ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3057/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 11 octombrie 2016, reclamantul Județul Cluj a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Culturii, solicitând:

- anularea parțială a Notificării nr. x din 31 mai 2016 privind autorizarea la plată a sumelor cuprinse în Raportul Intermediar de Progres 4, în ceea ce privește aplicarea corecției financiare de 10% din valoarea eligibilă a Contractului de achiziție publică nr. x;

- anularea totală a Adresei nr. x din 3 august 2016 a Ministerului Culturii - Unitatea de Management a Proiectului, prin care s-a respins contestația administrativă formulată de către reclamantul Județul Cluj.

Prin Sentința nr. 34 din 1 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că Unitatea Administrativ Teritorială Județul Cluj, în calitate de Promotor de Proiect (PP) și Ministerul Culturii - Unitatea de Management a Proiectului, în calitate de operator de program (OP), au încheiat Contractul de finanțare nr. x din 18 decembrie 2014, al cărui obiect îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile, de către Operatorul de Program, pentru implementarea Proiectului "Conservare - restaurare și punere în valoare a bisericilor din lemn Petrindu și Cizer", din cadrul Programului PA16/R012 "Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural" - Cererea de proiecte mari, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014.

A reținut că, potrivit cadrului legal și instituțional aplicabil Programului menționat, operatorul de program are responsabilitatea de a verifica dacă cheltuielile declarate de promotorii proiectelor respectă condițiile impuse de legislația aplicabilă, inclusiv în ceea ce privește procedurile de achiziții publice, precum și obligația de a dispune măsuri de prevenire, constatare și sancționare a neregulilor care se impun.

La rândul său, prin semnarea Contractului de finanțare, promotorul de proiect și-a asumat obligația de a respecta legislația națională, inclusiv în domeniul achizițiilor, în toate fazele de implementare ale Proiectului, sub sancțiunea aplicării de corecții financiare conform legislației.

În speță, reclamantul, în calitate de promotor de proiect, a demarat o procedură de atribuire contract de lucrări în varianta cerere de oferte, iar ca urmare a publicării Invitației de participare în SEAP, au depus oferte doi operatori economici, SC A. SRL și SC B. SRL, ambele oferte tehnice fiind considerate admisibile și conforme.

A fost declarată câștigătoare oferta depusă de SC A. SRL, în valoare de 2.703.330,13 RON (fără TVA), cealaltă ofertă fiind de 2.777.504,23 RON (fără TVA).

În urma verificărilor efectuate de pârâtul Operator de program, s-a constatat că atribuirea contractului de lucrări a fost realizată cu încălcarea principiului tratamentului egal și a principiului transparenței, precum și cu încălcarea prevederilor legale aplicabile etapei de evaluare a ofertelor și de declarare a ofertei câștigătoare, fiind selectată o ofertă neconformă și inadmisibilă în sensul legii.

A invocat instanța de fond jurisprudența CJUE și a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene referitoare la respectarea normelor care reglementează procedura de comparare a ofertelor pentru contractele de achiziții publice, concluzionând că documentația de atribuire necontestată, acceptată implicit de toate societățile ofertante, impunea tuturor să o urmeze cu strictețe, în același sens fiind și prevederile art. 123 alin. (1) din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016.

A apreciat instanța de fond că, în speță, se poate considera că oferta depusă de SC A. SRL constituie o ofertă alternativă, care nu putea fi acceptată/luată în considerare de autoritatea contractantă care, de altfel, nici nu avea dreptul de a permite depunerea de oferte alternative, în condițiile în care criteriul de atribuire a fost "prețul cel mai scăzut", iar potrivit art. 173 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a permite ofertanților să depună oferte alternative numai în cazul în care criteriul de atribuire este "cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic".

De asemenea, s-a reținut că, prin ofertarea de "materiale", în loc de "manoperă", prețul total al ofertei depuse de SC A. SRL a fost scăzut în mod artificial, denaturând rezultatul final al procedurii.

Constatând încălcarea de către reclamant a dispozițiilor Contractului de finanțare și ale legislației aplicabile în domeniul achizițiilor publice, pârâtul a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea totală eligibilă a contractului de achiziție, prin metoda reținerii succesive, constând în neautorizarea la plată a sumelor reprezentând 10% din valoarea solicitată la autorizare în cadrul rapoartelor intermediare de progres financiare, corecție apreciată ca fiind judicios individualizată raportat la conduita promotorului de proiect.

Cu privire la susținerea potrivit căreia faptele reținute nu reprezintă nereguli, în sensul dat de O.U.G. nr. 66/2011, deoarece nu este întrunită una dintre condițiile cumulative ale neregulii, respectiv prejudiciul, din interpretarea art. 6 alin. (33) din O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că, în accepțiunea legiuitorului, nu au niciun impact financiar abaterile de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție de natură formală. Or, declararea câștigătoare a unei oferte neconforme (care nu a respectat toate cerințele caietului de sarcini) și inacceptabile (ofertă alternativă) în sensul legii, ceea ce presupune implicit modificări substanțiale ale condițiilor stabilite inițial pentru atribuirea contractului de lucrări, precum și realizarea unui clasament final al unor oferte care nu au fost întocmite în mod unitar, a creat un avantaj nejustificat ofertantului câștigător în raport cu un ofertant, care a depus o ofertă conformă din perspectiva aspectelor analizate, ceea ce nu poate considerată abatere de natură formală.

Faptul că oferta declarată câștigătoare avea prețul cel mai scăzut nu absolvă autoritatea contractantă de răspunderea de a fi atribuit contractul de achiziție cu nerespectarea prevederilor legale cu privire la evaluarea ofertelor, cu atât mai mult cu cât, în realitate, dacă ofertantul a cărui ofertă a fost declarată câștigătoare ar fi întocmit oferta conform cerințelor minime, obligatorii impuse prin caietul de sarcini/proiectul tehnic, prețul ofertei sale ar fi depășit prețul celeilalte oferte, prin urmare clasamentul ar fi fost modificat substanțial.

Apoi, nerespectarea principiilor transparenței și al tratamentului egal reprezintă o abatere identificată expres în H.G. nr. 519/2014, cu corecția financiară/reducerea procentuală aplicabilă aferentă.

Se susține că ofertanții au libertatea și responsabilitatea completării coloanelor 0-3 din Formularul F3, conform prevederilor Ordinului nr. 863 din 2 iulie 2008 al Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor pentru aprobarea "Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico - economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții".

Pe de o parte "libertatea" menționată în Ordinul nr. 863/2008 se referă la faptul că ofertanții pot înscrie exclusiv prețurile pe care le doresc și nu la faptul că pot modifica încadrările (materiale, manoperă, utilaje) impuse prin Proiectul tehnic, iar pe de altă parte dat fiind faptul că unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, enunțat la art. 2 alin. (2) lit. g) din O.U.G. nr. 34/2006 este reprezentat de "asumarea răspunderii", iar potrivit art. 34 alin. (2) și (3), coroborat cu art. 81 și art. 82 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, Comisia de evaluare are obligația de a analiza și de a verifica fiecare ofertă, de a respinge ofertele inacceptabile și ofertele neconforme și de a stabili oferta câștigătoare dintre ofertele admisibile, în conformitate cu prevederile art. 200 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, responsabilitatea ofertantului de a completa corect Formularul F3 nu exonerează comisia de evaluare de responsabilitatea de a verifica conformitatea ofertei, iar autoritatea contractantă de răspundere, în cazul în care a atribuit un contract de achiziție publică în baza unei oferte neconforme și/sau inacceptabile.

Împotriva Sentinței nr. 34 din 1 februarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul Județul Cluj, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut recurentul reclamant, în esență, că faptele constatate nu reprezintă nereguli, întrucât nu îndeplinesc condiția de a fi prejudiciat sau a putea prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Dimpotrivă, în actele administrative contestate se arată expres faptul că "abaterile" constatate au un nivel de gravitate redus, întrucât oferta declarată câștigătoare are prețul cel mai mic.

Referitor la faptul că ofertantul SC A. SRL, în formularul F3, a ofertat 359 ore, fata de 369 ore cât a fost prevăzut în documentația de atribuire, adică cu 10 ore mai puțin, a precizat recurentul că implementarea proiectului "Conservare-restaurare și punere în valoare a bisericilor din lemn Petrindu și Cizer" așa cum a fost el acceptat la finanțare, avizat și autorizat, presupune realizarea a câte două componente pentru fiecare dintre cele două imobile (Biserica Petrindu și Biserica Cizer), după cum urmează:

Prin proiectele tehnice realizate de către B.I. C. au fost înaintate și formularele F3. care au stat la baza întocmirii ofertelor în cadrul licitației de achiziție publică realizată de către Consiliul Județean Cluj, formularele fiind întocmite în conformitate cu modelul cuprins în Ordinului Ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 863 din 2 iulie 2008.

A susținut recurentul că, în contextul prevederilor legale invocate, coroborat cu faptul că obiectul contractului de lucrări a fost compus din două componente, una de execuție lucrări și una de proiectare și execuție lucrări, se poate constata faptul că formularul F3 - Devizul: Restaurare pictură - a fost completat de către ambii ofertanți conform prevederilor legale, aceștia având atât libertatea, cât și responsabilitatea, completării coloanele 0-3 din formular, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 863 din 02 iulie 2008, Formularele F3, completate cu prețuri unitare și valori, devenind formulare pentru devizul ofertei și vor fi utilizate pentru întocmirea situațiilor de lucrări executate, în vederea decontării.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că pârâta și-a contrazis propriile afirmații. În Notificarea privind autorizarea la plată a sumelor cuprinse în Raportul Intermediar de Progres 4, nr. 2238 din 31 mai 2016, precizează expres faptul că "abaterile constatate au un nivel de gravitate redus, întrucât oferta declarată câștigătoare are prețul cel mai mic". Acesta este și motivul pentru care corecția stabilită este de 10% și nu de 25%

Astfel, conform afirmației pârâtei, chiar și în ipoteza în care instituția noastră nu ar fi evaluat în mod "eronat" cele două oferte, tot SC A. SRL ar fi fost declarată câștigătoare.

În întâmpinarea formulată, susține că cealaltă firmă participantă la procedură (SC B. SRL) ar fi fost câștigătoare, având în realitate, prețul cel mai scăzut.

Pârâta, prin întâmpinare, își infirmă propriul raționament, cel pentru care a stabilit corecția ca fiind 10%. Cele două puncte de vedere contrare, faptul că schimbă încadrarea abaterii de la una cu nivel de gravitate redus, la una cu nivel de gravitate ridicat, demonstrează lipsa de coerență a intimatului pârât și superficialitatea cu care a acordat corecția financiară și a refuzat rambursarea sumei de 49.383.15 RON.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât Ministerul Culturii și Identității Naționale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul reclamant Județul Cluj a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs și acțiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actele administrative reprezentate de decizia (adresa) nr. x din 3 august 2016 de soluționare a contestației administrative și Notificarea nr. x din 31 mai 2016 privind autorizarea la plată a sumelor cuprinse în Raportul Intermediar de Progres 4 (în ceea ce privește aplicarea corecției financiare de 10% din valoarea eligibilă a Contractului de achiziție publică nr. x din 21 august 2015).

Acțiunea sa a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinice și legale actele administrative contestate.

Analizând criticile aduse sentinței recurate și subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte le apreciază nefondate.

Intimatul pârât, prin organele sale de control, a constatat că, în contextul implementării Proiectului, recurentul reclamant a derulat o procedură de achiziție publică (cerere de oferte), în urma căreia a atribuit Contractul de lucrări nr. x din 21 august 2015 operatorului economic SC A. SRL. Obiectul contractului de achiziție îl reprezintă, conform art. 4, efectuarea de către executant de lucrări de execuție, proiectare și asistență tehnică din partea proiectantului pe parcursul execuției lucrărilor, în vederea realizării obiectivului de investiții "Conservare - restaurare și punere în valoare a bisericilor din lemn Petrindu și Cizer".

Ca urmare a publicării invitației de participare în Sistemul electronic al achizițiilor publice ("SEAP"), au depus oferte doi operatori economici, SC A. SRL și SC B. SRL, ambii ofertanți fiind declarați admiși în urma analizei documentelor de calificare de către Comisia de evaluare.

Conform Raportului procedurii de atribuire, ambele oferte tehnice au fost considerate admisibile și conforme, iar în urma evaluării ofertelor financiare, a fost declarată câștigătoare oferta depusă de SC A. SRL, în valoare de 2.703.330,13 RON (fără TVA), ca urmare a aplicării criteriului de atribuire "prețul cel mai scăzut". Totodată, valoarea ofertei financiare a celuilalt ofertant, necâștigător, a fost de 2.777.504,23 RON (fără TVA).

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că recurentul reclamant a introdus în mod greșit cheltuieli de proiectare și asistență tehnică de specialitate în valoarea totală a contractului de lucrări, în condițiile în care astfel de costuri nu erau prevăzute în categoriile de cheltuieli eligibile prevăzute în bugetul aprobat al proiectului.

Astfel, nu au fost respectate prevederile Ghidului solicitantului - Anexa 2 Bugetul proiectului, în care cheltuielile de proiectare și asistență tehnică de specialitate puteau fi încadrate la linia bugetară 3.1 "Cheltuieli pentru proiectare, inginerie, asistență tehnică, dirigenție de șantier, alte tipuri de supervizare a lucrărilor" (iar nu la linia bugetară 3.5 "Cheltuieli pentru construcții și instalații", ca în speță).

Cheltuielile de proiectare realizate anterior semnării contractului de finanțare reprezintă cheltuieli neeligibile, în economia dispozițiilor Contractului de finanțare (conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Contract, valoarea neeligibilă a proiectului este de 414.964 RON, în care este inclusă valoarea de 79.856 RON aferentă liniei bugetare "Proiectare și inginerie și studii" - cheltuieli efectuate anterior)".

Prin urmare, cheltuielile de proiectare și asistență tehnică, incluse în valoarea totală a Contractului de lucrări nr. x din 21 august 2015 și înscrise de recurent în Raportul intermediar financiar nr. 4 (situațiile de lucrări 2 și 4 - "SL2" și "SL4") au fost corect considerate de instanța de fond ca fiind cheltuieli neeligibile.

Pe de altă parte, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că în mod temeinic și legal a constatat intimatul pârât că atribuirea contractului de lucrări mai sus menționat a fost realizată cu încălcarea principiului tratamentului egal și a principiului transparenței și cu încălcarea prevederilor legale aplicabile etapei de evaluare a ofertelor și de declarare a ofertei câștigătoare, fiind selectată o ofertă neconformă și inadmisibilă în sensul legii.

În acest sens, reține că, potrivit principiilor înscrise în art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, procedura de achiziție publică trebuie derulată integral cu asigurarea transparenței și tratamentului egal (inclusiv în etapa evaluare și stabilirea ofertei câștigătoare). Autoritatea contractantă era deci obligată să aplice în toate etapele procedurii aceleași reguli și criterii tuturor ofertanților, astfel încât orice participant la procedură să beneficieze de șanse egale de a dobândi calitatea de contractant.

Or, în cazul procedurii de atribuire a Contractului de lucrări nr. x din 21 august 2015, se observă că oferta tehnică declarată câștigătoare de comisia de evaluare (a operatorului economic SC A. SRL) nu a fost elaborată în conformitate cu prevederile caietului de sarcini, nefiind respectate prevederile art. 170 din O.U.G. nr. 34/2006, ofertantul neîndeplinind întocmai cerințele privind cantitățile incluse în Formularele F3 - Lista cu cantități de lucrări pentru categoria de lucrări "Restaurare pictură", întocmite atât pentru Biserica Petrindu, cât și pentru Biserica Cizer, deși aceste cerințe erau obligatorii.

Deși în formularele întocmite de proiectant, pentru cantitățile aferente pozițiilor 3 "Întocmire proiect", 4 "Asistență tehnică de specialitate acordată de pictor constructorului" și 5 "Operațiuni de conservare și restaurare pictură murală", acesta a inclus în Formularele F3 ore de manoperă, ofertantul SC A. SRL a ofertat pentru aceste poziții prețuri pentru material și nu pentru manoperă. De asemenea, pentru poziția 5 din Formularul F3 pentru Biserica Petrindu, a ofertat un număr mai mic de ore decât cantitatea minimă obligatorie prevăzută în documentația de atribuire: 359 ore în loc de 369 ore.

În schimb, celălalt ofertant, SC B. SRL, a completat Formularul F3 - Lista cu cantități de lucrări pentru categoria de lucrări "Restaurare pictură" cu respectarea cerințelor din documentația de atribuire, ofertând pentru poz. 3, 4 și 5 prețuri pentru manoperă, astfel cum a fost solicitat.

În formularele întocmite de proiectant, pentru cantitățile aferente pozițiilor 3 "întocmire proiect", 4 "Asistență tehnică de specialitate acordată de pictor constructorului" și 5 "operațiuni de conservare și restaurare pictură murală", au fost incluse în Formularele F3 ore de manopera, în vreme ce ofertantul SC A. SRL a ofertat pentru aceste poziții prețuri pentru material. Totodată, pentru poziția 5 din Formularul F3 pentru Biserica Petrindu, același participant la procedură a ofertat un număr mai mic de ore decât cantitatea minimă obligatorie prevăzută în documentația de atribuire (359 ore în loc de 369 ore).

În aceste condiții, în mod evident, oferta depusă de SC A. SRL nu era una conformă, în sensul art. 36 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925 din 19 iulie 2006.

Ofertanții sunt cei care trebuie să completeze corespunzător coloanele 0-3 din Formularul F3, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 863 din 2 iulie 2008 pentru aprobarea "Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții".

Contrar celor susținute de recurent, în mod corect judecătorul fondului a arătat că "libertatea" menționată în Ordinul nr. 863/2008 se referă la faptul că ofertanții pot înscrie exclusiv prețurile pe care le doresc, iar nu la faptul că aceștia pot modifica încadrările (materiale, manoperă, utilaje) impuse prin Proiectul tehnic.

Corelativ, potrivit art. 34 alin. (2) și (3), coroborat cu art. 81 și art. 82 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, Comisia de evaluare are obligația de a analiza și de a verifica fiecare ofertă, de a respinge ofertele inacceptabile și ofertele neconforme și de a stabili oferta câștigătoare doar dintre ofertele admisibile, în conformitate cu prevederile art. 200 din O.U.G. nr. 34/2006.

Cele două oferte (depuse de SC A. SRL și SC B. SRL), practic, nu puteau fi comparate, întrucât Formularele F3 nu au fost întocmite în mod unitar.

În evaluarea ofertelor, autoritatea contractantă nu a respectat principiul tratamentului egal, întrucât a selectat o ofertă care nu a fost întocmită conform solicitărilor (poz. 3, 4 și 5 din Formularele F3 aferente proiectului tehnic - parte a caietului de sarcini), în detrimentul ofertantului (SC B. SRL) care a respectat cerințele respective.

Prin declararea câștigătoare a unei oferte neconforme (necorespunzătoare cu toate cerințele caietului de sarcini) și inacceptabile (ofertă alternativă) în sensul legii, autoritatea contractantă a produs implicit modificări substanțiale ale condițiilor stabilite inițial pentru atribuirea contractului de lucrări, determinând o selectare incorectă a unui participant și creând un avantaj nejustificat ofertantului câștigător în raport cu celălalt ofertant.

În acest sens, Înalta Curte reține că este foarte probabil că, dacă toate cerințele caietului de sarcini ar fi fost respectate, oferta depusă de SC A. SRL nici nu ar mai fi fost selectată, cu atât mai puțin declarată câștigătoare, în urma aplicării criteriului "prețul cel mai scăzut".

De asemenea, cu privire la pretinsa nerespectare a principiului proporționalității, invocată de recurentul reclamant, constată că aceasta nu poate fi reținută.

Astfel, considerând abaterile constatate ca având un nivel de gravitate mai redus și dat fiind faptul că oferta declarată câștigătoare are prețul cel mai mic (deși stabilit în mod artificial și inechitabil), intimatul a redus corecția aplicată la doar 10% din valoarea contractului de lucrări, conform principiului proporționalității și art. 6 alin. alin. (1), alin. (3) lit. c), alin. (31), alin. (32) și alin. (33) din O.U.G. nr. 66 din 29 iunie 2011, Partea 1 lit. B) rap. la lit. A) Cap."Evaluarea ofertelor"- pct. 4 din Anexa la H.G. nr. 519/2014 și art. 4 alin. (6) și art. 8 alin. (15) și (17) din Contractul de finanțare nr. x din 18 decembrie 2014.

Întrucât recurentul reclamant a comis două abateri de la prevederile legislației aplicabile (atribuirea contractului de achiziție cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice și introducerea de cheltuieli neeligibile în valoarea totală a contractului de lucrări), s-a aplicat corecția cea mai mare, conform art. 6 alin. (34) din O.U.G. nr. 66/2011.

Nu este fondată susținerea recurentului reclamant în sensul să nu s-a demonstrat un prejudiciu efectiv cauzat și nici unul viitor, clar și cuantificabil, astfel încât faptele ce i-au fost imputate nu pot fi apreciate ca având implicații financiare.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 6 alin. (33) din O.U.G. nr. 66/2011, nu au niciun impact financiar abaterile de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție de natură pur formală.

Însă declararea drept câștigătoare a unei oferte neconforme și inacceptabile, precum și realizarea clasamentului final pe baza unor oferte care nu au fost întocmite și evaluate în mod unitar au creat un avantaj nejustificat operatorului economic câștigător în raport cu participantul care a depus o ofertă conformă, astfel că nu pot fi considerate abateri de natură formală, în sensul normei menționate.

În plus, nerespectarea principiilor transparenței și tratamentului egal reprezintă o neregulă prevăzută expres, împreună cu corecția financiară/reducerea procentuală aplicabilă, în anexa la H.G. nr. 519/2014.

Totodată, faptul că oferta declarată câștigătoare are prețul cel mai scăzut dintre cele depuse nu poate conduce la concluzia inexistenței neregulii constând în atribuirea contractului de lucrări cu nerespectarea prevederilor legale referitoare la evaluarea ofertelor, în condițiile în care dacă această ofertă respecta cerințele minime impuse prin caietul de sarcini/proiectul tehnic, prețul ofertat l-ar fi depășit pe al celeilalte oferte.

Înalta Curte reține că această împrejurare invocată de recurent a fost, oricum, avută în vedere la individualizarea corecției aplicate (doar 10%, în condițiile în care maximul prevăzut de lege era de 25%).

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și contractuale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Județul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Județul Cluj împotriva Sentinței nr. 34 din 1 februarie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2019.

GGC - LM