ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2021

HOTĂRÂRE

13.05.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 1 septembrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. și B., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: suspendarea provizorie a procedurii de executare silită demarată în dosarul de executare nr. 1464/2019 al B.E.J. C.; suspendarea oricărui act de executare până la soluționarea contestației; admiterea contestației la executare și anularea popririi înființată potrivit adresei din 18 august 2020 (comunicată Trezoreriei municipiului Oradea, D. S.A.), emisă în dosarul executorului judecătoresc nr. 1464/2019; anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. x/2019 întrucât a executat de bunăvoie obligațiile dispuse prin titlurile executorii, în temeiul art. 622 alin. (1) din C. proc. civ. și cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018 din 28 decembrie 2018; anularea încheierilor emise în dosarul nr. x/2019, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare; anularea încheierii de încuviințare nr. 4626/2019 din 30 iulie 2019, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2019, prin care a fost încuviințată executarea silită.

Prin sentința civilă nr. 4709 din 29 octombrie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimați și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3) C. proc. civ., normă cu caracter imperativ, de ordine publică, în considerarea protejării aparenței de imparțialitate obiectivă în soluționarea cauzei, precum și invocarea excepției necompetenței teritoriale de către intimați, în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul excepției, s-a apreciat că noțiunea cuprinsă în textul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă, considerând relevante pentru soluționarea excepției dispozițiile nou introduse ale art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., potrivit cărora prevederile alin. (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

S-a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 719 alin. (1) din același act normativ, dacă s-ar exclude calitatea specială a părților, competența de soluționare a contestației ar aparține Judecătoriei Oradea având în vedere sediul contestatorului/debitor Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

S-a reținut că, în ipoteza în care un procuror din cadrul Parchetului ar avea calitatea de contestator, ar deveni incidente dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol, deoarece Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este corespunzător, în grad jurisdictional, Curții de Apel Oradea, fiind instanță superioară Judecătoriei Oradea.

Invocând dispozițiile art. 6 alin. (1) C. proc. civ. și jurisprudența CEDO cu privire la imparțialitatea instanței, s-a apreciat că judecarea unei cereri formulate de un Parchet corespunzător în rang jurisdictional instanței superioare instanței competente, nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate obiectivă anterior menționate, iar lipsa menționării Parchetelor din cuprinsul art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., atunci când au calitatea de reclamant, reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului de a face trimitere în cuprinsul alin. (3) al art. 127 C. proc. civ. la dispozițiile alin. (2)

al aceluiași articol de lege.

Referitor la alegerea instanței competente, având în vedere că cererea introductivă se judecă cu celeritate, precum și împrejurarea că titlul executoriu este pronunțat de Tribunalul Cluj, instanța a apreciat că se impune declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Oradea, instanță care a soluționat cererea de suspendarea provizorie în dosarul din care s-a disjuns prezenta contestație la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 1387 din 2 martie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de contestator, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, s-a reținut că Judecătoria Oradea este instanța care a încuviințat executarea silită, devenind instanța de executare, competentă să soluționeze orice incident intervenit pe parcursul executării silite, în temeiul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., din cuprinsul cărora se desprinde principiul unicității instanței de executare.

S-a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în calitate de contestator, avea posibilitatea de a uza de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. cunoscând calitatea de procurori a intimaților, însă nu s-a prevalat de dispozițiile legale anterior menționate, renunțând la dreptul de a sesiza altă instanță.

Cu privire la dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., invocate de Judecătoria Oradea ca temei al admiterii excepției necompetenței sale teritoriale, se reține că nu pot fi incidente în cauză, apreciind că este inadmisibilă stabilirea, prin analogie, de norme de competență teritorială exclusivă, iar art. 127 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3) C. proc. civ. instituie, în md expres, norme de competență teritorială exclusive numai pentru situația în care are calitatea de reclamant un judecător, procuror, asistent judiciar, grefier sau instanță, și nu parchete.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect contestația la executare formulată de contestatorii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în contradictoriu cu intimații A. și B., împotriva executării silite din dosarul nr. x/2019 al BEJ C..

Executarea silită a fost declanșată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 932 din 16 aprilie 2019 a Tribunalului Cluj, prin care debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a fost obligat la plata către intimați a unor drepturi bănești.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alt incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Din interpretarea dispozițiilor procedurale precitate rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Cum normele de competență ce vizează soluționarea contestației la executare sunt de ordine publică, Înalta Curte constată că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare, în aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este Judecătoria Oradea, aceasta fiind instanța de executare în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea din str. x, Oradea, jud. Bihor.

Se constată că, din cuprinsul titlului executoriu în baza cărora se efectuează executarea silită, rezultă că intimații-creditori A. și B. au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

Acest aspect ar fi putut atrage incidența art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii." Aceste dispoziții sunt aplicabile și în cazul cererii introduse împotriva unui procuror, astfel cum reiese din alin. (3) al art. 127, conform cărora "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Însă, în situația de față, contestatorul, unitatea de parchet locală, nu a înțeles să invoce aceste dispoziții legale, ci a optat pentru sesizarea instanței de la sediul său.

Scopul reglementării dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este de a asigura imparțialitatea instanței. Prin aceste norme sunt nominalizați subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de instanțele la care aceștia funcționează, însă alegerea sesizării unei alte instanțe decât cea competentă, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., este lăsată la aprecierea acestora.

Dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză întrucât vizează exclusiv ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, neputând fi aplicate, prin analogie, în situația în care reclamant este o unitate de parchet.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.