ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Decanul Baroului București - Avocat B.;C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 10666 din 11.11.2014, adoptată de Consiliul Baroului București.

Prin sentința civilă nr. 1193 pronunțată în data de 28 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscala a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Decanul Baroului București - Avocat B. și C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, a respins acțiunea reclamantului A., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasiva și a respins cererea pârâților privind obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs pârâții Decanul Baroului București;C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Pârâtul Decanul Baroului București a susținut că singurul motiv de recurs este cel care atrage incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Consideră că motivarea instanței de fond privind cauza respingerii cheltuielilor de judecată, respectiv pe motivul că chitanța a fost emisă pe numele Baroului București, persoană juridică care este și plătitorul onorariului de avocat și nu pe numele pârâtului Decanul Baroului București-avocat B. nu este întemeiată.

Astfel, consideră ca prevederiile art. 451-453 C. proc. civ. nu prevăd nicio mențiune din care să rezulte că onorariul de avocat trebuie obligatoriu emis pe numele părții care este parte în judecată.

Pe de altă parte, partea din prezenta cauză, respectiv decanul Baroului București-avocat B. este conducătorul și reprezentantul Baroului București, plătitorul onorariului de avocat, motiv pentru care Baroul București este îndreptățit să achite onorariul de avocat, întrucât Decanul Baroului București-avocat B. a fost chemat în judecată în calitatea sa de DECAN și nu în nume propriu ca persoană fizică.

Astfel, consideră că sentința recurată conține motive contradictorii în sensul că, deși art. 453 C. proc. civ. nu condiționează ca acordarea onorariului de avocat să fie suportat numai de partea însăși, ci condiționează dovedirea plații acestui onorariu de pierderea procesului de partea adverse și de dovedirea acestuia.

Astfel, în lipsa unei prevederi exprese a legiuitorului în sensul că onorariul de avocat să fie suportat numai de către persoana care este parte în dosar, consideră că onorariul poate să fie suportat și plătit și de către altcineva.

In concluzie, onorariul de avocat este dovedit prin chitanța depusă la dosar, respectiv chitanța nr. x din 13.03.2015 depusă la dosarul cauzei, plătită de instituția la a cărei conducere se află pârâtul, respectiv Baroul București, motiv pentru care acordarea acestor cheltuieli este întemeiată.

In consecință, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar, având în vedere că aceste cheltuieli sunt dovedite chiar dacă cheltuielile de judecată sunt achitate de instituțiile pe care aceștia le reprezintă pârâții din cauză, în speță Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România

În susținerea recursului promovat pârâtul C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a chemat în judecată decanul Baroului București - avocat B. și președintele U.N.B.R. - avocat C., solicitând ca instanța să dispună anularea Hotărârii nr. 10666 din 11.11.2014 a Consiliului Baroului București.

În motivarea acțiunii a arătat că prin hotărârea contestată a fost nelegal exclus din profesia de avocat în urma reclamației formulată împotriva sa de numitul D.. Mai arată că nu a fost audiat atunci când s-a luat măsura excluderii din profesia de avocat, neputând să prezinte dovezi în apărarea sa, precum și că avea calitatea de avocat chiar dacă s-a dispus suspendarea sa, așa cum se reține în decizia nr. 2054 din 18 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Prin sentința recurată în parte, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ambii pârâți în raport de faptul că reclamantul contestă un act administrativ emis de Consiliul Baroului București și nu de către pârâți, fără a avea o pretenție față de aceștia din urmă.

Instanța a respins cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată constatând că plătitorii onorariilor sunt UNBR și respectiv Baroul București.

Față de aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, admiterea cererii de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 iulie 2015, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, în mod legal prima instanța a reținut ca nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04.04.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 8 mai 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Decanul Baroului București - avocat B. și C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România sunt nefondate.

Totodată, având în vedere că ambii recurenți au invocat în cuprinsul motivelor de recurs aceeași critică, respectiv neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, chiar dacă au invocat motive de casare diferite, recursurile vor fi analizate împreună, potrivit considerentelor ce urmează:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 10666 din 11.11.2014, adoptată de Consiliul Baroului București.

La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2015, judecătorul fondului a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Cu toate acestea însă, câștigarea procesului nu reprezintă singura condiție pentru ca cererea de acordare a cheltuielilor de judecată să fie admisă, legiuitorul impunând părții care pretinde cheltuieli de judecată să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că, deși pârâții persoane fizice au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, depunând în acest sens chitanțele de plată a onorariului, actele depuse în dovedire au fost eliberate pe numele unor persoane juridice, respectiv Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București.

Potrivit legii trebuie să existe identitate între persoana care face cheltuiala și cel care este parte în proces, deși articolul 453 alin. (1) C. proc. civ. vorbeste doar despre partea care "cade în pretentii". Partea indreptațită a cere cheltuielile de judecata trebuie să fie în persoană: reclamantul, pârâtul etc., or, în cauză, nu este îndeplinită această condiție.

Totodată, Înalta Curte reține că motivarea instanței de fond a vizat strict excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților - persoane fizice și, atât timp cât recurenții nu au criticat în cuprinsul motivelor de recurs și considerentele sentinței, motivarea a dobândit putere de lucru judecat.

În acest context în mod legal instanța de fond a reținut că cererea de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecată este neîntemeiată, întrucât plătitorii onorariilor de avocat sunt U.N.B.R. și Baroul București, iar nu pârâții Decanul Baroului București - avocat B. și C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speță fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atât timp cât nu a fost criticată motivarea instanței de fond, context în care aceasta a intrat în puterea de lucru judecat. Judecătorul fondului a interpretat corect dispozițiile C. proc. civ. în urma constatării că pârâții Decanul Baroului București - avocat B. și C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România nu au calitate procesuală pasivă

Cum obiectul recursului vizează doar neacordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată la fond este legală.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții Decanul Baroului București - avocat B. și C. - Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții DECANUL BAROULUI BUCUREȘTI și C. - PREȘEDINTELE UNIUNII NAȚIONALE A BAROURILOR DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 1193 din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2018 .