ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1366/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față constată și reține următoarele:

Prin încheierea din 1 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de numitul A.. Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, arătând că interesul de a susține apărările părinților săi în cauză constă în contracararea considerentelor Tribunalului București, deoarece printre motivele de reținute de instanță s-a numărat și efectuarea de studii în străinătate de către recurent, fapt ce denotă un buget mare, satisfăcător al părinților.

A invocat recurentul că, pentru a beneficia de educație, sunt făcute multe sacrificii materiale, inclusiv închirierea imobilului din București, strada x nr. 15, astfel cum reiese din contractul depus la dosar.

Recurentul a menționat că cererea de recurs a fost depusă în luna decembrie, întrucât la 12 decembrie 2019 a luat la cunoștință de încheiere, venind în vacanță la părinți.

O altă critică vizează soluționarea cererii de intervenție fără a fi timbrată.

Prin încheierea din 8 aprilie 2020 s-a constatat suspendarea de plin drept a judecății recursului, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 la Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1), coroborat cu art. 485 alin. (1) și art. 64 alin. (4) teza I din C. proc. civ., excepția tardivității declarării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă încheierea din 1 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de A..

Potrivit art. 64 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 12 martie 2018-, aplicabilă potrivit art. 24 C. proc. civ., "încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă".

Textul de lege anterior menționat instituie o excepție de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Astfel, în cazul încheierilor de respingere a cererii de intervenție, durata termenului de recurs este de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Ca atare, rezultă că o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești poate fi exercitată numai în condițiile prevăzute de lege, cu respectarea termenelor stabilite de către legiuitor.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cu privire la data declarării căii de atac de către recurentul din prezenta cauză, Înalta Curte constată preliminar că intervenientul nu a fost prezent la termenul din 1 noiembrie 2019, când s-a soluționat cererea sa de intervenție, așadar termenul de 5 zile pentru declararea recursului curge în privința sa de la comunicarea încheierii.

Constată, de asemenea, că recurentul-intervenient a transmis cererea de recurs prin poșta electronică la 13 decembrie 2019, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila x, încheierea fiind comunicată recurentului la 12 noiembrie 2019, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul instanței de apel, cu depășirea termenului imperativ de 5 zile prevăzut de art. 64 alin. (4) teza I C. proc. civ., termen care, calculat potrivit art. 181 C. proc. civ., s-a împlinit la 18 noiembrie 2019.

În acest caz, se reține că devine incident art. 185 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

În sistemul procesual român, conform art. 7 și 10 C. proc. civ., litigiul civil este guvernat de principiul legalității, iar părțile au obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile stabilite de lege.

Pe cale de consecință, instanța supremă constată că a intervenit decăderea părții din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de intervenție, cu consecința pierderii de către recurent a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

În acest context, Înalta Curte apreciază că nu poate da eficiență susținerilor formulate de către recurentul-intervenient în memoriul de recurs referitoare la data la care a declarat calea extraordinară de atac, având în vedere că încheierea atacată i-a fost comunicată recurentului la adresa indicată în cererea de intervenție, iar împrejurarea că recurentul a fost plecat la studii nu a fost invocată ca motiv de repunere în termen, în condițiile art. 186 C. proc. civ., cererea de repunere în termen fiind unicul remediu procedural care ar fi putut fi opus sancțiunii decăderii, dar nefiind formulată în cauză.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 185 alin. (1) teza I, raportat la art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.