ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5196/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul P.S.O.G., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității,

arătând că potrivit Notei de constatare din 6 iulie 2009 și a înscrisurilor

anexate, pârâtul a furnizat organelor de securitate Note informative cuprinzând

informații utile acestora, care au îngrădit dreptul la viață privată prevăzut

de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinare,

pârâtul P.S.O.G. a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată,

arătând că nu a susținut regimul comunist, nu a îngrădit drepturile și

libertățile fundamentale ale omului, iar titlul de „rănit de Revoluție” cu

toate drepturile ce derivă din acesta le-a obținut pe merit.

Prin Sentința nr. 1870

din 9 martie 2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.S.O.G.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din conținutul notelor

informative aflate la dosar, nu rezultă că pârâtul ar fi furnizat informații

privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, toate

referirile sale fiind benigne sau favorabile persoanei urmărite, iar simplul

angajament de colaborare, neînsoțit de furnizarea efectivă de astfel de

informații, este irelevant în soluționarea cauzei.

Referitor la notele

și rapoartele ofițerilor de securitate, precum și invocarea dovezilor privind

recompensarea pârâtului, prima instanță a constatat că, dincolo de contestarea

acestora de către pârât, cât timp nu sunt grefate pe delațiuni efective, cu

privire la persoane și atitudini concrete, identificate sau cel puțin identificabile,

acestea nu sunt în măsură a proba întrunirea cerințelor legale.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că aprecierile generale ale ofițerilor care au

întocmit diferitele note de analiză a activității pârâtului sau rapoarte în ceea

ce privește colaborarea pârâtului nu sunt în măsură, prin ele însele, cât timp

nu se coroborează cu note informative furnizate de pârât, să antreneze

concluzia că activitatea acestuia se încadrează în sfera noțiunii de

„colaborator”.

Conchizând, judecătorul

fondului a apreciat că în cauză, nu este îndeplinită prima condiție pentru

întrunirea calității de colaborator, aceea că prin informațiile furnizate au

fost denunțate activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist.

exercitată

Împotriva sentinței

Curții de Apel București a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S., invocând ca

temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac recurentul aduce, în esență, critici sentinței recurate, în sensul că în

mod eronat prima instanță a considerat că nu este îndeplinită condiția

referitoare la denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist, deși notele

informative ale intimatului-pârât făceau referire la persoane identificate și

atitudini concrete, au fost exploatate de Securitate în dosarele de urmărire

ale unor persoane clar determinate, astfel că sub acest aspect sentința

recurată este netemeinică și nelegală.

Se menționează și

faptul că legiuitorul nu a impus existența unei pluralități de informații

furnizate, fiind de ajuns și un singur denunț care să îndeplinească cele două

condiții pentru reținerea acestei calități.

Or, recompensele

bănești primite de pârât, ca și rapoartele favorabile ale ofițerilor de

legătură, dovedesc faptul că intimatul - pârât a răspuns cerințelor Securității

și a furnizat informații despre atitudini potrivnice regimului (denumite de

Securitate „informații de interes operativ”).

Intimatul - pârât P.S.O.G.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, menținerea sentinței recurate, apreciată ca temeinică și legală.

Se susține că în niciuna

din notele de constatare depuse la dosarul cauzei nu există vreo referire

negativă a sa cu privire la persoanele urmărite, ci, dimpotrivă, acestea erau

favorabile, laudative, inofensive, astfel că cerința impusă de legiuitor, aceea

de a fi furnizat informații care denunțau activități potrivnice regimului

totalitar comunist, nu este îndeplinită.

De asemenea, se

contestă pretinsa recompensare, întrucât de multe ori îi erau impuse la semnat

înscrisuri fără să-i fie permisă analizarea acestora.

de recurs

Înalta

Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile

formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile

legale incidente cât și din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 în

condițiile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este

nefondat.

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată prin Legea nr. 293/2008 este „colaborator al

Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului”.

Din cuprinsul acestor

dispoziții rezultă într-adevăr, că pentru a se reține calitatea de colaborator

al Securității trebuie îndeplinită printre altele, condiția prin furnizarea de

informații prin care să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist.

În cuprinsul Notei - raport

aflată la filele 9 - 16, dosar fond, se reține, potrivit rapoartelor ofițerilor

de legătură că intimatul - pârât a furnizat „de la recrutare și până în prezent

un număr de 12 note informative de interes operativ”, însă nu toate prezintă

relevanță în cauză, ci doar cele menționate de recurent.

Analizându-se prevederile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se constată că notele și rapoartele se

prezintă sub formă scrisă, iar relatările sunt verbale și sunt consemnate de

către lucrătorii Securității.

Din cuprinsul Notei

informative din 16 martie 1979 înregistrată la 17 martie 1979, semnată cu

numele conspirativ de pârât M. și primită de ofițerul de Securitate (fila 62 - 64

dosar fond) referitoare la numitul S.E. nu rezultă îndeplinirea condiției

referitoare la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist,

referirile la acea persoană fiind făcute într-un tablou favorabil, de natură să

conducă la concluzia că măsurile aplicate și-au atins scopul, atât în plan

personal cât și profesional.

Mai mult, din nota

ofițerului căruia i-a fost remisă informația rezultă că persoana respectivă era

cunoscută ca protestatar anterior întocmirii notei, având deschis dosar de

urmărire.

De asemenea,

analizându-se Nota informativă din 16 martie 1979 (fila 58 - 59 dos. fond),

semnată de același pârât, referitoare la numitul S.P., se reține că

informațiile furnizate erau expuse într-o manieră favorabilă, laudativă

persoanei, fără a conduce la concluzia că denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin urmare, prin

aceste note nu au fost furnizate informații prin care se denunțau activități/

atitudini potrivnice regimului comunist.

În consecință,

recurentul nu a demonstrat că intimatul-pârât a furnizat informații care să

îndeplinească cerința din definiția legală a noțiunii de „colaborator al Securității”.

Cele consemnate de

ofițerul de securitate în nota-raport nu sunt de natură a stabili că

intimatul-pârât a denunțat prin informațiile furnizate activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât doar instanța investită cu acțiunea

promovată în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 are competența de a interpreta

și corobora probele existente la dosar și de a se pronunța asupra cererii.

Față de

considerentele expuse, se reține că în mod corect instanța de fond a statuat că

nu este îndeplinită condiția impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

pentru a se stabili calitatea de colaborator a intimatului-pârât, respectiv

aceea ca prin informațiile furnizate să fie denunțare activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, sentința recurată fiind temeinică și

legală.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 1870 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2013.