ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2183/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 2 București, sub nr. 38880/300/2012, reclamanta D.A.M. a

chemat în judecată pe pârâtul B.F., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună punerea sub interdicție asupra pârâtului B.F. și numirea

în calitate de tutore a reclamantei, în calitate de nepoată de frate, născută la

data de 19 aprilie 1967 în municipiul Craiova, județul Dolj pentru îngrijirea, reprezentarea,

administrarea și ridicarea veniturilor restante ale acestuia, constând în pensia

de urmaș până la soluționarea cererii de punere sub interdicție, precum și internarea

pârâtului pe o perioadă nedeterminată într-un centru de îngrijire bolnavi cu probleme

psihice.

În motivarea cererii,

a arătat că numitul B.F. a fost diagnosticat de la o vârstă fragedă cu „Oligofrenie

gr. II, cu decompensări psihotice”.

Din cauza bolii

acesta a fost îngrijit de familie, fiind internat într-o unitate medicală de specialitate,

de către părinții săi încă din copilărie, deoarece era violent. Începând cu anul

1972, susnumitul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie P.M., județul Dolj, unde

se află și în prezent.

A menționat faptul

că inițial a fost instituită curatela asupra acestuia de către Primăria Municipiului

Craiova, conform dispoziției din 3 decembrie 1997, fiind numit curator B.C.V., fratele

acestuia, pentru a-l reprezenta pe bolnav la primirea și administrarea pensiei și

a altor drepturi bănești.

Față de cele arătate

mai sus, arată că domnul B.C.V., tatăl reclamantei, a decedat la data de 24 mai

2011, conform certificatului de deces, eliberat de Consiliul Local al sectorului

1, după o cruntă suferință, astfel că de la acea dată, drepturile bănești ale numitului

B.F., constând în pensia de urmaș în cuantum de 495 RON, nu au mai putut fi ridicate,

fiind sistate din luna mai 2011; în această perioadă, mama reclamantei d-na B.S.E.

s-a ocupat de îngrijirea acestuia prin vizitare și trimiterea de pachete, constând

în alimente și articole de îmbrăcăminte din veniturile proprii. Precizează că d-na

B.S.E., mama reclamantei, este în vârstă de 72 de ani și are numeroase probleme

medicale, care nu îi mai permit să se ocupe corespunzător de interesele pârâtului.

B.F. este unchiul

reclamantei, nu est căsătorit și nu are copii.

De asemenea, a

arătat că părinții acestuia au decedat, tatăl, B.Z. în anul 1984, și mama, B.F.A.,

în anul 1997.

În prezent bolnavul

nu deține în prezent bunuri imobile în proprietate care trebuie administrate.

Consideră că sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 164 alin. (1) noul C. civ. „persoana care

nu are discernământul necesar să se îngrijească de interesele sale, din cauza alienației

ori debilității mintale va fi pusă sub interdicție judecătorească”.

Prin sentința

civilă nr. 17461 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București

s-a admis excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei la Judecătoria Calafat.

S-a reținut că

potrivit art. 229

1

alin. (1) din Legea nr. 71/2011 modificată, dacă legea

nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ.,

în competența instanței de tutelă și de familie se adresează instanței în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Deși se prevede

o competență teritorială alternativă, față de obiectul cauzei, punere sub interdicție,

de faptul că verificările ar fi greu de efectuat dar și că pârâtul își are reședința

în comuna P.M., județul Dolj din anul 1972, s-a constatat că este în interesul acestuia

ca cererea dedusă judecății să fie analizată de instanța în a cărei circumscripție

se află reședința sa.

Pe rolul Judecătoriei

Calafat cauza a fost înregistrată la 8 februarie 2013.

La termenul de

judecată din data de 1 martie 2013, Judecătoria Calafat, din oficiu, a invocat excepția

necompetenței teritoriale, în soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința

civilă nr. 457 din 1 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Calafat s-a admis excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Calafat și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de comptență și s-a dispus înaintarea dosarului

la instanța supremă pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut că

potrivit art. 229

1

alin. (1) din Legea nr. 71/2011 modificată, dacă legea

nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ.,

în competența instanței de tutelă și de familie se adresează instanței în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În speța de față,

fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, reclamanta avea posibilitatea

să aleagă una dintre cele două instanțe prevăzute de lege, lucru pe care l-a și

făcut alegând instanța de la domiciliul persoanei ocrotite (pârâtul).

Prin urmare, nici

pârâtul-persoană ocrotită și nici instanța din oficiu nu puteau invoca excepția

necomptenței teritoriale.

S-a apreciat că

în raport de dispozițiile art. 88 C. civ., care prevede că „Reședința persoanei

fizice este în locul unde își are locuința secundară”, însă, în cauză nu se poate

concluziona că pârâtul are reședința în comuna P.M., județul Dolj, în condițiile

în care acesta este internat în Spitalul de Psihiatrie P.M., deci nu are o locuință

secundară în comuna P.M., județul Dolj.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,

stabilind în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată

că reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat să se dispună

punerea sub interdicție asupra pârâtului B.F. și numirea în calitate de tutore a

reclamantei, în calitate de nepoată de frate, pentru îngrijirea, reprezentarea,

administrarea și ridicarea veniturilor restante ale acestuia, constând în pensia

de urmaș până la soluționarea cererii de punere sub interdicție, precum și internarea

pârâtului pe o perioadă nedeterminată într-un centru de îngrijire bolnavi cu probleme

psihice, să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei și menținerea

drepturilor de pensie de serviciu și obligarea pârâtei să-i plătească sumele de

bani reținute, ca urmare a recalculării, precum și dobânda legală aferentă.

Potrivit art.

935 noul C. proc. civ. [art. 32 din Decretul nr. 32/1954 (art. 30-art. 43) a fost

abrogat prin intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. începând cu data de 15 februarie

2013] instanța competentă de soluționare a cererii de punere sub interdicție a unei

persoane se soluționează de instanțele de tutelă în a cărei circumscripție aceasta

își are domiciliul.

Această soluție

este statuată și în art. 114 noul C. proc. civ. și care se referă la cereri în materie

de tutelă și familie.

De precizat că

art. 76 din Legea nr. 76/2011, până la organizarea instanțelor de tutelă și familie,

judecătoriile, după caz tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini

rolul de instanță de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ.,

C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare. în

pofida acestor dispoziții, art. 94 pct. 1 lit. a) noul C. proc. civ. conferă judecătoriilor

competența de soluționare a cererilor prevăzute de noul C. proc. civ. în materie

de tutelă și de familie. Din aceste prevederi procedurale, se poate desprinde concluzia

că, în prezent, judecătoriile sunt instanțe de drept comun în materie de tutelă.

Numai că acest

text de lege se referă la cererile privind ocrotirea persoanei fizice care sunt

date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie. El precizează că

acestea se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială se află

„domiciliul sau reședința persoanei ocrotite”. Raportul dintre aceste norme nu putea

fi decât unul de la general la special, în sensul că dispozițiile textului comentat

derogă de la cele consacrate în art. 114 noul C. proc. civ.

Prin urmare, în

cazul din speță competența teritorială aparține instanței de tutelă din circumscripția

teritorială corespunzătoare domiciliului persoanei ocrotite.

De reamintit,

că în cauză, Judecătoria sectorului 2 București nu putea invoca excepția necompetenței

teritoriale, întrucât necompetența materială și teritorială de ordine publică poate

fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei

instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Necompetența

de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când

întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare

În speța de față,

fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, reclamanta avea posibilitatea

să aleagă una dintre cele două instanțe prevăzute de lege, lucru pe care l-a și

făcut alegând instanța de la domiciliul persoanei ocrotite (pârâtul).

Revenind, se constată

că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul persoanei

ocrotite, care se află București, str. C., sectorul 2, conform indicării domiciliului

acestuia în cererea de chemare în judecată a dosarului Judecătoriei sectorului 2

București, Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze îi revine Judecătoriei

sectorului 2 București.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, căreia i se va trimite dosarul pentru

continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 mai 2013.