ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5581/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 10 octombrie 2011, Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale

și Persoanelor Vârstnice) a chemat în judecată Curtea de Conturi a României,

solicitând anularea încheierii nr. V din 91 din din 23 septembrie 2011 și a

măsurii nr. 13 din decizia nr. 10/V din 29 iulie 2011, ambele acte

administrative emise de Departamentul V al pârâtei.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin măsura dispusă, pârâta a stabilit că în

perioada 1 martie - 30 iunie 2010, au fost plătite pentru funcțiile de

directori coordonatori ai organismelor intermediare regionale pentru programul

operațional sectorial vizând dezvoltarea resurselor umane (OIPOSDRU) sume fără

temei legal.

De asemenea, s-a

dispus evidențierea în contabilitate a acelor sume, luarea măsurilor de

recuperare, precum și extinderea verificărilor în vederea identificării sumelor

plătite nelegal în același domeniu la nivelul fiecărei structuri din subordinea,

coordonarea sau sub autoritatea ministerului.

Reclamantul a arătat

că prin plata drepturilor salariale încasate de directorii coordonatori

menținuți în funcție nu a fost creat niciun prejudiciu, întrucât aceleași sume

ar fi fost încasate și de directorii executivi care ar fi revenit în funcțiile

de conducere deținute anterior.

Prin Sentința civilă

nr. 220 din 16 ianuarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că începând cu data de 1 martie

2010, la nivelul ministerului reclamant s-a dispus încetarea contractelor de

management ale directorilor coordonatori ai OIPOSDRU pentru 6 dintre cele 8

regiuni de dezvoltare, urmare a punerii în aplicare a Deciziei nr. 1.629 din 3

decembrie 2010 a Curții Constituționale prin care au fost declarate

neconstituționale prevederile O.U.G. nr. 105/2009.

În acest sens, au

fost emise inițial Ordinele ministrului muncii, familiei și protecției sociale

nr. 181 și nr. 186 din 26 februarie 2010, ale căror prevederi au fost însă

amânate la aplicare până la data intrării în vigoare a dispozițiilor cuprinse

în proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999,

aflat în dezbatere parlamentară, în care sens reclamantul a emis Ordinul nr.

189 din din 27 februarie 2010.

În consecință, a

reținut instanța de fond, pentru perioada 1 martie - 30 iunie 2010 s-au acordat

salarii directorilor coordonatori OIPOSDRU, care au fost menținuți în funcție,

deși nu mai exista o bază legală.

În același mod, la

Inspecția Muncii, deși a fost emis Ordinul nr. 116 din 4 februarie 2010,

aplicarea măsurii dispuse, privind revenirea la funcțiile publice de conducere

de inspector șef și manager șef adjunct a fost amânată, fiind menținuți în

funcții directorii coordonatori și coordonatori adjuncți, în pofida avizului

negativ al compartimentului de specialitate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice (fost Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale), criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța de fond nu a luat în considerare lipsa cadrului legal

privind situația efectivă și modul de plată al persoanelor pentru care au

încetat contractele de management și, de asemenea, a constatat în mod eronat că

inexistența unui prejudiciu prin achitarea drepturilor salariale nu determină

netemeinicia măsurii dispuse, de stabilire, evidențiere și recuperare a acelor

sume de bani.

Reclamantul a

criticat sentința și cu privire la neindicarea în procesul-verbal de constatare

a valorii estimative a consecințelor neaplicării ordinelor inițiale.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod întemeiat că prevederile O.U.G. nr. 105/2009, în baza

cărora au fost încheiate contractele de management ale directorilor

coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți au fost declarate

neconstituționale prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, publicată în M.

Of. nr. 28 din 14 ianuarie 2010, aceste dispoziții încetându-și efectele la 27

februarie 2010, la expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 147

alin. (1) din Constituție.

Inițial, în raport de

împrejurarea încetării de drept a contractelor de management, reclamantul a

emis ordine în acest sens, pe care însă nu le-a pus în aplicare, directorii

OIPOSDRU ocupând în continuare funcțiile de conducere, pentru care, în perioada

1 martie - 30 iunie 2010 au primit drepturi salariale fără bază legală.

În aceste condiții,

măsura dispusă prin actul administrativ atacat, prin care s-a decis stabilirea,

evidențierea în contabilitate și recuperarea sumelor achitate nelegal cu titlu

de drepturi salariale, a fost în mod justificat menținută prin sentința

atacată, criticile formulate nefiind întemeiate.

Curtea nu poate primi

nici motivul de recurs vizând inexistența prejudiciului și respectiv,

neindicarea valorii estimative a consecințelor neaplicării Deciziei Curții

Constituționale nr. 1.629/2009, întrucât, situația personalului fiind diferită

de la județ la județ și de la o regiune de dezvoltare la alta, urmează ca, în

aplicarea măsurii contestate, conducerea ministerului reclamant, respectiv a

fiecărei structuri aflate în subordinea acestuia să stabilească sumele plătite

fără temei legal.

În consecință,

hotărârea atacată fiind temeinică și legală, Curtea va respinge recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice (fost Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale) împotriva

Sentinței nr. 220 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - AM