ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3354/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 536 din 14 martie

2008, Tribunalul București, secția civilă, a admis în parte acțiunea privind pe

reclamantul SC "A.S." SRL, în contradictoriu cu pârâtul SC

"C.M." SRL și, pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat la plata

sumei de 30.000 RON cu titlu de daune față de reclamant, precum și publicarea

în același editorial, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri,

dispozitivul prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, articolul "Ș.B.J. nu a avut bani

pentru un hotel de trei stele", publicat în "C." din 11 iunie

2007, face remarci în sensul că : artistul s-a cazat la un hotel turist

"Fără să țină seama de statutul său de vedetă" și ………. Ș. a acceptat

să doarmă în condiții care nu îi fac deloc onoare", are caracter tendențios

și este de natură a leza prestigiul hotelului, conținând informații false și

neverificate. În atare situație, s-au prezentat elementele răspunderii civile

delictuale în ceea ce privește pe pârât.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a

respins apelul reclamantei SC "S." SRL Galați, împotriva Sentinței

civile nr. 536 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă; a admis apelul pârâtului SC "C.M." SRL și, pe cale de

consecință, a schimbat în parte sentința apelată și a respins acțiunea ca

nefondată; a înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată - 200 RON, ca nefondată; au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, în speță, nu s-a probat un prejudiciu

real, material ori moral, cert, de către reclamantă pe care să-l fi încercat ca

urmare a articolului publicat în cotidianul pârâtei și nici vinovăția

delictuală în apariția articolului care nu a vizat însușirea negativă a

Hotelului "T.".

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată, a declarat recurs reclamanta SC "A.S."

SRL, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece:

- Esențial pentru

existența prejudiciul de imagine adus reclamantei o reprezintă împrejurarea

nerealității, falsității unor informații concrete privitoare la clasificarea

Hotelului "T." de 2 stele, a lipsei instalațiilor de aer condiționat,

în condițiile în care s-a dovedit, că acesta a fost oficial clasificat ca un

hotel de 3 stele.

- Statuarea instanței

de apel că din probele administrate în cauză nu rezultă existența dotărilor de

mobilier și aer condiționat în toate camerele hotelului reprezintă, în mod

evident, o greșită înțelegere a chiar ipotezei faptice ce trebuia probată.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea

acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.

304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu

face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este

nulitatea recursului.

În speță, nu numai că

recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ., pe care

își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi

încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății nu se găsesc critici propriu-zise la adresa

deciziei de apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus

indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin

raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță

în favoarea acesteia.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de recurentă constă în redarea sumară a stării

de fapt a cauzei, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala instanței

de apel a cărei hotărâre a atacat-o și prin care s-a desființat sentința de

fond.

Succesiunea de fapte

și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de

vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo

critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita

controlul judiciar în recurs.

Având în vedere că

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc.

civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru

legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului conform art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de reclamantul SC A.S. SRL împotriva Deciziei nr. 520 A din 26

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2010.

Procesat

de GGC - NN