ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2019

HOTĂRÂRE

11.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la data de 22 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL, prin administrator B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA și SC D. SRL, a solicitat să se constate prescrierea dreptului de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul seria x din data de 28 decembrie 2007, pentru sumele facturate din perioada mai- iulie 2011, făcând precizarea că această acțiune nu reprezintă o contestație la executarea silită și nici nu dorește să investească instanța cu o acțiune în acest sens.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35, art. 705 alin. (1) și (2) și art. 706 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Judecătoria Gura Humorului, prin Sentința civilă nr. 1468 din data de 12 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta SC D. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Gura Humorului a reținut că obiectul dedus judecății în prezenta cauză îl reprezintă acțiunea în constatarea inexistenței unui drept, respectiv, acela de a solicita pe viitor executarea silită a sumei de 8374,82 RON, de către pârâtă, întrucât a intervenit termenul de prescripție.

A constatat că, așa cum a precizat și pârâta, aceasta a emis doar o notificare reclamantei, cu privire la achitarea debitului pretins, reprezentând prestări servicii telefonie de către C. SA, fără a iniția însă procedura executării silite în acest sens. Astfel, prezenta acțiune are caracterul unei acțiuni în constatare.

Judecătoria Gura Humorului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., reținând că pârâta SC D. SRL are sediul în circumscripția Judecătoriei Sector 2 București, iar, în speță, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de competență teritorială alternativă, prevăzute de art. 113 C. proc. civ. care să justifice competența teritorială a acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 21 ianuarie 2019, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 2577 din data de 21 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța soluția de declinare a judecării cauzei, Judecătoria Sectorului 2 București, în esență, a reținut că, în speță, deși excepția necompetenței teritoriale relative a fost invocată în termen, prin întâmpinare, ea nu a fost pusă în discuția părților la primul termen de judecată, adică cu respectarea termenului pe care legiuitorul l-a fixat pentru instanță ca moment limită la care trebuie să își verifice competența.

A arătat că, din formularea imperativă a art. 131 C. proc. civ., rezultă că verificarea din oficiu a competenței este primul act de procedură pe care instanța trebuie să îl îndeplinească.

Totodată, a constatat că, atât timp cât instanța avea obligația de a-și verifica competența prin încheiere interlocutorie la primul termen de judecată, iar verificarea competenței nu a avut loc la acel termen, instanța apreciind indirect că este competentă să soluționeze cererea și rămânând în pronunțare pe fondul cauzei, competența de soluționare a cauzei rămâne dobândită în favoarea instanței pe rolul căreia cererea a fost înregistrată, în cauză Judecătoriei Gura Humorului.

A reținut și că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 720 din data de 9 mai 2017, a reținut că instanța nu și-a analizat competența la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, astfel că aceasta trebuia să păstreze cauza spre soluționare, invocarea excepției necompetenței funcționale la al doilea termen de judecată fiind nelegală, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de normele de procedură.

Asupra prezentului conflict negativ de competență, cu a cărui soluționare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Gura Humorului și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei pricini, Judecătoria Gura Humorului reținând că nu este competentă să soluționeze cauza în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 2 București apreciind că prima instanță nu a pus în discuție în termen legal excepția necompetenței teritoriale.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta SC A. SRL, prin administrator B., a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în constatare, obiect față de care, la stabilirea instanței competente a judeca pricina, devin incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestei norme de competență, "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, conform prevederilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Gura Humorului a fost invocată de către pârâta SC D. SRL prin întâmpinare.

Este adevărat că, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, Judecătoria Gura Humorului nu a pus în discuție excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâta SC D. SRL, însă acest aspect nu este de natură a înlătura legalitatea invocării excepției de către pârâtă, care a respectat dispozițiile art. 130 C. proc. civ.

Aceste norme de procedură prevăd sancțiunea decăderii prin raportare la momentul invocării excepției, or, în speță, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Gura Humorului a fost legal invocată de către pârâta SC D. SRL prin întâmpinare.

Dispozițiile art. 131 C. proc. civ. impun judecătorului obligația ca, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, însă, art. 132 alin. (1) din același act normativ statuează că atunci "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Astfel, în raport de dispozițiile anterior enunțate, ori de câte ori în fața instanței se invocă aspecte ce țin de competența de soluționare a pricinii, aceasta este obligată să se pronunțe asupra lor, iar, în speță, prin repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării excepției necompetenței teritoriale invocate în mod legal de pârâta SC D. SRL, Judecătoria Gura Humorului a respectat dreptul la apărare și la un proces echitabil al părții, înlăturând astfel prejudiciul pe care partea l-ar fi putut suferi prin omisiunea instanței de a pune în discuție excepția pe care aceasta a invocat-o cu respectarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește Decizia nr. 720 din data de 9 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, evocată de către Judecătoria Sectorului 2 București, reținerile instanței din considerentele acesteia nu vin în contradicție cu cele anterior arătate, întrucât în respectiva speță s-a reținut că invocarea excepției a fost nelegală, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de normele de procedură. Prin urmare, și în cadru acelei analize instanța s-a raportat tot la momentul invocării excepției.

În ceea ce privește sediul pârâtelor, Înalta Curte reține că pârâta SC D. SRL are sediul în București, iar pârâta SC. C. SA în București, bd. x.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 107 alin. (1) și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., dintre cele două instanțe aflate în conflict, Judecătoria Sectorului 2 București este competentă a soluționa pricina prin raportare la sediul pârâtei SC D. SRL, care, de altfel, a și invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Gura Humorului.

Prin urmare, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 107 alin. (1) și art. 112 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în a cărei circumscripție teritorială își are sediul pârâta SC D. SRL