ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2678/2011

HOTĂRÂRE
11.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2678/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.S. a chemat în judecată pe

pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să soluționeze

favorabil și să ducă la îndeplinire solicitarea adresată prin petiția înaintată

cu scrisoare recomandată, respectiv constituirea unui standard român S.R. cu

aplicare obligatorie - privind un produs tehnic care să poată fi utilizat în

zonele considerate monumente istorice, sau în zonele considerate ca istorice,

precum și în incintele aferente clădirilor de patrimoniu, în case în care se

află obiective de interes național sau cultural, cât și din perspectiva

planului de reformă a justiției - conform Planului de Management de Mediu și

Liniile directoare de mediu ale Proiectului de Reformă a Justiției.

Menționează

reclamantul că pârâtul nu a răspuns la solicitarea sa, în termenul legal de 30

de zile prevăzut de O.G. nr. 27/2002, art. 8 și Legea nr. 554/2004, art. 2,

alin. (1), lit. h).

Pârâtul a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii formulată

de reclamant, solicitând respingerea acesteia ca atare. Arată pârâtul că prin

adresa din 22 februarie 2010 emisă de Direcția Monumente Istorice, Arheologice,

Peisaje Culturale și Zone Protejate din cadrul Ministerului Culturii și

Patrimoniului Național a răspuns la solicitarea reclamantului, astfel că, în

raportul de obiectul cererii, apreciază că prezenta cauză a rămas fără obiect.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 76/CA din 3 martie 2010, a respins cererea formulată

de reclamant ca rămasă fără obiect, reținând că deși pârâtul nu a răspuns

petiționarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, totuși

acesta a primit în cursul procesului acest răspuns, respectiv la data de 1

martie 2010, astfel că cererea sa a rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.S..

Recurentul a susținut

că, instanța de fond i-a creat o situație juridică mai defavorabilă decât aceea

rezultată din propria acțiune, pentru care nu s-a aflat în culpă procesuală.

Astfel, susține recurentul,

în partea finală a considerentelor hotărârii, instanța reține că reclamantul s-ar

fi adresat altei autorități decât cea competentă, deși, în conținutul petiției rezultă

că s-a adresat și către A.S.R.O., organismul național de standardizare.

Recursul este nefondat.

Cu referire la obiectul

acțiunii judiciare în contenciosul administrativ urmează a se reține ca persoana

vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un

act administrativ unilateral, nemulțumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă

sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 1 alin. (1)

lit. h) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicitat

anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și, eventual, reparații

pentru daune morale.

De asemenea, se poate

adresa instanței și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim

al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare

a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative

pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În speță, obiectul cauzei

îl reprezintă soluționarea cererii adresată de reclamant Ministerul Culturii și

Patrimoniului Național, căruia i s-a răspuns la data de 1 martie 2010, cu scrisoarea

recomandată, astfel că acțiunea a rămas fără obiect.

În acest sens s-a pronunțat

și instanța de fond, care, în mod corect a reținut că, deși pârâtul nu s-a conformat

dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 27/2002 de a-i comunica răspunsul petiționarului

în termen de 30 de zile, răspunsul trimis acestuia în cursul procesului, conduce

la respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței

civile nr. 76/CA din 3 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3329/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 337/CA din data de 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ ș
ÎCCJ 2011-06-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3516/2011
Monumentelor Istorice) și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național au depus întâmpinări prin care, în esență, au combătut criticile din recurs, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea rec
ÎCCJ 2011-06-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3328/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 234/CA din data de 5 iulie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fis
ÎCCJ 2012-01-20
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 253/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și
ÎCCJ 2011-06-22
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2011
va sentinței a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța a greșit, reținând inadmisibilitatea acțiunii și în raport de petitul privind obligarea pârâtului
Sursă