ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3400/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3400/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta RA - APPS

- Sucursala de Transport Bucureștii Noi Service Aviatorilor prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

solicitat obligarea pârâtului Ministerul Transportului, Construcțiilor și

Turismului la plata sumei de 83,217,93 RON, reprezentând contravaloarea

facturilor neachitate, precum și la plata majorărilor de întârziere; cu

cheltuieli de judecată.

Prin cererea

formulată la data de 4 martie 2010 reclamanta și-a modificat acțiunea sub

aspectul cadrului procesual pasiv, arătând că solicită judecarea cauzei în

contradictoriu și cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Prin Încheierea de

ședință din data de 22 aprilie 2010, instanța a respins excepția tardivității

formulării cererii modificatoare, excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială prin Sentința comercială nr. 9128 din 28 septembrie

2010, a admis în parte acțiunea modificată formulată de reclamanta RA APPS

Sucursala de Transport Bucureștii Noi Service Aviatorilor. A fost obligat

pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la plata către reclamantă

a sumei de 21.239,78 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale

neachitate aferente lucrărilor de reparații efectuate la autovehiculele

pârâtului și la plata penalităților de întârziere în sumă de 21.239,78 RON. A

fost obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului la plata

sumei de 61.978,15 RON reprezentând contravaloarea facturilor neachitate

aferente lucrărilor de reparații, efectuate la autoturismele preluate de pârât

și la plata penalităților de întârziere în sumă de 61.978,15 RON. A fost

obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.053,59 RON și pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului la plata cheltuielilor de judecată în sumă

de 3.074,41 RON către reclamantă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că între RA APPS - Service

Aviatorilor, în calitate de prestator și Ministerul Lucrărilor Publice

Transporturilor și Locuinței, în calitate de beneficiar, s-a încheiat

Contractul nr. 24/R/430 din 14 martie 2001, având ca obiect efectuarea de către

prestator, cu prioritate pentru beneficiar, de revizii tehnice generale și

reparații la autoturismele din proprietatea beneficiarului, prevăzute în anexa

1 la contract.

Contractul mai sus

menționat a fost încheiat pentru perioada cuprinsă între 1 martie 2001 - 31

decembrie 2001 cu posibilitatea prelungirii acestuia prin act adițional.

Prin Actul adițional

nr. 2 din 1 ianuarie 2003 a fost prelungită durata Contractului nr. 24/R/430

din 14 martie 2001 până la data de 31 decembrie 2003 și a fost stabilită

valoarea contractului pentru anul 2003, iar prin Actul adițional nr. 3 din 19

aprilie 2003 s-a menționat noua denumire a prestatorului și anume Sucursala de

Transport Bucureștii Noi.

În ceea ce privește efectele

Contractului nr. 24/R/430 din 14 martie 2001 modificat prin Actul adițional nr.

4, acestea se răsfrâng asupra succesorilor beneficiarului Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, cel care a încheiat contractul

cu reclamanta.

S-a constatat că

inițial, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului, însă după introducerea acțiunii, prin O.U.G. nr.

24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației

publice centrale, s-a dispus înființarea Ministerului Transporturilor prin

reorganizarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, care

și-a încetat activitatea (art. 3).

Tribunalul a reținut

că având în vedere succesiunea de acte normative privind reorganizarea

administrației publice centrale, atât Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii cât și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

justifică în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă, fiind succesori ai

fostului Minister al Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, fiindu-le

opozabil Contractul de prestări servicii nr. 24/R/430 din 14 martie 2001 astfel

cum a fost modificat prin Actul adițional nr. 4 din 1 ianuarie 2004.

Instanța de fond a

constatat că în speța de față la art. 4 alin. (4) din contract a fost inserată

o clauză penală conform căreia în cazul în care beneficiarul nu va achita

contravaloarea facturilor emise de prestator, în termen de 15 zile de la data

emiterii, acesta va plăti prestatorului penalități de 0.15% pe zi de întârziere

din valoarea facturii.

Tribunalul a apreciat

că prin încheierea Actului adițional nr. 4 din 1 ianuarie 2004 la contractul

24/R/430 din 14 martie 2001, practic s-a încheiat un nou contract de prestări

servicii, menținându-se clauzele Contractul cadru 24/R/430 din 14 martie 2001,

cu excepția celor referitoare la valoarea contractului și durată.

La data încheierii

Actului adițional nr. 4 din 1 ianuarie 2004 era în vigoare Legea nr. 469/2002

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, astfel că noul

contract de prestări servicii pentru anul 2004, a fost încheiat sub imperiul

acestei legi.

Prin urmare conform

prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, totalul penalităților

pentru întârziere în decontare, nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia

sunt calculate.

Prin Decizia

comercială nr. 325 din 21 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială a admis apelul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea

formulată împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, ca

tardivă. A fost respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și au fost menținute dispozițiile sentinței

cu privire la acest apelant pârât.

În argumentarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut. În esență, în ceea ce privește

excepția prematurității acțiunii invocată de apelantul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, că intimata a făcut dovada convocării

apelantului la conciliere directa, comunicându-i în scris, prin fax pretențiile

sale, temeiul juridic al acestora, data și locul concilierii, astfel încât au

fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 720 C. proc. civ., în vederea soluționării

litigiului pe cale amiabilă.

S-a apreciat că

necomunicarea facturilor fiscale prin fax nu a fost de natură a produce vreo

vătămare apelantului și a împiedica soluționarea litigiului prin conciliere

directă, astfel încât acest aspect nu este în măsură a determina ineficacitatea

convocării la conciliere directă.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive, invocată de apelanți, instanța de apel a

apreciat justificată calitatea procesuală pasivă a acestora întrucât apelanții

sunt continuatorii juridici în calitate de succesori cu titlu universal ai

Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, preluând drepturile

și obligațiile beneficiarului din contractul de prestări servicii încheiat la

data de 14 martie 2001.

Împrejurarea ca

autoturismele pentru care s-au efectuat reviziile și reparațiile au fost

înstrăinate altor persoane juridice și nu se mai află în prezent în patrimoniul

apelantului Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului nu are relevanță

întrucât nu ne aflăm într-o acțiune reală, ci într-o acțiune cu caracter

personal, prin care se solicită contravaloarea lucrărilor efectuate la aceste

bunuri și a cărei cauză este contractul de prestări servicii încheiat între

părți și nu dreptul de proprietate asupra bunurilor.

S-a reținut că

apelanții au fost introduși în cauză ca succesori ai drepturilor și

obligațiilor beneficiarului din contract și nu în considerarea dobândirii

dreptului de proprietate asupra autoturismelor.

În ceea ce privește

excepția tardivității introducerii în cauză a Ministerului Dezvoltării

Regionale și Turismului, instanța de apel a reținut că în mod greșit prima

instanță a dispus introducerea în cauza a acestui apelant la termenul din 4

martie 2010, după trei ani de la formularea cererii de chemare în judecată.

S-a apreciat că

apelantul pârât nu putea fi introdus în cauză în calitate de continuator

juridic al pârâtului Ministerul Transporturilor, întrucât transferul

patrimoniului, a drepturilor și obligațiilor acestuia către Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului a avut loc înainte de data introducerii

acțiunii și nu pe parcursul judecării cauzei, astfel că cererea modificatoare

formulată de intimata reclamantă, a fost depusă după termenul prevăzut de lege,

este tardivă, iar soluția primei instanțe de respingere a acestei excepții este

greșită.

Referitor la fondul

cauzei, instanța de apel a constatat că s-a făcut dovada raporturilor juridice

dintre părți și a cuantumului pretențiilor, fiind lipsite de relevantă

susținerile apelantului în sensul că facturile aflate în arhiva sa nu ar

cuprinde toate elementele de identificare.

Împotriva acestei

decizii reclamanta RA APPS - Sucursala de Transport Bucureștii Noi Service

Aviatorilor și pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii au declarat

recursuri.

Recursul reclamantei

RA APPS - Sucursala de Transport Bucureștii Noi Service Aviatorilor a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în motivarea căruia a

susținut, în esență, că a solicitat introducerea în cauză a pârâtului

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în momentul în care instanța s-a

pronunțat în sensul că având în vedere succesiunea de acte normative privind

reorganizarea administrației publice locale, atât Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii cât și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

justifică în prezenta cauză calitate procesuală pasivă.

Pentru aceste motive

reclamanta a solicitat admiterea recursului, respingerea excepției tardivității

invocate de pârâtul-intimat, iar pe fondul cauzei modificarea deciziei recurate

în sensul obligării pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale a Turismului, la

plata sumei de 61.978,15 RON reprezentând contravaloarea facturilor neachitate

aferente lucrărilor de reparații pentru autoturismele primite prin protocolul

de predare primire de la Ministerul Transporturilor și la plata penalităților

de întârziere în sumă de 61.978,15 RON.

Recursul declarat de

pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., în argumentarea cărora, recurentul a

susținut, în esență, că demersul procedurii concilierii prealabile nu a fost

complinit în speță, aspectele ce puteau fi lămurite pe calea procedurii

prealabile fiind inutil deduse soluționării instanțelor judecătorești.

De asemenea,

recurentul apreciază criticabilă soluția dată excepției lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, întrucât

raportul juridic dedus judecății izvorăște, potrivit susținerilor reclamantei,

din facturile enumerate în cererea de chemare în judecată, nu poate fi reținută

existența unei identități între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei,

recurentul apreciază soluția instanței de control ca fiind străină de raportul

juridic dedus judecății, primordial prin alienarea actului de judecată a

argumentelor deduse analizei prin calea de reformare a apelului, iar în

subsidiar, prin eludarea clauzelor contractuale ce reprezintă izvorul de drept

convențional al pretențiilor deduse judecății.

Pentru aceste motive

recurentul a solicitate admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul admiterii apelului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii cu

consecința admiterii excepțiilor invocate și respingerii acțiunii în principal

ca inadmisibilă iar în subsidiar ca nefondată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a

invocat excepția nulității recursului declarat de reclamanta RA APPS Sucursala

de Transport Bucureștii Noi Service Aviatorilor în raport de dispozițiile art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., solicitând, în principal,

admiterea excepției nulității recursului, iar în subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat

respingerea recursului promovat de reclamanta RA APPS Sucursala de Transport

Bucureștii Noi Service Aviatorilor ca nefondat și menținerea ca legală și

temeinică a deciziei recurate.

În ședința publică

din 13 septembrie 2012 Înalta Curte a respins excepția nulității cererii de

recurs apreciind că critici le recurentei reclamante pot fi încadrate în art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul reclamantei

RA APPS Sucursala de Transport Bucureștii Noi Service Aviatorilor este fondat

și va fi admis pentru următoarele considerente:

Critica recurentei

privind greșita apreciere ca tardivă a cererii de introducere în cauză a

pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului este fondată.

Astfel, se constată

că reclamanta a luat cunoștință de succesorii cu titlu particular, privind

pretențiile rezultând din reparațiile autoturismelor predate acestei

instituții, de la momentul în care instanța a prezentat succesiunea de acte

normative privind reorganizarea administrației publice locale.

În consecință, se apreciază

că instanța de apel în mod greșit a apreciat tardivitatea cererii de

introducere în cauză a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului având

în vedere că reclamanta nu putea și nu avea cum să cunoască, la momentul

introducerii acțiunii, a eventualelor reorganizări ce au survenit în

organizarea și funcționarea administrației publice locale.

Având în vedere

admiterea recursului declarat de reclamanta RA APPS Sucursala de Transport

Bucureștii Noi Service Aviatorilor, pentru o soluționare unitară a cauzei,

Înalta Curte va admite și recursul declarat de pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, astfel încât susținerile recurentului-pârât

nu vor mai fi analizate în această etapă procesuală.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312

alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

În temeiul art. 315

alin. (3) C. proc. civ. după casare instanța va judeca din nou ținând seama de

toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta RA APPS - Sucursala de Transport București Noi Service

Aviatorilor și de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

împotriva deciziei comerciale nr. 325 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a V-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM