ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3009/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3009/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
La 13 octombrie
2006, reclamantul I.N. a chemat în
judecată pe pârâții M.B. (reprezentat de P.
G.), P.G.M.B. și
P.
M.B.,
solicitând desființarea Dispoziției nr. 6360 din 5
octombrie 2006 și obligarea părților
adverse la emiterea unei noi
dispoziții, de
atribuire a imobilelor situate în București, str. Luigi
Cazzavilan, sector 1, str. Ana Davilla, sector 5
și str. Jean
Monnet, sector 1 în compensare pentru imobilul la care este
îndreptățit dar nu poate fi restituit în natură.
În motivarea
contestației, întemeiată pe prevederile Legii nr.
10/2001, reclamantul a susținut că:
- are calitatea
de persoană îndreptățită la restituirea terenului de 739,67
mp., situat în
București, B-dul. Aviatorilor (fost Generalissimul Staliri)
, sector 1;
- după ce aflat
că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, fiind
afectat integral
de lucrări de sistematizare, a adus la cunoștință pârâților
că identificat 4
imobile a căror valoare cumulată este identică valorii
bunului său,
aflate în proprietatea privată a Municipiului București și
solicită atribuire lor în compensare;
- prin dispoziția
contestată, pârâții au propus acordarea de măsuri
reparatorii în
echivalent, ignorând cererea sa expresă de compensare,
Tribunalul
București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1576
din 11 decembrie
2006, a respins contestația, ca neîntemeiată.
S-a reținut că:
- potrivit Legii nr. 10/2001,
modificată prin Legea nr. 247/2005, în
ipoteza
imposibilității restituirii în natură a imobilului preluat abuziv de
stat, entitatea notificată este obligată să acorde
persoanei îndreptățite,
în compensare, alte bunuri sau servicii dar
numai dacă dispune de acestea;
- reclamantul nu
a făcut dovada concretă că P.M.
B. deține vreun imobil care să corespundă cerințelor
restituirii
în
compensare.
Curtea de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, prin
decizia nr. 348 din 3 iunie 2009, a admis apelul declarat de reclamant și a
schimbat sentința, în sensul admiterii
contestației și modificării parțiale a dispoziției
atacate, obligând pe
pârâta
P.M.B. să acorde apelantului în compensare terenurile situate în București,
str. Ana Danila, sector 3 și str. Jean Monnet, astfel cum au fost identificate
prin
rapoartele de expertiză existente la
dosar, iar pentru diferență, măsuri
reparatorii în echivalent. S-a reținut
că:
- în cauză nu se contestă calitatea
reclamantului de persoană
îndreptățită la
măsuri reparatorii pentru terenul de 739,67 mp., situat în București, B-dul.
Aviatorilor, sector 1 și imposibilitatea restituirii
în natură a acestui
imobil;
- terenurile de
808 mp. și 202 mp., situate în str. Ana Davilla și, respectiv str. Jean Monnet
, indicate prin
cererea introductivă, se află în proprietatea privată a P.M.B., sunt libere și
pot fi atribuite
reclamantului
în compensare;
-
împrejurarea
că suprafața celor două terenuri depășește suprafața
terenului
nesusceptibil de restituire în natură nu constituie un
impediment la compensare deoarece, potrivit evaluărilor făcute prin
expertize extrajudiciare necontestate de pârâți,
valoarea lor însumată
este cu mult mai
mică decât valoarea celuilalt imobil.
La 14 octombrie
2009, reclamantul a solicitat:
Îndreptarea
erorii materiale strecurate în dispozitivul precedentei
decizii cu
privire la adresa exactă a celor două terenuri atribuite în
compensare;
Lămurirea dispozitivului
aceleiași hotărâri, în sensul precizării că
diferența pentru care urmează a se acorda măsuri
reparatorii în echivalent se ridică la suma de 1.033.229 Euro.
În motivarea
acestei cereri, completată la 25 noiembrie 2009
și întemeiată pe art. 281 și 281
1
C proc. civ.,
reclamantul a susținut că:
-
terenurile
atribuite în compensare sunt situate în București, str. Ana
Davilla, sector 5 și str. Jean Monnet, sector 1
;
- experții au
evaluat terenurile din București, B-dul. Aviatorilor, sector
1, str. Ana Davilla,
sector 5 și str. Jean Monnet, sector 1 la
1.997.109 Euro, 614.080 Euro și, respectiv, 349.800
Euro;
- raportat la valorile menționate,
necontestate de pârâți, diferența
pentru
care i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent este de 1.033.229
Euro, iar această sumă trebuie să fie cuprinsă în
dispozitivul hotărârii
pronunțate în apel.
Curtea de Apel
București, secția a III-a, prin decizia nr. 621
din 25 noiembrie 2009, a admis
cererea apelantului reclamant și a
îndreptat
eroarea materială strecurată în dispozitivul precedentei
hotărâri, în sensul că terenurile acordate în
compensare sunt situate în
București, str. Ana Davilla, sector 5 și str.
Jean Monnet, sector 1.
Totodată, curtea
a respins, ca nefondată, cererea apelantului
reclamant, de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 348/2009,
cu motivarea că:
- potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005
(incidente în cauza),
cuantumul
despăgubirilor nu poate fi stabilit de instanță;
- terenurile
atribuite în compensare au fost evaluate prin expertize
extrajudiciare,
și nu de entitatea abilitată să le stabilească valoarea,
respectiv Comisia Centrală.
Reclamantul a
declarat recurs, solicitând modificarea ultimei
hotărâri, în sensul că terenul atribuit în compensare în
str. Jean Monnet, sector 1 este „fosta parcelă 2, bloc 34 din P.
J.” și admiterii cererii de lămurire a
dispozitivului deciziei nr.
348/2009.
În motivarea
recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.
civ., recurentul reclamant a susținut
că:
Instanța de apel
a omis să analizeze cererea de indicare a fostei adrese
a imobilului din
str. Jean Monnet, sector 1, respectiv „parcela 2,
bloc 34 din P.J.”,
necontestată de pârâți și menționată în
expertiza extrajudiciară și celelalte înscrisuri aflate
la dosar;
Indicarea în
dispozitiv a diferenței de valoare dintre terenul preluat
abuziv și terenurile atribuite în
compensare nu este contrară
dispozițiilor
cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și i-ar permite să solicite în mod
direct măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001,
fără efectuarea altor operațiuni de evaluare,
care au devenit inutile de
vreme ce
valorile stabilite prin expertize nu au fost contestate
„în instanță.
Prima critică, întemeiată pe art. 304 pct.
7 C. proc. civ., este fondată deoarece:
-
deși
prin cererea completatoare din 25 noiembrie 2009 reclamantul a
solicitat ca dispozitivul hotărârii precedente să
cuprindă și indicarea
fostei adrese a imobilului situat în prezent în
str. Jean Monnet,
sector 1, considerentele
hotărârii atacate nu fac nicio referire la acest
aspect, instanța
limitându-se la îndreptarea adresei celuilalt teren atribuit în compensare;
- or, nemotivarea
hotărârii cu privire la cererea completatoare face
imposibilă
analizarea legalității soluției și, practic, echivalează cu o
necercetare a fondului pricinii.
Cealaltă critică
nu poate fi însă primită pentru că pretinsa
„
lămurire”
solicitată de reclamant în temeiul art. 281
1
C. proc. civ., ar
duce la modificarea dispozitivului deciziei nr. 348/2009,
ceea ce este
inadmisibil.
Așa fiind,
conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul
recurs va fi admis, în sensul casării
parțiale a hotărârii atacate și
trimiterii
cauzei spre rejudecare numai în privința cererii de completare
din 25 noiembrie 2009, cu menținerea celorlalte
dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul I.N.
împotriva deciziei nr. 621/
A din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Casează în parte
decizia și trimite cauza spre rejudecare, numai în
ceea ce privește
cererea de completare a dispozitivului, referitoare la
terenul solicitat în Str. Jean Monnet.
Menține
celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 14 mai 2010.