ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1351/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII - a civilă, la 03 august 2017, sub nr. x/2016/a2, contestatoarea debitoare S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.A. și administratorul judiciar C.., în principal, înlăturarea creanței din tabelul preliminar, iar, în subsidiar, înscrierea acesteia fie sub condiție suspensivă, fie sub condiție rezolutorie, în categoria creanțelor chirografare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 5310 din 03 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea debitoare S.C. A. S.R.L., prin administrator special D., în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.A. și administratorul judiciar C.., având ca obiect "contestație la tabelul preliminar", ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile cu nr. 5310 din 03 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a formulat apel S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1670 A din 19 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5310/03.10.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele C.. și B. S.A., ca nefondat.

La 19 decembrie 2018, S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1670 A din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, invocând motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la admisibilitatea recursului, recurenta susține că, în cadrul dezbaterilor din 12 septembrie 2018, i-a fost respinsă proba cu expertiză contabilă, fără a fi motivată soluția de respingere, deoarece sentința comunicată nu conține, nici atașată, nici inclusă, încheierea de ședință din respectiva dată, fiind, astfel, grav vătămată în drepturile sale procesuale.

Susține că, prin demersul său, invocă o încălcare procedurală în timpul judecății apelului și nu corectarea acestuia de către o instanță de control judiciar, astfel că acest demers asigură, în fapt, doar o judecată imparțială în cadrul unui proces echitabil, care trebuie și se impune a prima în fața unui alt mijloc procedural precum inadmisibilitatea, deoarece respectarea principiilor de drept trebuie să fie asigurată a priori.

Prin urmare, atât timp cât, prin prezentul recurs, nu se tinde la un control judiciar al hotărârii vizate, ci doar se urmărește asigurarea unui cadru procesual corect și în acord cu dispozițiile legii și ale principiilor fundamentale, statuate și prin art. 5 și 6 din CEDO, recurenta apreciază că demersul este admisibil, fiind supus prevederilor C. proc. civ. și nu ale legii speciale, recursul fiind incident în cauză și, de altfel, singura posibilitate de a reechilibra cadrul procesual afectat de abaterile menționate.

În motivarea recursului, recurenta susține, în esență, că dezbaterile în cadrul apelului au avut loc la 12 septembrie 2018, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 19 septembrie 2018, fără ca să i se comunice încheierea din 12 septembrie 2018 și fără ca aceasta să fie atașată deciziei ce i-a fost comunicată la 19 noiembrie 2018, aspect care contravine normelor de redactare și comunicare a hotărârilor judecătorești, sancțiunea fiind nulitatea hotărârii.

Practic, prin lipsa acestei încheieri, recurenta consideră că a fost vătămată sub aspectul că s-au respins cereri de probe (proba cu expertiza contabilă solicitată expres în apel), fără a afla motivul respingerii, în condițiile în care proba solicitată era una determinantă în economia cauzei, fiind singura probă prin care se puteau determina, în mod obiectiv, pretențiile intimatei, precum și sub aspectul legalei compuneri a completului de judecată.

În concluzie, recurenta solicită instanței de recurs să remedieze erorile procesuale care au provocat vătămarea sa pe acest plan procesual, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecarea apelului, de către un alt complet, care să-i asigure drepturile procesuale și garanțiile prevăzute expres de legiuitor sub acest aspect.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat următoarele excepții: lipsa calității de reprezentant, lipsa calității procesuale active; nulitatea; inadmisibilitatea; tardivitatea, iar, pe fond, a susținut că motivele invocate sunt neîntemeiate și eronate. Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată nici prin întâmpinare și nici printr-o altă cerere.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a răspuns excepțiilor și apărărilor formulate de intimată, solicitând instanței să admită recursul, astfel cum a fost formulat.

Prin rezoluția completului din 24 mai 2019, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 7 aprilie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților la 13 aprilie 2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din 11 iunie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 14 iulie 2020.

La termenul din 14 iulie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu precizarea că, în situația în care devine incidentă excepția inadmisibilității recursului, instanța nu se va mai pronunța asupra celorlalte excepții invocate prin întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Așadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, cât și un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așa fiind, instanța supremă are în vedere faptul că, la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a Civilă, prin care contestatoarea debitoare S.C. A. S.R.L. a formulat contestație la tabelul preliminar de creanțe, invocând drept temei al acțiunii dispozițiile art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel" și cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei S.C. A. S.R.L., respectiv 6 iunie 2017.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Reținând incidența criteriului materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1670A din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1670A din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2020.