ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1561/2021

Ședința publică din data de 29 iunie 2021

Prin Hotărârea nr. 14 din 07 iulie 2020, Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial de pe lângă Fundația Cardinal Points a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari Bloc D14, reprezentată legal de domnul Președinte A., având ca administrator S.C. B. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C..

A obligat pârâtul C. să plătească către reclamanta Asociația de proprietari Bloc Dl4, suma de 14.618,09 ron, cu titlu de restanțe la plata cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere aferente perioadei 09.2001-10.2019 și suma de 40.808,43 ron, cu titlu de penalități aplicate restanțelor la cotele de contribuție aferente cheltuielilor de întreținere pentru perioada 09.2001-10.2019 în calitate de proprietar, ai apartamentului numărul 19, situat în Iași, str. x, Bl. D.14, jud. Iași.

A admis cererea reclamantei Asociația de proprietari Bloc D14, de obligarea pârâtului C. la plata cheltuielilor arbitrale.

A obligat pârâtul C. la plata cheltuielilor arbitrale în cuantum de 1209 ron, reprezentând taxă arbitrală, către reclamanta Asociația de proprietari Bloc DI4.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare, conform art. 608 și urm. C. proc. civ. petentul C..

Prin acțiunea în anulare s-a invocat excepția necompetenței instanței arbitrale motivat de lipsa convenției arbitrale. Pentru a atrage competența instanței arbitrale,părțile din litigiu pot conveni, de comun acord, ca arbitrajul să soluționeze un litigiu,or, petentul nu și-a dat acordul în acest sens. Instanțele judecătorești sunt competente material a soluționa litigiul dintre reclamanți și petent, competentă fiind Judecătoria Iași.

Se solicită anularea hotărârii și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Iași.

Se mai arată că tribunalul arbitral a încălcat și dispozițiile de drept material întrucât pretențiile formulate erau prescrise și că hotărârea arbitrală este nemotivată în fapt și în drept, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin sentința civilă nr. 53/09 decembrie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins acțiunea formulată de petentul C., privind anularea Hotărârii nr. 14 din 07 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial, Maritin și Fluvial de pe lângă Fundația Cardinal Points.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C..

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

Petentul a solicitat admiterea recursului și a excepției necompetenței instanței arbitrale motivat de lipsa convenției arbitrală, contractul de administrare la care se face referire este încheiat între Asociația de proprietari și S.C. B. S.A., petentul nefiind parte. Pentru a atrage competența instanței arbitrale,părțile din litigiu pot conveni, de comun acord, ca arbitrajul să soluționeze un litigiu,or, petentul nu și-a dat acordul în acest sens. Instanțele judecătorești sunt competente material a soluționa litigiul dintre reclamanți și petent, competentă fiind Judecătoria Iași.

Se solicită anularea hotărârii și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Iași.

Se mai arată că instanța de fond a soluționat greșit problema legată de invocarea excepției prescripției extinctive, întrucât în fața curții de arbitraj recurentul nu s-a putut apăra.

Instanța a reținut că recurentul nu a invocat în fața curții de arbitraj excepția prescripției, deci nu o putea formula direct în fața Curții de Apel Iași, deși potrivit dispozițiilor legale, excepția poate fi invocată în orice starea procesului, întrucât pretențiile erau formulate din anul 2001, deci înainte de apariția noului C. civ., aplicabil fiind vechiul C. civ.

Prin hotărârea pronunțată de curtea de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curtea constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Primul motiv de recurs, prin care se susține inexistența convenției arbitrale, ce ar atrage potrivit art. 613 alin. (3) lit. a) C. proc. civ. anularea hotărârii arbitrale și trimiterea cauzei spre judecată instanței competente să o soluționeze potrivit legii, a fost invocat în aceeași modalitate ca motiv al acțiunii în anulare.

Prin sentința atacată a fost analizat acest motiv, instanța de fond reținând următoarele: "(…) acest motiv al acțiunii în anulare nu poate fi primit, având în vedere că nu a fost invocat în fața tribunalului arbitral. Potrivit art. 592 alin. (1) din C. proc. civ., orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată. Totodată potrivit art. 608 alin. (2) nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularitățile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1). În consecință, având în vedere lipsa invocării la primul termen acordat în fața tribunalului arbitral a aspectelor legate de inexistența convenției arbitrale, când partea a fost citată și prezentă, Curtea apreciază că a operat decăderea la care face referire art. 592 alin. (1), astfel încât acest motiv de anulare a hotărârii arbitrale nu poate fi primit."

Recurentul nu a formulat critici față de cele constatate de instanța de fond, de altfel, în mod legal, având în vedere conținutul prevederilor art. 608 alin. (2) raportat la art. 592 alin. (1) C. proc. civ., ca atare, nu se poate reține existența vreunui motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond a soluționat greșit problema legată de invocarea excepției prescripției extinctive.

În cadrul primului argument, recurentul a arătat că în fața tribunalului arbitral recurentul nu s-a putut apăra.

Referitor la această susținere, este de remarcat că recurentul nu a invocat-o ca motiv de anulare a hotărârii arbitrale în cadrul termenului de decădere prevăzut de art. 611 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se verifica dacă se încadrează în vreunul dintre motivele de anulare a hotărârii arbitrale, strict prevăzute de art. 608 alin. (1) C. proc. civ., și ca atare, operând sancțiunea decăderii, nu mai poate face nici obiect al recursului, conform art. 494 raportat la art. 478 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul celui de-al doilea argument, recurentul a arătat că instanța a reținut că recurentul nu a invocat în fața curții de arbitraj excepția prescripției, deci nu ar fi putut să o formuleze direct în fața Curții de Apel Iași, deși potrivit dispozițiilor legale, excepția poate fi invocată în orice stare a procesului, pretențiile fiind formulate pentru debite din anul 2001, anterioare intrării în vigoare a noului C. civ.

Sub acest aspect sunt de reținut următoarele.

În primul rând, din considerentele sentinței atacate reiese că instanța de fond a reținut, într-adevăr, că recurentul nu a invocat în fața tribunalului arbitral excepția prescripției extinctive, dar nu a concluzionat că nu ar mai fi putut să o formuleze direct în fața Curții de Apel Iași, ci că această susținere nu poate fi încadrată în niciuna din dispozițiile de la lit. a)- i) ale art. 608 alin. (1) C. proc. civ., întrucât "prin argumentația adusă în susținere, petentul urmărește - în realitate - o reexaminare pe fond a litigiului, prin stabilirea unei alte situații de fapt."

De asemenea, instanța de fond a mai menționat că "nu poate reține încălcarea de instanța arbitrală a vreunei dispoziții imperative a legii, în raport de împrejurarea că valorificarea probatoriului, interpretarea clauzelor contractuale și stabilirea normelor de drept aplicabile în raport de legea părților sunt aspecte ce țin de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților în proces și care vizează, în esență, temeinicia hotărârii arbitrale."

Or, recurentul nu a formulat critici în sensul că instanța de fond în mod nelegal ar fi constatat că motivul de anulare invocat nu s-ar încadra în niciuna dintre prevederile art. 608 alin. (1) lit. a) - i) C. proc. civ., și, în special, în cadrul prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

În al doilea rând, observând motivele de anulare expres prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a)-i) C. proc. civ., argumentele referitoare la încălcarea de către tribunalul arbitral a dispozițiilor de drept material referitoare la prescripția extinctivă nu puteau fi evaluate, sub aspectul încadrării legale, decât prin raportare la prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Potrivit art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii, anume dacă hotărârea arbitrală nu satisface ea însăși exigențele legale.

Legat de excepția prescripției extinctive, prin acțiunea în anulare recurentul a invocat faptul că tribunalul a încălcat dispozițiile de drept material, întrucât pretențiile formulate erau prescrise. În acțiunea în anulare nu s-a indicat vreun motiv prevăzut la art. 608 alin. (1) C. proc. civ. în care ar fi putut fi încadrată această susținere.

Sub acest aspect, este de observat că în hotărârea arbitrală nu se face nicio referire la această problemă de drept.

Mai este de remarcat că petentul nu a invocat faptul că tribunalul arbitral ar fi încălcat prevederile art. 18 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora "instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris", pentru a da prilejul instanței de fond să verifice dacă vreun astfel de motiv s-ar încadra sau nu în dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Această concluzie este susținută de faptul că nici în recurs nu s-a formulat vreo astfel de critică, recurentul susținând doar că excepția prescripției extinctive reglementată de Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, fiind o excepție de ordine publică, putea fi invocată oricând.

Or, înainte de a lămuri dacă excepția prescripției extinctive poate fi invocată în orice fază a procesului, în fața instanțelor de control judecătoresc, în condițiile în care nu a fost invocată și soluționată în fața tribunalului arbitral, recurentul trebuia să indice un motiv de anulare a hotărârii arbitrale care să se încadreze în prevederile art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, motivele de anulare a hotărârii arbitrale sunt expres și limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., astfel că ele sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie.

Raportat la aceste norme s-a pus problema încadrării motivului invocat prin acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, și anume faptul că tribunalul arbitral ar fi încălcat normele de drept material care reglementează prescripția extinctivă prin aceea că nu ar fi respins ca prescrise pretențiile formulate.

Instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de anulare reglementate de art. 608 C. proc. civ., pe de o parte, pentru că prin argumentația adusă în susținere, petentul urmărește - în realitate - o reexaminare pe fond a litigiului, prin stabilirea unei alte situații de fapt, iar pe de altă parte, nu se poate reține încălcarea de tribunalul arbitral a vreunei dispoziții imperative a legii [lit. h) a art. 608 alin. (1) C. proc. civ..], în raport de împrejurarea că valorificarea probatoriului, interpretarea clauzelor contractuale și stabilirea normelor de drept aplicabile în raport de legea părților sunt aspecte ce țin de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților în proces și care vizează, în esență, temeinicia hotărârii arbitrale.

Recurentul nu a susținut în recurs că instanța de fond ar fi reținut în mod nelegal, raportat la considerentele sentinței atacate, că motivul invocat nu s-ar încadra în niciunul dintre cele menționate expres în cadrul art. 608 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, nu se poate reține existența vreunui motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, nefiind formulat nici un motiv de recurs prin care să se critice acest aspect, este inutil a analiza dacă, subsecvent admiterii acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale pentru unul din motivele prevăzute în cadrul art. 608 alin. (1) C. proc. civ., ar putea fi invocată excepția prescripției extinctive, în temeiul Decretului nr. 167/1958, direct în fața instanțelor de control judecătoresc.

În ceea ce privește susținerea că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, se observă că nu este motivată în fapt, prin raportare la considerentele sentinței atacate, astfel nu poate face obiectul analizei în recurs.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C. împotriva sentinței nr. 53 din 9 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iunie 2021.