ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2487/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80/PI din 3 iulie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene și a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de intimatul persoană solicitată G.A.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut faptul că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, dar și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană. De asemenea, prima instanță a constatat că în speță sunt incidente două motive opționale de refuz a executării mandatului european de arestare respectiv art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit căruia autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României și cel prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform căruia autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și rejudecând, să se admită sesizarea autorităților judiciare olandeze privind executarea mandatului european de arestare, nefiind incident în cauză nici un motiv opțional de refuz.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru cele de urmează:

Mandatul de arestare european reprezintă o decizie juridică emisă de un stat membru pentru arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane dată în urmărire penală sau pentru executarea unei sancțiuni privative de libertate. Mandatul este un instrument destinat întăririi cooperării între autoritățile juridice din statele membre, prin eliminarea extrădării. Se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a deciziilor în probleme penale. Mandatul de arest european se bazează pe o Decizie cadru adoptată de Consiliu pe 13 iunie 2002 dar și pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare s-a emis pentru infracțiunea de participare la un grup criminal organizat, faptă ce, potrivit dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 302/2004 republicată, se regăsește între cele 32 care dau loc la predare fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În sarcina persoanei solicitate s-a reținut că acesta se prezenta la T.G. pentru a cumpăra hainele sport furate, pe care apoi le comercializa prin magazinul de articole sportive pe care îl deține în Oradea și că l-a ajutat pe T.M. sen. în privința administrării și rezolvării problemelor actelor firmei acestuia din urmă, sens în care persoana solicitată a făcut apel la propriul contabil.

Față de această stare de fapt descrisă în mandatul european de arestare, prima instanță a apreciat că este incident motivul opțional de refuz de executare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 apreciindu-se că este vorba despre o faptă comisă pe teritoriul României.

Înalta Curte, cu privire la acesta, constată că, pe de o parte, motivul de neexecutare al mandatului, în sensul că acesta se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, este un motiv opțional, care nu obligă instanța solicitată, iar pe de altă parte, în cazul de față, tot conform legii române, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată alături de alte persoane în Belgia s-au desfășurat pe raza mai multor state, ceea ce implică o competență alternativă și care determină, de asemenea, caracterul opțional al motivului de neexecutare invocat de persoana solicitată în fața instanței de fond.

Cât privește cel de al doilea motiv de refuz de executare a mandatului identificat de prima instanță, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform căruia autoritatea judiciară română poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că persoana solicitată a formulat un denunț la D.I.I.C.O.T. cu privire la aceleași fapte care fac obiectul mandatului european de arestare. Din relațiile oferite de D.I.I.C.O.T. a rezultat că până la această dată nu a fost începută urmărirea penală împotriva vreunei persoane, astfel că nu se poate concluziona faptul că persoana solicitată face obiectul vreunei proceduri penale pe teritoriul României.

Audiat, la termenul din data de 27 iulie, persoana solicitată nu a recunoscut comiterea vreunei fapte de natură penală menționând că a cumpărat mărfuri despre care nu cunoștea că provin din infracțiuni. A mai menționat că este de acord cu regula specialității, fiind de acord să fie cercetat doar în legătură cu această cauză.

Constatându-se îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare inclusiv cea prevăzută de art. 100 din Legea nr. 302/2004 referitoare la regula specialității, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul, va casa sentința și rejudecând admite cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene.

În temeiul art. 103 alin. (8) Legea nr. 302/2004 va dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate și emiterea mandatului de arestare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței penale nr. 80/PI din 3 iulie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 198/35/2012.

Casează sentința penală atacată și rejudecând:

Admite cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene.

Dispune în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, arestarea preventivă a persoanei solicitate G.A.I. în vederea predării, împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare în Dosarul nr. 2011/184 de Judecătorul de instrucție al Tribunalului de Primă Instanță Turnhout - Belgia, din data de 12 aprilie 2012 - pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

Dispune emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2012.

Procesat de GGC - N