ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3106/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

În Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea din prezenta cauză, A., la primul termen de judecată, din data de 15.10.2018, a comunicat, prin e-mail, o cerere intitulată "precizare acțiune", prin care a arătat că în temeiul art. 204 din C. proc. civ. înțelege să formuleze precizări ale cadrului pasiv, prin adăugarea unor capete de cerere, dar și a altor pârâți, după cum urmează: Agenția Națională de Integritate, B., Marea Lojă Națională a României, Serviciul Român de Informații, Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București, Ministerul de Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Academia de Poliție.

Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 15.10.2018, termen la care contestatoarea nu a fost prezentă, instanța a pus în vedere acesteia să semneze cererea de precizare, ca urmare a faptului că aceasta nu era semnată; contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor instanței privind semnarea cererii, până la termenul de judecată din data de 26.11.2018.

Prin Decizia nr. 4135/26.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus anularea cererii precizatoare, ca nesemnată. Totodată, instanța a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei pentru capetele de cerere nr. x, 3 și 4 din acțiunea principală (nulitate raport ANI nr. x/2017, nulitate rezoluție nr. x/2016 a Inspecției Judiciare și constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului judiciar B.) în favoarea Curții de Apel Cluj - SCAF. S-a acordat termen la data de 31.01.2019, cu citarea părților, în vederea soluționării pe fond a capetelor de cerere din acțiunea principală nr. x, y și z referitoare la anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 a Inspecției Judiciare și cererea de apărare a reputației.

Împotriva Deciziei nr. 4135/26.11.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, contestatoarea a formulat și cerere de reexaminare.

Prin Decizia nr. 1423 din 14.03.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2018, instanța a respins contestația formulată de A. privind anularea Deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea Raportului nr. x/2017 al Inspecției Judiciare și cererea de apărare a reputației.

Prin aceeași decizie, instanța a dispus respingerea cererii contestatoarei A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2018, ca inadmisibilă, împotriva acestei soluții contestatoarea având dreptul de a formula recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Contestația în anulare

Împotriva Deciziei nr. 4135 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, A. a formulat contestație în anulare.

Prin contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., contestatoarea a invocat, în esență, faptul ca anularea pentru nesemnare a cererii precizatoare a fost rezultatul unei erori materiale.

Contestatoarea a susținut că măsura anulării cererii precizatoare ar fi trebuit dispusă prin încheiere și nu prin decizie, deoarece legiuitorul nu distinge între procedura de regularizare și cauzele aflate la primul termen de judecată.

Totodată, contestatoarea a susținut că în măsura în care instanța nu va proceda la judecata cererii de reexaminare i se aduce atingere dreptului contestatoarei la o cale de atac efectivă.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare reglementată de art. 503 din noul C. proc. civ. reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare ce poate fi exercitată doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor greșeli de fond, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

În cauza de față, contestația în anulare vizează o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în calea de atac reglementată de prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motivul invocat fiind cel prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. republicat, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. republicat, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

În cazul contestației în anulare speciale, condiția de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia și este prevăzută de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Potrivit acestui text, contestația în anulare specială poate fi formulată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs.

Alineatul final al art. 503 din C. proc. civ., republicat, extinde obiectul contestației în anulare speciale și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Această ultimă categorie de hotărâri (hotărârile instanței de apel care nu sunt susceptibile de recurs) pot fi atacate cu contestație în anulare specială numai pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 4 din Codul de i procedură civilă, republicat, lipsa posibilității de a exercita contestația în anulare pentru omisiunea instanței de apel de a cerceta un motiv de apel invocat de parte în termen derivând din caracterul ordinar și devolutiv al acestei căi de atac.

Conform acestor dispoziții legale, deși și acestea sunt definitive, totuși nu pot face obiectul contestației în anulare speciale hotărârile pronunțate în primă și ultimă instanță, deci care nu pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs.

Decizia nr. 4135/26.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 a fost pronunțată în procedura instituită de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții speciale cu caracter derogatoriu de la prevederile ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului.

Dispozițiile sus-menționate instituie o cale de atac specială și anume contestația ce poate fi formulată împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Față de cele anterior expuse și având în vedere că situațiile prevăzute ca motive de contestație în anulare specială sunt strict și limitativ prevăzute de lege și nu pot fi extinse prin analogie, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4135 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - OB