ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2073/2018

Asupra cererii de renunțare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.12.2015, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii comunicată sub nr. x/23.10.2015 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind cererea de anulare a deciziei.

Prin sentința civilă nr. 306 din data de 3 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Vaslui în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 20.000 RON conform art. 1064 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs.

Ulterior, la data de 16 mai 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a depus o cerere de renunțare la judecată, solicitând instanței să ia act de acest lucru.

Analizând cererea, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de renunțarea la judecată.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 406 C. proc. civ. conform cărora:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 Cod procedură civilă.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 406 alin. (5) C. proc. civ., instanța va admite recursul, va lua act de cererea de renunțare la judecarea acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.A. și, pe cale de consecință, va anula sentința nr. 306 din 03 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Vaslui împotriva sentinței nr. 306 din 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a -VIII- a Contencios administrativ și fiscal.

Anulează hotărârea atacată.

Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta AFIR.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2018.