ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2039/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2012 Curtea de

Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare eroare

materială formulată de inculpatul V.E.G. cu privire la declarația dată de

acesta în fața instanței de judecată la data de 22 martie 2012, cu ocazia

audierii în Dosarul penal nr. 213/42/2012.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel a reținut că la data de 12 aprilie 2012, inculpatul

V.E.G., prin apărător ales D.N. a formulat cerere de îndreptare eroare

materială, susținând că la data de 22 martie 2012, cu ocazia audierii în

procedura arestării preventive, a dat o declarație în care s-a consemnat greșit

că a primit de la T.G. suma de 50.000 RON în loc de 4.000 - 5.000 RON, așa cum

a declarat, situație ce nu a putut fi observată din cauza oboselii și care îi

poate crea grave prejudicii, modificând fundamental acuzația.

Examinând cererea de

îndreptare eroare materială formulată de inculpatul V.E.G., în raport de

motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea a apreciat că

aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

art. 195 C. proc. pen. "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act

procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de

judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat, ori, din

oficiu".

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei rezultă că prin încheierea din Camera de Consiliu

dată la 22 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești a dispus, printre altele, în

temeiul dispozițiilor art. 149

1

C. proc. pen. rap. la art. 146, art.

143 și art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., arestarea preventivă a

inculpatului V.E.G., acuzat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt

calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 208

alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., sens în care a fost emis Mandatul de arestare preventivă din

22 martie 2012.

Verificând declarația

dată de inculpat, a constatat, într-adevăr, că în cuprinsul acesteia s-a

consemnat că "în urmă cu circa un an și jumătate am primit de la

inculpatul T. 50.000 RON pe care până în prezent nu i-am restituit".

Cu toate acestea, în

motivarea soluției adoptată prin Încheierea din 22 martie 2012, Curtea a

reținut că inculpatul V.E.G. a primit de la inculpatul T.G. suma de 5.000 RON,

așa cum a susținut și prin prezenta cerere de îndreptare eroare materială, așa

încât, nu se poate aprecia că adoptarea soluției de luare a măsurii preventive

a arestării este consecința consemnării greșite a sumei primite.

Pe de altă parte,

împotriva Încheierii din 22 martie 2012, inculpatul V.E.G. a declarat recurs,

cale de atac respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea

din 26 martie 2012.

Concluzionând, Curtea

a apreciat că solicitarea de îndreptare a erorii materiale strecurată în

declarația dată de inculpat nu poate fi satisfăcută în condițiile prevăzute de

art. 195 C. proc. pen., nefiind incidente aceste dispoziții legale, însă nimic

nu se opune ca inculpatul să consimtă la audierea sa pe acest aspect în cadrul

procedurilor viitoare, constatându-se că până la acest moment procesual

soluțiile adoptate au avut în vedere declarația reală, așa cum rezultă din

considerentele Încheierii din 22 martie 2012 și care corespunde celor declarate

de inculpat, potrivit referatului întocmit de grefier la data de 17 aprilie

2012, după verificarea înregistrării audio a ședinței de judecată.

Împotriva acestei

încheieri inculpatul a declarat recurs. La termenul de judecată de la data de

12 iunie 2012 inculpatul, fiind prezent, a învederat instanței de judecată că

își retrage recursul declarat împotriva Încheierii din 18 aprilie 2012.

În aceste condiții

având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C.

proc. pen., partea poate retrage recursul și în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute în art. 369 din același cod, retragerea fiind făcută

personal de inculpat, se va lua act de retragerea recursului.

Conform dispozițiilor

art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul V.E.G. împotriva Încheierii din data de 18

aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 213/42/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iunie 2012.

Procesat de GGC - N