ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1046/2021

HOTĂRÂRE

13.05.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1046/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 26 august 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul D., au solicitat obligarea acestuia la plata diferențelor neachitate, datorate cu titlu de pensie de întreținere, estimate provizoriu la suma de 18.675 euro. Totodată, au solicitat ca pârâtul să fie obligat la comunicarea către reclamanți a oricărei modificări a veniturilor și a sursei acestora, care vor interveni în viitor, în termen de 15 zile, la plata dobânzilor legale penalizatorii aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei tranșe neachitate, până la data plății efective, estimat la suma de 2.000 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1561 din 18 noiembrie 2020, Judecătoria Medgidia a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtul D. și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, prin cererea dedusă judecății, reclamanții solicită obligarea pârâtului la plata diferențelor neachitate, datorate cu titlu de pensie de întreținere, estimate provizoriu la suma de 18.675 euro, comunicarea către reclamanți a oricărei modificări a veniturilor pârâtului și a sursei acestora, precum și la plata dobânzilor legale penalizatorii aferente debitului principal, și nu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere sau modificarea cuantumului acesteia, întrucât în acest sens există deja un titlu executoriu, sentința civilă nr. 296 din 10 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia prin care s-a stabilit, definitiv, în sarcina pârâtului obligația de a plăti pensie de întreținere în cuantum de 30% lunar din veniturile nete realizate, către reclamantă, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecata, respectiv 18.09.2014, pe toata durata vieții reclamantei sau până la recasătorirea acesteia precum și de a plati pensie de întreținere în cuantum de 10% lunar din veniturile nete realizate, către B., și de 10% lunar din veniturile nete realizate către C..

În raport de cele reținute, instanța a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitoare la obligația de întreținere, ci dispozițiile art. 107 din același act normativ, care stabilesc competența de soluționare a cauzei la instanța de la domiciliul/sediul pârâtului și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat sentința civilă nr. 1196 din 25 februarie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de reclamanți, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată are natura unei cereri referitoare la obligația de întreținere ce izvorăște dintr-o hotărâre judecătorească întrucât reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere stabilită în favoarea lor prin sentința civilă nr. 296 din 10 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2014, motivat de faptul că acesta nu a mai achitat pensia de întreținere la nivelul veniturilor sale.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, a reținut incidența dispozițiilor art. 113 C. proc. civ. care stabilesc o competență teritorială alternativă a instanței de la domiciliul creditorului reclamant.

Având în vedere dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora alegerea între două instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, precum și învestirea de către reclamanții creditori a Judecătoriei Medgidia, ca instanță de la domiciliul acestora, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei ultime instanțe.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul D., au solicitat obligarea acestuia la plata diferențelor neachitate, datorate cu titlu de pensie de întreținere, estimate provizoriu la suma de 18.675 euro. Totodată, au solicitat ca pârâtul să fie obligat la comunicarea către reclamanți a oricărei modificări a veniturilor și a sursei acestora, care vor interveni în viitor, în termen de 15 zile, la plata dobânzilor legale penalizatorii aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei tranșe neachitate, până la data plății efective, estimat la suma de 2.000 euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 2 și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,"în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii".

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia obligației de întreținere, a căror sferă de aplicabilitate nu poate fi limitată doar la cazurile de stabilire și modificare a cuantumului pensiei, fiind incidente în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează obligația de întreținere stabilită în sarcina pârâtului, competența teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la domiciliul reclamanților și instanța de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Medgidia este instanța de la domiciliul reclamanților creditori, iar Judecătoria Cluj-Napoca este instanța de la domiciliul pârâtului, din Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanții au ales să sesizeze instanța de la domiciliul acestora și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Medgidia cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului, fără a încălca voința reclamanților.

Față de natura cererii de chemare în judecată care vizează obligația de întreținere și, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.