ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.09.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2012

HOTĂRÂRE
19.09.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 119 din 16 februarie

2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

stabilit competența de soluționare a cauzei privind judecarea acțiunii

formulată de SC E. SA în contradictoriu cu Garda Națională De Mediu -

Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Județean Olt, în favoarea

Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză, Tribunalului Dolj, secția

contencios administrativ și fiscal, îi revine competența de soluționare a

cauzei, întrucât, prin procesul-verbal de contravenție seria X1. nr. XX1.

încheiat la data de 26 iulie 2011 de agentul constatator din cadrul Gărzii

Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Olt, petenta SC E. SA Slatina a fost

sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 51 alin. A lit.

c) din O.U.G. nr. 78/2000, cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 RON,

reținându-se că nu a respectat prevederile O.U.G. nr. 78/2000 cu modificările

și completările ulterioare privind gestiunea deșeurilor, deoarece nu a încheiat

contracte cu unități specializate pentru colectarea, reutilizarea, reciclarea,

transportul și eliminarea deșeurilor de tipul fier vechi, anvelope uzate, D.E.E.E.

(deșeuri de echipamente electrice și electronice).

La aceeași dată, Garda

Națională de Mediu - Comisariatul Județean Olt a întocmit și raportul de inspecție

nr. R1. din 26 iulie 2011, în cuprinsul căruia a consemnat cele constatate în urma

verificărilor privind respectarea legislației în domeniul de activitate al societății-petente,

efectuate la sediul acesteia, precum și măsurile dispuse față de neregularitățile

reținute.

Curtea de Apel a apreciat

că raportul de inspecție este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1)

lit.

c)

din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice. Astfel, actul este emis de o autoritate publică,

respectiv

Garda

Națională de Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Județean Olt, în

regim de putere publică-autoritatea având atribuții de control asupra obiectivului,

în vederea executării în concret a dispozițiilor O.U.G. nr. 78/2000 și Ordinului

nr. 464/20092009, care dă naștere

, modifică sau stinge

raporturi juridice prin stabilirea

măsurilor ce urmează a fi luate pentru îmbunătățirea

performanțelor de mediu de către titularul obiectivului controlat.

Împotriva hotărârii pronunțate

de Curtea de Apel, SC E. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului,

se arată că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat

natura ori interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - apreciind în mod

greșit că Raportul de Inspecție nr. R1. din 26 iulie 2011 întocmit de Garda Naționala

de Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Județean Olt, este un act

administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, invocându-se

motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că raportul

de inspecție este un act premergător sau pregătitor în vederea emiterii procesului

verbal de contravenție, neproducând efecte juridice prin el însuși și nu poate fi

contestat decât împreună cu actul producător de efecte juridice.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă contestă

procesul verbal de contravenție seria X1. nr. XX1. încheiat la data 27 iulie 2011.

Prin plângerea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 12 august 2011 sub nr. 9440/311/2011, petenta

SC E. SA Slatina a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare

și sancționare a contravenției seria X1. nr. XX1. din 26 iulie 2011 întocmit de

Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Olt, exonerarea de la plata amenzii

în sumă de 20.000 RON și implicit, anularea Raportului de inspecție cu nr. 118

din 26 iulie 2011 din Registrul unic de control și cu nr. 265 din 26 iulie 2011.

Prin procesul verbal contestat

a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea

dispozițiilor art. 51 alin. A lit. c) din O.U.G. nr. 78/2000, reținându-se că nu

a încheiat contracte în ceea ce privește eliminarea/valorificarea deșeurilor de

fier vechi, anvelope uzate și D.E.E.E.

Înalta Curte constată

că potrivit raportului de inspecție nr. 265 din 26 iulie 2011, în perioada 25-26

iulie 2011, reprezentanții intimatei au efectuat un control la sediul recurentei,

având ca scop verificarea autorizației integrate de mediu actualizată la data de

31 octombrie 2007, reținându-se că societatea nu a încheiat contracte în ceea ce

privește eliminarea/valorificarea deșeurilor de fier vechi, anvelope.

Deci, rezultă

că raportul de inspecție nu este anexă la procesul-verbal de contravenție ci este

un act administrativ distinct cu privire la măsurile pe care trebuie să le ia recurenta.

Examinând conținutul raportului

de inspecție, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta nu este un

simplu act premergător întocmirii procesului-verbal de contravenție, ci, prin prisma

conținutului său, este un act cu natură juridică complexă, a cărui întocmire de

către reprezentanții intimatei nu atrage în mod obligatoriu și întocmirea unui proces-verbal

de contravenție subsecvent, drept pentru care în mod evident acesta trebuie și poate

fi supus controlului judiciar pe cale separată.

Recurenta contestă raportul

de inspecție fiscală nu în ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate,

ci atacă măsurile stabilite la secțiunea G.

Prin urmare, în cauză

sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ.

În prezentul litigiu este

atacat raportul de inspecție fiscală întocmit de Comisariatul Regional Vâlcea -

Comisariatul Județului Olt, instanța de contencios administrativ și fiscal competentă

să soluționeze cauza în primă instanță fiind Tribunalul Olt.

Respinge recursul formulat de SC E. SA împotriva

sentinței nr. 119/2012 din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-04
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3010/2013
urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Cu aceeași ocazie inculpatul a precizat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen. În final, inculpatul a revenit asupra declarației sale și a arătat
ÎCCJ 2012-09-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3796/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administra
ÎCCJ 2017-05-26
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2017
, ca și a actului care a stat la baza emiterii acesteia, respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 16/53315/20.02.2016, menționând că actele au rezultat în urma controlului fiscal la care a fost supusă societatea reclamantă, dispus de
ÎCCJ 2017-03-07
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Gorj, secția Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanții S.C. A. S.A. și B. împotriva pârâtei
ÎCCJ 2021-11-02
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5187/2021
. Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului și, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., casarea în tot a sentinței recurate, admiterea cererii de chemare în judecată și suspendarea, până la pron
Sursă