ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2020

HOTĂRÂRE

24.06.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 437 din 04 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială procesuală și teritorială. A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., prin SINDICATUL U., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI, în favoarea secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Dolj.

A reținut instanța că, potrivit susținerilor necontestate ale părților, reclamanții sunt grefieri în cadrul Tribunalului București.

Instanța a analizat, din oficiu, excepția necompetenței materiale procesuale, pentru a determina dacă, în raport de felul pricinii, competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal.

Pe acest aspect, tribunalul a reținut că, pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ, litigiul trebuie să privească un act administrativ (caz în care se aplică Legea nr. 554/2004) sau competența să fie stabilită printr-o lege organică specială (Legea nr. 188/1999 sau, în prezent, Codul administrativ).

Însă reclamanții nu sunt funcționari publici, deci nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 495 Codul administrativ, ci dispozițiile exprese ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 567/2004.

Astfel că, sub aspectul competenței materiale procesuale, competența aparține secției de conflicte de muncă și asigurări sociale, iar nu secției de contencios administrativ.

Conform art. 269 alin. (2) și (3) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Instanța a constatat că cererea a fost formulată prin sindicat, astfel că ar fi incidente și dispozițiile deciziei nr. 1/2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Totuși instanța a constatat, chiar în conformitate cu prevederile deciziei anterior menționate, că cererea a fost formulată în numele membrilor săi de sindicat care sunt grefieri în cadrul Tribunalului București, iar cea mai mare parte dintre aceștia își au domiciliul, precum și sediul sindicatului se află în municipiul București.

Conform art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. au caracter de normă specială de competență, de ordine publică și derogă de la dispozițiile de drept comun care stabilesc competența teritorială în cadrul litigiilor de muncă.

Instanța a constatat că nu prezintă relevanță calitatea procesuală a sindicatului în determinarea competenței, cât timp acesta exercită acțiunea în numele membrilor săi de sindicat și privește raporturile individuale de muncă ale reclamanților ce funcționează chiar în cadrul instanței care ar trebui să judece litigiul.

În acest caz, legiuitorul prezumă în mod absolut vătămarea aparenței de imparțialitate a instanței, obligând reclamanții, în vederea salvgardării prestigiului justiției, să sesizeze o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Prin sentința nr. 601 din 22 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Potrivit tribunalului, art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competența facultativă, instituie o competență teritorială cu caracter alternativ în favoarea reclamantului, în ipoteza în care acesta are calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, având opțiunea de a alege pentru soluționarea litigiului său o instanță dintre cele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie însă analizate prin raportare la dispozițiile art. 116 C. proc. civ. care prevăd că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", care au caracter imperativ.

Astfel, dispozițiile art. 116 C. proc. civ. instituie o regulă esențială în materie de competență teritorială alternativă, anume aceea că în toate cazurile reclamantul este acela care are alegerea între două sau mai multe instanțe, deopotrivă competente, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Prin urmare, instanța nu ar putea dispune, din oficiu sau la cererea pârâtului declinarea competenței întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Or, în speță, niciunul dintre reclamanți nu și-a exprimat, în virtutea principiului disponibilității, intenția sesizării Tribunalului Dolj ca instanță competentă în soluționarea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2019

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 07.11.2019 sub numărul x/2019, reclamanții, prin Sindicatul U., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, obligarea acestora la modificarea statului de funcție și la emiterea deciziei de încadrare în funcția de grefier arhivar cu studii superioare.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

În speță, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, reclamanții având funcția de grefieri în cadrul Tribunalului București.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 din C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de grefieri ce-și desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului București.

Articolul 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței.

De vreme ce Curtea de Apel Craiova, în circumscripția căreia se află Tribunalul Dolj, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel București, în circumscripția căreia se află Tribunalul București, rezultă că Tribunalul Dolj este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.