptul că, răstălmăcind sensul normei

legale, nu au fost supuse aprobării A.G.A. criterii concrete prin care membrii

consiliului de administrație aleși prin metoda votului cumulativ să poată fi

departajați, in lipsa acestora fiind lipsită de efecte in plan concret o

modalitate de alegere edictată in legislația specifică pieței de capital.

S-a arătat că

Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 21 septembrie 2010 se circumscrie domeniului de

aplicabilitate definit de Statutul C.N.V.M. pentru acest tip de act individual

și îndeplinește cerințele motivării in fapt și in drept a actului administrativ

de autoritate.

S-a mai invocat prin

motivele de recurs împrejurarea că sentința atacată cuprinde elemente străine

de natura pricinii, întrucât in timp ce în practicaua acesteia au fost reținute

ca și părți SC A. SA in contradictoriu cu C.N.V.M., in cuprinsul hotărârii și

in dispozitiv se reține că C.N.V.M. se judecă in contradictoriu cu A.G.

În motivarea cererii

de recurs privind soluția de anulare a Ordonanței C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010,

s-a invocat incidența dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

arătându-se că, in condițiile in care societăților admise la tranzacționare pe

piața de capital le este aplicabilă legislația specială a pieței de capital,

membrii Consiliului de Administrație ai SC A. SA aveau obligația, potrivit art.

126 alin. (6) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 să propună ca punct pe

ordinea de zi a adunării generale a acționarilor stabilirea a trei criterii de

departajare a celor cinci candidați la funcția de membru CA care au obținut

același număr de voturi cumulate, exprimate de același număr de acționari A.G.O.A.

din data de 25 noiembrie 2009.

S-a susținut că prin

ordonanța atacată s-a avut in vedere tocmai faptul că aceste criterii nu au

fost supuse aprobării A.G.A., fiind lipsită de efecte modalitatea de alegere a

membrilor C.A.

S-a invocat de

asemenea că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, caz de casare

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în condițiile in care in practicaua

sentinței recurate este consemnată ca parte SC A. SA, iar in considerente este

menționat ca și reclamant A.G. De asemenea, s-a arătat că in mod greșit

instanța a reținut aspecte privind buna credință și buna administrare a

societății de către membrii Consiliului de Administrație, acestea nefiind

relevante in raport de obiectul dedus judecății.

S-a invocat de

asemenea că hotărârea cuprinde motive contradictorii, ce nu privesc legalitatea

Ordonanței C.N.V.M. nr. 259/2010.

În temeiul art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., s-a criticat sentința instanței de fond și sub aspectul greșitei

interpretări a actului juridic dedus judecății și schimbării înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât măsura C.N.V.M. viza

introducerea pe ordinea de zi a problemei stabilirii a 3 criterii de

departajare și nu supunerea la vot a stabilirii acestor 3 criterii.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., art. 304

pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs.

Intimata - reclamantă

a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat intimata - reclamanta

că sentința atacată a reținut corect că actul administrativ contestat a fost

emis cu depășirea limitelor atribuțiilor C.N.V.M. privind asigurarea

funcționării optime a pieței de capital, prevăzute in art. 7 alin. (1) din

Statutul C.N.V.M., art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și ale Legii nr. 31/1990.

S-a mai arătat prin întâmpinare

că problema stabilirii criteriilor de departajare a unor candidați la funcția

de administrator nu intră in competența adunării generale ordinare ci in

competența C.N.V.M., in realitate existând un vid de reglementare imputabil acestuia

din urmă.

În concluzie s-a

arătat că au fost îndeplinite atât obligațiile stabilite in sarcina consiliului

de administrație prin art. 126 alin. (6) din Regulament și prin Ordonanța nr. 68

din 3 februarie 2010, neintrând in competența consiliului de administrație

impunerea adoptării unei anumite decizii adunării generale.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Analizând recursurile

declarate în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele

considerente că sunt fondate, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivelor

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atât în ceea e privește

acțiunea în anulare cât și în ceea ce privește cererea de suspendare.

În fapt,

Prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010, C.N.V.M. a

stabilit ca în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ,

Consiliul de Administrație al SC A. SA în funcție la data A.G.O.A. din data de

25 noiembrie 2009, să convoace Adunarea Generală Ordinară care să se desfășoare

în termen de 30 de zile de la data publicării convocării în M. Of. al României.

Adunarea Generală a Acționarilor urma să aibă înscris ca

punct distinct pe ordinea de zi stabilirea criteriilor de departajare a celor 5

candidați la funcția de administrator al SC A. SA care au obținut același număr

de voturi exprimate în cadrul adunării generale din data de 25 noiembrie 2009.

În cazul nerespectării obligației instituită la art. 1 din

Ordonanța C.N.V.M. nr 259 din 8 iunie 2010, C.N.V.M. urma să solicite instanței

competente să dispună convocarea adunării generale a acționarilor SC A. SA și să

aplice sancțiuni corespunzătoare Consiliului de Administrație al societății

emitente în funcție la data A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009 în

conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital.

Ordonanța a fost contestată la C.N.V.M., iar prin Decizia nr.

925 din 20 iulie 2010 a fost respinsă, contestația.

Se reține că la data de 25 noiembrie 2009 a avut loc

A.G.O.A. la SC A. SA, care a avut pe ordinea de zi alegerea membrilor

Consiliului de Administrație prin metoda votului cumulativ, la solicitarea

acționarului J.L.T.D., menținerea componenței actualului Consiliu de

Administrație - solicitare a aceluiași acționar și aprobarea alegerii unor noi

administratori prin metoda votului cumulativ in conformitate cu prevederile art.

253 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 - solicitare a acționarului S.L.T.D.

Întrucât prin aplicarea metodei votului cumulativ un

candidat a obținut 753.767.500 de voturi iar 5 candidați același număr de

voturi fiecare, respectiv 132.749.047, fiind votați de către aceeași acționari

și întrucât nu s-au stabilit criterii de departajare a acestora a fost

menținută componența de la acel moment a C.A.

În urma analizării acestei situații a fost emisă Ordonanța nr.

68 din 3 februarie 2010 prin care C.N.V.M. a obligat Consiliul de Administrație

in funcție, ca in termen de 20 de zile de la data comunicării să convoace

Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, având înscrisă pe ordinea de zi

stabilirea a cel puțin 3 criterii de departajare.

La data de 27 aprilie 2010 a fost convocată Adunarea

Generală Ordinară a Acționarilor prin care nu s-a aprobat stabilirea

criteriilor de departajare a candidaților și s-a aprobat reconfirmarea in

funcție a membrilor CA in exercițiu la data A.G.O.A. din 27 aprilie 2010.

Față de această situație de fapt, a fot emisă Ordonanța nr.

259 din 8 iunie 2010.

În drept,

Potrivit art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004,

in scopul exercitării activităților de supraveghere C.N.V.M. poate solicita

consiliului de administrație al entităților reglementate, întrunirea membrilor

acestuia, sau după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind

problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi.

De asemenea, art. 253 din Legea nr. 297/2004 prevede la alin.

(1) că Membrii consiliului de administrație al societăților admise la

tranzacționare pe o piață reglementată pot fi aleși prin metoda votului

cumulativ, iar la cererea unui acționar semnificativ, alegerea pe baza acestei

metode se va face obligatoriu.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că Reglementările

privind aplicarea metodei votului cumulativ se stabilesc de C.N.V.M.

Potrivit art. 126 alin. (6) din Legea nr. 297/2004,

Criteriile de alegere a membrilor consiliului de administrația in situația in

care două sau mai multe persoane propuse obțin același număr de voturi

cumulate, exprimate de același număr de acționari sunt stabilite de A.G.A. și

precizate in procesul verbal.

În contextul situației de fapt expuse, in considerarea

prerogativelor sale, C.N.V.M. a emis mai multe acte administrative individuale,

printre care si ordonanța contestată in cauză, prin care a solicitat

consiliului de administrație al SC A. SA luarea unor măsuri privind respectarea

legii și a reglementărilor emise de către C.N.V.M. in aplicarea acesteia, in

sensul luării măsurilor care se impun pentru respectarea și finalizarea

procedurii de alegere a membrilor C.A. prin metoda votului cumulativ.

De asemenea, se reține că potrivit dispozițiilor art. 126 alin.

(4) din Legea nr. 297/2004 candidatul care a obținut cel mai mare număr de

voturi trebuia declarat ales ca membru al consiliului de administrație al

societății.

Înalta Curte reține

că, in condițiile propunerii metodei votului cumulativ de către un acționar

semnificativ, desemnarea membrilor consiliului de administrație pe baza acestei

metode devine obligatorie, iar stabilirea unor criterii de departajare a celor

5 candidați, care au obținut același număr de voturi și au fost votați de

același număr de acționari, la funcția de administrator, revenea in sarcina A.G.O.A.

potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Legea nr. 297/2004.

În aceste condiții, în

virtutea prerogativelor stabilite prin lege, C.N.V.M. a dispus prin Ordonanța nr.

68 din 3 februarie 2010 și ulterior prin Ordonanța nr. 259 din 8 iunie 2010, să

supună aprobării A.G.O.A. criterii concrete de departajare a candidaților,

pentru finalizarea procedurii, respectiv a aplicării votului cumulativ, și nu a

impus, cum in mod greșit a reținut instanța de fond, adunării generale a

acționarilor să adopte o anumită decizie cu privire la o problematică inclusă

pe ordinea de zi.

Adoptarea celei de a

doua ordonanțe s-a datorat faptului că, eludând textele de lege menționate

anterior, nu s-a luat in discuție aprobarea celor 3 criterii concrete de

departajare ci s-a votat împotriva stabilirii acestora și pentru menținerea

componenței de la acea dată a Consiliului de Administrație, ceea ce reprezintă

in fapt, a lipsi de efect a legislația specifică pieței de capital cu referire

la modalitatea de alegere a membrilor C.A. prin metoda votului cumulativ,

legislație edictată in scopul protejării intereselor tuturor acționarilor.

În ceea ce privește

împrejurarea reținută de către instanța de fond in sensul că hotărârea din data

de 27 aprilie 2010 nu a fost anulată de vreo instanță judecătorească, se

apreciază că aceasta nu prezintă relevanță, in condițiile in care C.N.V.M. nu a

solicitat anularea vreunei hotărâri a A.G.O.A., ci respectarea dispozițiilor legale

expuse anterior. Tot astfel, nu prezintă relevanță nici buna administrare a

societății de către fostul Consiliul de Administrație, voința acționarilor in

ceea ce privește alegerea administratorilor, urmând a fi exprimată cu

respectarea normelor care reglementează piața de capital.

În ceea ce privește

celelalte motive de recurs invocate, se constată că acestea sunt nefondate, respectiv

cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la

împrejurarea că in practicaua sentinței recurate este consemnată ca parte SC A.

SA, iar in considerente și dispozitiv este menționat ca și reclamant A.G.,

aceasta reprezentând o simplă eroare materială, cererea de chemare in judecată

fiind formulată de Consiliul de Administrație al SC A. SA reprezentat de

președinte A.G.

În ceea ce privește

recursul formulat cu privire la dispoziția de suspendare a Ordonanței C.N.V.M. nr.

259 din 8 iunie  2010, Înalta Curte apreciază, de asemenea, îndeplinite

condițiile cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind

greșita aplicare a legii.

În mod nelegal prin

sentința atacată s-a apreciat că cererea de suspendare îndeplinește condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispunându-se

suspendarea până soluționarea irevocabilă a cauzei.

În ceea ce privește

îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se constată,

pentru motivele arătate în analizarea cererii de anulare, că Ordonanța C.N.V.M.

nr. 259 din 8 iunie 2010 îndeplinește în mod aparent dar și concret toate

condițiile de valabilitate, în raport de dispozițiile Legii nr. 297/2004. În cauză

nu există împrejurări de fapt și de drept de natură a infirma prezumția de

legalitate a actului administrativ.

Referitor la condiția

existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004 se apreciază că nici aceasta nu este îndeplinită,

nefiind depuse la dosar acte din care să rezulte iminența producerii unei

pagube materiale iminente și grave pentru intimata - reclamantă.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursurile și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea

și cererea de suspendare privind Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010,

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de C.N.V.M. împotriva Sentinței nr. 4192 din 14 iunie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare și acțiunea ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2013.